“Mai avem un caz, cunoscut de toți, cel al lui Florea Fantana. Până târziu, în vremea comuniștilor, Petrache a ținut, pe zidul dinspre drum al casei, două tablouri cu viziunile lui. Florea ăsta, care era și secretar la UTM, a venit într-o noapte, a luat tablourile și s-a dus la marginea satului, unde le-a dat foc. Mare faptă făcuse el pentru partid! Numai că s-a dus acasă, s-a culcat și dimineața... s-a trezit orb! Țipau femeile din casă, de se auzea în tot satul. L-au dus la doctori, și pe-aici, și pe la Craiova: nimeni nu știa ce are. Babele din sat însă știau. Și așa s-a întins zvonul că uite ce pățește cine se pune cu Dumnezeu și omul lui. Când s-a auzit asta, au intervenit cei de la partid, de sus. Ca să dezmintă zvonurile, i-au plătit lui Florea drumul și spitalizarea la Moscova, să îl facă bine acolo. Numai că nici acolo nu s-au priceput mai mult, și omu' a rămas tot orb. Când s-a întors acasă, tot babele au vorbit cu cei din familie și i-au convins să meargă la locul unde s-a arătat Dumnezeu și să se roage acolo, că altă soluție nu e. Și așa a făcut. În fiecare duminică a mers Florea cu familia și s-a rugat în vale pentru iertare. În a opta duminică, vederea i-a revenit.” povesteşte tot profesorul Dumitru.
Răspunde cu citat
Marcaje