Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Documentele secrete ale trădării Regelui Mihai.

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    68.843

    Documentele secrete ale trădării Regelui Mihai.

    Marian Antonescu



    EXCLUSIV
    Documentele secrete ale trădării Regelui Mihai.
    De la Vşinski la Stalin, Molotov şi Beria.

    Decoratia-Sovietica-a-Regelui-Mihai - Ordinul Victoria cu Diamante de la Stalin
    n noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii () De fapt armistiţiul nu a fost semnat pnă pe 12 Septembrie, la Moscova. () Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele romne, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care ncetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu. Exista aici un rege care şi preda armata duşmanului. n ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin Ordinul Victoriei Sovietice. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său! General Platon Chirnoagă, şef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est
    Vezi şi: Mareşalul Ion Antonescu, erou naţional, Regele Mihai, slugă la ruşi. VIDEO cu Traian Băsescu la B1 TV
    Predarea Romniei sovieticilor la Yalta
    - minciună unanim acceptată -
    de Gheorghe Constantin Nistoroiu
    Romnia, era n anul 1944 o ţară ce făcea parte pe merit din elita naţiunilor europene, a cărei contribuţie la crearea şi mai ales la păstrarea valorilor identitare ale civilizaţiei europene nu putea fi ignorată. Era o ţară cu tradiţie democratică, pe care doar neşansa unui rege cu grave carenţe psihice şi educaţionale, Carol al II-lea, o mpinsese către tăvălugul totalitarismului monarhic, dar care nu reuşise să desfiinţeze rădăcinile viguroase ale legilor strămoşeşti ce guvernau ncă n mediul rural, predominant. Dar mai ales, Romnia anului 1944, avea, prima dată n istoria ei, o elită intelectuală fără precedent graţie att numărului mare de personalităţi din toate domeniile vieţii economice, ştiinţifice şi culturale, ct şi nivelului de recunoaştere pe plan mondial, a multora dintre ei.
    şi puteau permite democraţiile europene, Casele regale surori, dar mai ales, deja n curs de afirmare n postura de garant al democraţiei planetare, SUA cedarea Romniei necondiţionat aliatului sovietic, aşa cum afirmă cu atta convingere ex-regele Mihai şi ntreaga propagandă pro-monarhică?
    Oare Romnia devenise dintr-o dată neinteresantă pentru americanii care-şi vedeau pierdute propriile investiţii de pe Valea Prahovei ?
    Nu cumva trebuie să căutăm adevărul ascuns n documentele vremii pentru a vedea dincolo de miturile arhicunoscute Yalta, Crimeea, Postdam sau Moscova?
    Nu mă voi opri de astă dată la pregătirea şi realizarea loviturii de stat de la 23 august 1944 ci doar la unul dintre primele decrete regale, cel din 20 ianuarie 1945.
    Mareşalul Ion Antonescu adresa lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca răspuns la telegrama din ajun a suveranului următorul mesaj : Mulţumesc respectuos Majestăţii Voastre pentru cuvintele de mbărbatare şi de apreciere cu care aţi cinstit Armata şi pe mine. Fiţi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră ne batem. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră trebuie să nvingem.
    La 28 iulie 1941, Mihai I de Romnia transmitea celui care i datora nu numai Coroana dar şi o poziţie de onoare şi autoritatea faţă de supuşii săi, Mareşalului Ion Antonescu un mesaj de felicitare, imediat dupa ce vitezele trupe romno-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste şi au rentregit pe vecie ţara Moldovei
    La referendumul naţional de la 9 noiembrie 1941, 3 481 311 de romni votaseră pentru susţinerea programului de guvernare antonescian şi doar 74 voturi fuseseră contra, naţiunea exprimndu-şi aprobarea pentru tot ce nfăptuise pnă atunciguvernarea dezrobitoare a Mareşalului Antonescu.
