Pacient
Adrian Păunescu
Eu nu am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boala grea,
Simțindu-mi conștiința vinovată,
Că nu e totul gata-n țara mea.
Puteți să mă-ntrebați: – Ce vrei, băiete ?
În treburile mari de ce te bagi ?
Am să răspund milos și pe-ndelete:
- Eu știu ca îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.
Mi-am investit și nervi si timp și viață,
În drumul care m-a ademenit
Și-am acceptat sa dorm pe copci de gheață
Și să trăiesc pe muchie de cuțit.
Puteam să-mi fac în alte parți avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
Puteam să am un os cum au toți servii,
Să-l rod meschin și fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toți nervii
Și ea nu-mi dă nici drogurile ei.
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Țară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-nauntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac labil dacă eram.
N-am dreptul la o mare suferință ?
Nu-mi dati cartela nici pentru prăpăd ?
Ei bine-atunci in mine ia ființă
Un neam pe care voie am sa -l vad.
Și n-am sa pot sa-ngădui niciodată,
Acestui trup, nelegiuit al meu,
Sa-nvețe nebunia blestemată
De a-i fi ușor când țării ii e greu.
Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toți o clipa grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida
Deși putea zbura, dacă voia.
N-aveți la dumnevoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luați,
Un singur leac îmi trebuiește mie:
Să-i pot vedea pe ceilalți vindecați.
Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numește Țară,
Și leacul este ea și numai ea...
Răspunde cu citat
Marcaje