Papornița Moșului
Rezultate 1 la 5 din 5

Subiect: Despre DACI

  1. #1
    Member
    Data înscrierii
    21.01.2014
    Locație
    BUCURESTI
    Posturi
    33
    Ultima modificare făcută de Horia; 08.02.2014 la 20:15.
    De câte ori omul vede un rău
    Și trece întorcând capul său...

  2. #2

  3. #3
    Member
    Data înscrierii
    21.01.2014
    Locație
    BUCURESTI
    Posturi
    33
    Am intilnit la multa lume conceptia ca sa nu ne mai plingem,
    ca nu din cauza altora ne merge noua prost ci exclusiv din cauza noastra ... ca avem tot felul de defecte si metehne .
    .. cei care ginesc asa ... ca nu ne vrea nimeni din afara raul cum isi explica cele ce urmeaza ?

    E vorba de lucrari istorice in care se vorbea despre istoria poporului nostru si care au disparut ... au ramas doar referinte despre ele.

    - „Dacia”, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut;
    - „Getica”, o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă;
    - „Istoria geţilor”, scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur.
    - „Getica”, o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită „Istoria Romanilor”. Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia.
    - Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut!
    - Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă.
    - Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia.
    - Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut.
    - Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!
    - Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu „cel mai de seamă poet al veacului său”, a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte!

    - După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, să dispară.
    - Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena.
    - În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: „Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice”
    - Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.

    Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut
    - Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut.
    - „Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu”
    - Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.

    Cum vi se pare ? pura intimplare ?
    Ultima modificare făcută de Horia; 08.02.2014 la 19:57.
    De câte ori omul vede un rău
    Și trece întorcând capul său...

  4. #4
    Member
    Data înscrierii
    21.01.2014
    Locație
    BUCURESTI
    Posturi
    33
    Multa lume a auzit de teoria lui Dan Brown, din cartea sa Codul lui Davinci ... conform căreia artistul ar fi codificat in operele sale mesaje inițiatice secrete.
    De ce nu ar fi oare posibil ca același lucru sa il fi făcut si Eminescu in operele sale ?

    La prima vedere, prima parte a poeziei Împărat si proletar ar reda discursul unui protestatar comunard...

    Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
    Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
    Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
    Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
    Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

    Ce ar fi însa, dacă am încerca sa scoatem acest discurs din contextul istoric in care il plaseaza autorul și sa vedem in el un manifest indreptat contra fortelor oculte mondiale ?
    Celor care falsifica istoria pentru a-si consolida pozitiile ... si in acest fel se face legatura logica cu articolul de mai sus.
    Sper ca in zilele noastre nu mai considera nimeni ca Eminescu ar fi fost un susținător al ideilor comuniste asa cu lăsa sa se înțeleagă din propaganda comunistă.
    Astazi acesul la proza sa politica este liber si se gaseste chiar si pe internet.

    Ultima modificare făcută de Horia; 08.02.2014 la 20:09.
    De câte ori omul vede un rău
    Și trece întorcând capul său...

  5. #5
    Member
    Data înscrierii
    21.01.2014
    Locație
    BUCURESTI
    Posturi
    33
    Redau in continuare adevarata pozitie a lui Eminescu in raport cu comunismul ...

    Teoria Statului Organic (XVIII). Amenintarea partidului rosu



    O serioasa turburare socialista ameninta Europa. Cetatenii liberi, independenti si infratiti ai republicei universale, cari la noi sunt reprezentati prin partidul rosu, incearca a rasturna toate formatiunile pozitive de stat, si daca n’o vor putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totusi vor incerca s’o faca pe calea lor obicinuita a atentatelor, a scenelor de ulite, turburarilor etc, iar acele incercari incep a-si arunca umbrele de pe acum. Noi, cari suntem siguri ca victoria principiilor liberale-socialiste insemneaza moartea oricarii culturi si recaderea in vechea barbarie, vom combate tendentele lor, ori in ce punct s’ar fi ivind. Lucrul sta astfel. Cultura omenirii, adica gramadirea unui capital intelectual si moral nu seamana cu gramadirea capitalelor in bani.
    E drept, ca cei ce traiesc astazi se folosesc de rezultatele dobandite de alti cugetatori inaintea lor, insa acele rezultate ei nu le capata deodata ca o strânsura parinteasca, ci trebue sa si le aproprieze prin o noua munca intelectuala, prin studiu.
    Civilizatia omeneasca se’ncepe oarecum din nou si din fundament cu orice generatie noua care, daca nu e silita a repeta anevoioasele cercetari, facute de parinti, totusi trebue sa-si câstige prin propria memorie si judecata cunostintele lor.
    Prin urmare, cercul de oameni intr’adevar culti, cari conduc societatea si au fost in stare sa-si aproprieze suma de cunostinte gramadite de parinti, acest cerc e relativ foarte mic; imprejurul acestui cerc e unul mai mare al publicului cult, care poate sa priceapa si sa aprecieze munca invatatilor, fara insa de-a produce ceva pe acest teren.
    In afara de aceste cercuri, e massa sau inculta sau pe jumatate culta, lesne crezatoare, vanitoasa si lesne de amagit, pe care oamenii cu cunostinte jumatatite, semidocti sau inculti cu totul, cauta a o asmuta asupra claselor superioare, a caror superioritate consista in nastere, avere sau stiinta. Cultura oricarei natii e impresurata de-o multime oarba, gata a recadea in orice moment in barbarie.
    Aceasta multime nu se recruteaza mai niciodata la tara, intre tarani, ci tocmai in orase, intre acei oameni produsi in conditii nefavorabile si traind in ele, cari-s crescuti inchirciti fiziceste si intelectual, cari n’au mintea clara si sanatoasa a omului nascut si crescut in conditii normale.
    Socialismul industrial porneste de la o iluzie economica. El ignoreaza pe deplin faptul ca, chiar si de s’ar imparti averea toata, a claselor bogate intre cele sarace, chiar de s’ar organiza altfel munca, mijloacele prime de existenta nu se pot inmulti in infinit si ca nevoile sociale trebue neaparat sa consiste in renumita dispropor tie formulata de Malthus, conform careia populatia se’nmulteste in progresie geometrica, adeca in patrat, pe cand mijloacele de traiu se’nmultesc numai in progresie aritmetica.
    Contra acestei legi, in temeiul careia omul e condamnat la munca aspra, pentru a putea sa-si intretie existenta fizica, nu exista remediu. Dar omul se distinge tocmai prin aceasta de lumea animalelor, ca are o existenta deosebita morala, ca are o cultura a mintii si a inimei, ale carii hranitoare sunt putin numeroasele clase avute.
    A le rasturna pe acestea sau a le face existenta imposibila, insemneaza a darama temelia culturei.
    (Articolul aparut in TIMPUL, la 6 august 1878, fara titlu)

    Sursa: Certitudinea
    De câte ori omul vede un rău
    Și trece întorcând capul său...

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •