Descoperire arheologica: Mormantul unui conducator dac in grota de la Pietrele lui Solomon din Brasov?

0PRIMA PAGINA, STRAMOSII NOSTRI GETO-DACII
January 17, 2014
Cetatea dacică de la Pietrele lui Solomon īncepe să-şi dezvăluie misterele. Aproape necunoscută braşovenilor şi studiată prea puţin de arheologi, fortificaţia antică pare să īnsemne mai mult decīt un sistem defensiv, dacă punem la socoteală recenta descoperire a unui braşovean. Pasionat de istorie şi arheologie, inginerul Cristian Pintilie a făcut o incursiune īn peşterile săpate īn stīncă. Īntr-una dintre ele a găsit o porţiune zidită. A săpat, delimitīnd astfel o formaţiune boltită. Ce se află īn spatele ei, cine şi de ce a īnchis alveola din inima muntelui, ce vechime are sīnt īntrebări la care nu se poate răspunde īncă, īnsă cu siguranţă zidul a fost ridicat pentru a bloca o intrare spre ceva despre care nu s-a ştiut nimic pīnă azi. Numai specialiştii ne pot spune dacă sīntem īn faţa unei mari descoperiri. Pīnă cīnd vor străpunge zidul gros şi vor scoate la lumină vestigiile din ceea ce bănuim că ar fi o īncăpere de piatră, Cristian a lansat cīteva ipoteze cu privire la destinaţia acelui spaţiu subteran. Cel mai probabil, acolo a fost īnmormīntată o mare căpetenie dacă. Sau să fie locul de taină īn care dacii din Ţara Bīrsei au ascuns o comoară? Monitorul Expres vă prezintă īn exclusivitate imagini de la intrarea īn ceea ce ar putea fi o descoperire istorică.
Cetate cu ziduri groase de 6 metri
Īn zona de la Pietrele lui Solomon se află situl arheologic „Pietrele lui Solomon“, descoperit īn 1913 şi studiat de două ori īn anii comunismului. Este vorba de o aşezare fortificată din Epoca Bronzului, secolul II Ī.H. Ceea ce se ştie cu siguranţă este că īn anul 106 d.H., cetatea a fost distrusă, īn timpul ultimului război daco-roman. Istoricii spun că īn această cetate se adăpostea populaţia dacă din īmprejurimi atunci cīnd năvăleau duşmanii. Primele săpături le-a făcut cronicarul sas Julius Teutsch (1867-1936), acum un secol. Geograful Erich Jekelius nota şi el că, īn trecut, locului i se spunea Cetatea lui Solomon. Alte lucrări au fost făcute īn anii ’50 şi ’80. S-a constatat o continuă locuire a cetăţii pe īntreaga durată a neoliticului, epocii bronzului şi a fierului. Este greu astăzi să identificăm contururile cetăţii şi elementele care o compuneau, dar, cu puţină imaginaţie şi cu ajutorul lui Cristian, putem vedea cu ochii minţii faimoasa cetate antică. Se ştie că era compusă dintr-o incintă īmprejmuită cu ziduri, val de pămīnt şi palisade, pe care īşi făceau rondul străjile şi unde se organizau lupte. Zidurile sīnt impresionante. Conform „Repertoriului arheologic al judeţului Braşov“ īntocmit de Florea Costea, „īn total, zidul are o grosime ce depăşeşte şase metri“. Numai stratul care īnconjoară umplutura are 1,5 metri.
Sistem defensiv ingenios
S-au mai găsit şi urme de stīlpi de lemn verticali, groşi de 20-25 cm, care constituiau parapete duble. Cristian explică structura fortificaţiei din buşteni. „Trecerea era blocată de palisade din trunchiuri de copaci de dimensiuni mici şi medii, aliniate vertical, fără spaţii īntre ele. Trunchiurile erau īnfipte īn pămīnt şi erau īntărite cu scīnduri spre interiorul şi exteriorul cetăţii. Īnălţimea lor era de peste trei metri. Apa pīrīului se strecura pe sub palisadă īn interiorul cetăţii“. Capetele palisadelor erau prinse de stīnci, astfel că, īn faţa unei asemenea bariere, orice atacator s-ar fi lăsat păgubaş. „Īn peretele stīncii dinspre Sud, se pot observa lăcaşurile īn care erau īncastrate scīndurile, pīnă la o īnălţime de peste trei metri, pe două rīnduri, īn perechi“, spune Cristian. Aceste amănunte nu sīnt descrise īn nicio lucrare ştiinţifică şi, probabil, le-am văzut şi noi de multe ori, dar nu am ştiut ce reprezintă. Īn cazul īn care asediatorii ar fi oprit apa pīrīului să mai pătrundă īn incintă, viaţa īn cetate n-ar fi fost afectată. Istoricul Florea Costea arată că, „īn stīnga pīrīiaşului, pe pantele sudice, se văd clar «cisterne» săpate īn rocă, probabil locuri de depozitare a rezervelor alimentare pentru că de apă nu era nevoie a se crea rezervă, pīrīul şi numeroasele izbucuri permanente fiind suficiente pentru a se rezista la asedii oricīt de lungi“.
Turnuri de veghe şi lacuri artificiale
Stīncile erau obstacole naturale, astfel că era nevoie de fortificaţii mai ales īnspre Şchei (Nord). „Pentru locuitorii cetăţii, stīncile erau poziţionate cum nu se putea mai bine, exact īn punctele cardinale. Stīnca de la Nord reprezintă o adevărată fortăreaţă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre stīnca de la Vest, străjerii avīnd la dispoziţie o mulţime de cavităţi unde se puteau adăposti de vremea rea sau de săgeţile duşmanilor“, spune Cristian care este de părere că trecerea īngustă prin defileu a fost blocată cu bolovani mari, iar spaţiile dintre ei au fost completate cu piatră spartă. „Zidul era supravegheat la interior dintr-un turn īngust a cărui bază e īngropată sub o grămadă de bolovani. Zidul īnalt de 4-6 m era străpuns la partea inferioară de pīrīul care iese din cetate. Resturi din zid se pot observa şi azi“. Cristian crede că au mai existat cel puţin īncă două turnuri, unite īntre ele prin zid gros de 1 metru. „La baza unuia dintre turnuri se poate observa modul admirabil īn care pietrele masive au fost īmbinate ca piesele unui puzzle, fără a se folosi mortar“. Iar īntr-una din stīncile de līngă turnuri, se pare că a fost săpată o mică incintă, ceea ce-l duce pe Cristian cu gīndul la un truc ingenios. „Nivelul suprafeţei incintei cetăţii coboară constant pīnă la baza acestui zid astfel că, īn caz de asediu, acest zid se putea securiza şi apa se acumula pe o suprafaţă de aproximativ 200 mp“. Dacă vreun asediator reuşea să escaladeze zidul, nimerea īntr-o baltă adīncă de cīţiva metri. „Stīnca dinspre Sud era un veritabil turn de apărare. Partea superioară este crenelată natural, oferind protecţie avansată pe un segment important din drumul care duce spre trecerea dintre stīncile de la Sud şi Est. Īn plus, lipit de piatra stīncii, a fost ridicat un masiv turn-locuinţă, care supraveghea latura de sud-vest a cetăţii“, susţine iubitorul de enigme arheologice.
Grote-adăposturi
Drumul de strajă era plasat la īnălţime, astfel īncīt santinelele să poată face observaţii īn afara cetăţii, mai ales către vechiul Drum al Poienii, „singurul care funcţiona şi īn vechime“, după cum precizează Florea Costea. Pentru Cristian, cea mai interesantă este stīnca estică. „Are o formă piramidală şi prezintă o mulţime de fortificaţii naturale: grote, adăposturi, iar partea din vīrf e un veritabil turn de observaţii. Partea dinspre interiorul cetăţii se prezintă sub forma unui perete aproape vertical pe care sīnt amplasate trei grote. Cea aflată la īnălţime este amintită īn lucrarea «Peşteri din Romānia», ca fiind o peşteră de dimensiuni reduse, care nu prezintă importanţă ştiinţifică sau turistică prea mare. Īnsă, la o privire mai atentă, se observă faptul că intrarea īn grotă a fost amenajată pentru a trece neobservată“, precizează Cristian, căruia nu-i scapă niciun amănunt. A mai descoperit că īn faţa grotei sīnt două plăci de piatră, care cīndva o ascundeau privirilor indiscrete. Cristian a mers īn grota scundă pe genunchi, vreo şase metri. Apoi a ajuns īntr-o incintă care „asigură condiţii prielnice locuirii“. „Focul ar fi īncălzit repede spaţiul, iar intrarea strīmtă ar fi păstrat căldura īn interior. De altfel, pereţii grotei, īn porţiunea superioară, sīnt afumaţi pe īntreaga lungime a grotei, mai ales īn porţiunea destinată locuirii“.
Două intrări către aceeaşi īncăpere?
Cam aceasta este cetatea de la Pietrele lui Solomon. Junii au mai modificat peisajul, mutīnd pietrele dacice ca să amenajeze spaţiul necesar desfăşurării tradiţionalelor serbări. Iar locuinţele dacice de pe terasele din apropierea cetăţii au fost distruse la mijlocul secolului XIX. Totuşi, bolovanii pe care călcăm azi nu sīnt simple pietre, ci resturi de fortificaţii pe care numai un ochi priceput le poate asambla īntr-un plan arhitectural imaginar. Īn urma cercetărilor din anii 1960 şi 1984, aici s-au descoperit obiecte din metal, piese din import greco-romane şi imitaţii ceramice. Ceramica e comună, dar şi de lux, vasele fiind vopsite cu alb sau cu roşu, cu motive geometrice. Cristian Pintilie a avut curaj să meargă mai departe de ceea ce se vede. Măsurīnd distanţa dintre cele două grote săpate la baza stīncii din incinta cetăţii, s-a īntrebat ce destinaţie puteau să aibă şi dacă nu cumva comunică īntre ele, deschizīndu-se, poate, īntr-o incintă cu o lungime de circa 6 metri. „Nu au fost săpate pentru a īndeplini funcţia de silozuri, ar fi avut nivelul īn interior mai coborīt, ca să asigure o protecţie eficientă a alimentelor. Nu au fost săpate nici pentru a fi locuite. S-ar putea spune că au fost īncepute cu un scop, dar n-au mai fost finalizate“, conchide el. Īntr-una din grote, Cristian a descoperit ceva ce pare a fi o poartă către inima muntelui.

Mormīntul din stīncă
Iată cum descrie el ceea ce a văzut īn grotă: „O porţiune de perete are o culoare mai īnchisă. Şi altă structură. Este evident că reprezintă o porţiune zidită, alcătuită din pietre prinse cu mortar, iar după aspect, este o zidărie foarte veche. Zidul īnchide o cavitate boltită, care are o īnălţime suficientă pentru a permite accesul persoanelor īn poziţia ghemuit“. Nu era o poziţie tocmai comodă, deci acea incintă nu era o locuinţă. Dar atunci ce trebuia să fie depozitat aici? Şi de ce pentru totdeauna, din moment ce intrarea a fost zidită? „După aspect, pare compoziţia clasică a mortarului dacic: var, nisip, lut, paie şi apă. Se poate observa că a fost adăugată şi o importantă cantitate de rocă sedimentară sfărīmată. Cert este că şi acum, după mai bine de 2.000 de ani, rezistă uimitor de bine“, observă Cristian, bănuind că aici a fost īnmormīntat un prinţ dac, „din vremea lui Burebista sau chiar anterior. Şi, de ce nu, poate reprezintă chiar mormīntul conducătorului dac Rubobostes, a cărui formaţiune politico-militară se īntindea pīnă īn apropierea Sibiului şi a cărui capitală se presupune că era īn cetatea de la Pietrele lui Solomon“. O altă ipoteză ar fi că īn grotă se află īnmormīntat un mare preot dac, pentru c㠄Pietrele lui Solomon erau şi atunci un loc cu mare īncărcătură spirituală, un loc magic pentru daci“. Ipoteza ar explica de ce nu a fost zidită şi gura grotei: antecamera mormīntului era locul unde puteau fi lăsate ofrandele pentru preotul venerat.
Īn aşteptarea rezultatelor de laborator
A doua ipoteză ar fi că, īntre cele două grote şi cea aflată la īnălţime, pe partea opusă a stīncii, există un tunel către exteriorul cetăţii. Pentru evacuarea oamenilor sau pentru a transfera armata īntr-un punct surpriză pentru inamic. „Lungimea tunelului ar fi de 50-60 m, iar diferenţa de nivel īntre intrare şi ieşire este de circa 30 m. Intrarea īn tunel a fost zidită, probabil după căderea cetăţilor din Munţii Orăştiei şi apropierea trupelor romane, ca măsură de siguranţă“, crede Cristian care nu exclude nici posibilitatea ca acel zid ascuns īn grotă să fie o construcţie a naturii, care a aşezat bolovanii īntr-o formaţiune uimitor de regulată. Stelian Coşuleţ, şeful secţiei de Arheologie a Muzeului de Istorie Judeţean Braşov, a văzut cīteva imagini cu misteriosul zid şi crede că este vorba despre ceva făcut de mīna omului. „Pare o intervenţie antropică, natura nu lucrează cu forme regulate. La ce servea, e greu de spus“, spune istoricul. Ceea ce ştim cu siguranţă e că fortificaţia de la Pietrele lui Solomon avea caracter militar, politic, administrativ şi religios, ocupa mai bine de 3 hectare şi adăpostea cel puţin un detaşament de militari, de 250-300 de soldaţi. Īn jurul fortăreţei locuiau civilii. Acum 2.000 de ani, la Pietrele lui Solomon a īnflorit o aşezare dacă puternică, cu atīt mai mult putem să ne aşteptăm la măsuri speciale de securitate, pe care le cunoşteau doar militarii. Descoperirea lui Cristian Pintilie ar putea fi intrarea īntr-un buncăr, īntr-un mormīnt al unui comandant sau o cameră de tezaur. Norocosul arheolog amator a luat probe de mortar din grotă, ca să le trimită la analize, la Cluj. Dacă se va dovedi că zidul are o vechime considerabilă cu conotaţii istorice, arheologii vor dărīma zidul şi vor pătrunde īn camera secretă din stīncă. Ceea ce va fi, sperăm, descoperirea, secolului pentru istoria romānilor. (Fotografii din colecţia Cristian Pintilie)
Morminte speciale pentru nobilii daci
• Dacii nu credeau īn moarte, nici măcar īn reīncarnare, erau convinşi că sīnt nemuritori. „Credinţa lor este că nu mor, ci că acela care piere se duce la Zalmoxis“, spunea Herodot. Ca ritual de īnmormīntare, dacii au practicat incinerarea īn perioada veche a fierului. După trei zile de ospăţ, corpul era ars īn cuptoare speciale sau pe locul īnmormīntării. Mai tīrziu, īn secolul I ī.Hr., au īnceput să-şi īnhumeze morţii, dar numai copiii şi persoanele cu statut social important (tarabostes). Urna cu cenuşă sau corpul decedatului erau aşezate īntr-o groapă alături de vase cu mīncare, animale şi diferite obiecte folositoare celui īnmormīntat īn viaţa de apoi: arme, bani, podoabe. Dacă defunctul era războinic, preot sau aristocrat, peste groapă se ridica o movilă de pămīnt (tumul). Deasupra, se spărgeau vasele folosite la ceremonial. Un astfel de mormīnt descoperit la Agighiol, Tulcea, are trei īncăperi: una pentru bărbat, cealaltă pentru femeia lui (care, uneori, putea fi īngropată de vie) şi a treia pentru calul decedatului. Au fost descoperite sute de morminte dacice, īnsă cele din perioada preromană sīnt extrem de puţine. Cu atīt mai mult, dacă grota de la Pietrele lui Solomon ascunde un mormīnt, acesta e extrem de valoros pentru istorici.
Enigma comorii lui Decebal
• Unul dintre cele mai căutate şi mai enigmatice tezaure antice este cel al regelui Decebal. Legenda spune că, atunci cīnd Decebal a īnţeles că a pierdut războiul, şi-a ascuns bogăţiile, ca să nu cadă īn mīna romanilor. Cu ajutorul a mii de prizonieri, a deviat cursul rīului Sargetia (azi, Strei), a săpat gropi lungi de 35,5 m şi adīnci de „două staturi de om“ şi a īngropat aici sute de lăzi din lemn masiv de fag, cu balamale de bronz, īn care a ascuns circa 3,2 tone de aur, 6,5 tone de argint şi o mulţime de pietre preţioase. Gropile le-a plasat la 2 kilometri distanţă unele de altele, le-a acoperit cu bolovani, apoi a readus rīul īn albia originală şi a omorīt toţi prizonierii. Istoricul grec Dio Cassios scria că un prizonier roman, Bicilis (de unde ar proveni şi cuvīntul bicisnic), a supravieţuit, destăinuindu-i īmpăratului Traian locul unei singure gropi, deoarece nu ştia unde sīnt celelalte. Cronicile vremii spun că, īntr-adevăr, romanii au pus mīna pe comoară, dar celelalte lăzi n-au fost niciodată găsite. Mulţi căutători de comori au săpat după ele, īn toate timpurile, inclusiv naziştii şi ruşii. Legenda mai spune că Decebal a ascuns o parte din tezaur departe de Sarmizegetusa, īn peşteri, dar nu există niciun indiciu īn care parte a Carpaţilor.