    S-a spus că odiosul decret promulgat de Mihai I la data de 20 ianuarie 1945 sub o patriotică mască DECRET- LEGE - Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării (anexa 1) fusese acceptat doar pentru a le face pe plac sovieticilor care doreau astfel să se răzbune pentru nfrngerile suferite n prima parte a războiului. Decretul convenea nsă, perfect şi celui care l promulgase cu atta rapiditate, regelui, pentru că i permitea astfel să purifice atmosfera att de plină de indignare a celor ce asistaseră neputincioşi la predarea necondiţionată a ţării n mna sovieticilor şi la masacrarea bravei armate romne de către aliatul sovietic datorită lipsei unui armistiţiu semnat.
    Mare parte din cei cărora le era adresat decretul luptau ncă pe front şi chiar se ntmpla să şi moară uneori respectndu-şi jurămntul de credinţă faţă de rege!
    Cel care avea să refuze cererile de graţiere ale ofiţerilor eroi ce dezrobiseră Basarabia şi Bucovina, nu s-a gndit că ar fi fost o supremă onoare ca primul judecat şi condamnat pentru că luptase pentru o Romnie democratică, cu toţi romnii uniţi, să fie chiar el, regele, sau adevăratul vinovat pentru pierderea Transilvaniei, nimeni altul dect tăticul Carol al II-lea?
    Odată cu promulgarea acestui decret, Romnia intra n cumplita epocă a terorii şi mistificării ajunse politică de guvernare. Putea n orice moment să se descopere de către un binevoitor că erai unul din cei care luptase pe frontul de răsărit sau chiar numai votaseşi cu Mareşalul! Justiţia se transforma deja ntr-o mascaradă cu iz de tribunal popular, fără discernămnt, ci doar aservit intereselor celor ce, folosind singurul simbol al puterii ce exista la acea dată, regele, se instalau n forţă la putere. Decretul devenea operant n timpul guvernului Rădescu, unul din artizanii loviturii de stat şi care mpreună cu Constantin Vişoianu, la acea dată ministru de externe avea să conducă, o altă interesantă temă de dezbatere, peste puţin timp una din mişcările de rezistenţă a Romnilor din exil.
    Ciudat, pentru cel curios şi dornic să nţeleagă, este faptul că ntotdeauna n discursul său, cel ce cu ngăduinţa Domnului se numeşte ncă Mihai I, se plnge că a fost nevoit să accepte sau să facă . Actele sale, ntreaga sa guvernare nu-i aparţin niciodată! Lipsa asumării răspunderii este caracteristica definitorie a acestei personalităţi a istoriei romneşti. Sau asta s-a dorit să credem, pentru că lipsa de curaj, dacă mai adaugi şi faptul că nu ntotdeauna nţelepciunea face casă bună cu curajul, poate să ducă la un iertător sentiment de resemnare care sfrşeşte aproape sigur, cu un aşa a fost să fie, ce era să facă ?!.
    Oare chiar nu ar fi putut face nimic mai mult ?
    La 24 februarie 1945, domnul general de corp de armată, adjutant Nicolae Rădescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, adresa la radio un apel către poporul romn, din care redăm un fragment:
    Fraţi romni,/ Cei fără neam şi fără Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul n ţară şi s-o nece n snge. O mnă de inşi,conduşi de doi venetici ANA PAUKER şi ungurul LUCA, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviţi.
    Acest neam care a ştiut ntotdeauna să-şi apere fiinţa, nu de cţiva neisprăviţi se va lăsa acum ngenunchiat.
    Sub masca democraţiei, democraţie pe care la fiecare pas o calcă n picioare, aceste fioroase hiene nădăjduiesc să ajungă n stăpnirea ţării. Sunt nenumărate blestematele lor fapte, pe tot cuprinsul ţării. Voi avea n curnd prilejul să vă vorbesc de toate.

    Criminalii care săvrşesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei care după spusele lor, ar fi provocatoare. Afirm cu toată tăria că nu poate fi insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace dect dacă este atacată şi ea a făcut ceva mai mult, peste tot unde armata a fost atacată, a tras n aer numai n scop de intimidare
    Putem nsă să ne mulţumim numai să constatăm acest lucru, fără ca să ne vină atunci pedeapsa de la Dumnezeu ?
    Fără ndoială că nu; ca un singur om trebuie să ne ridicăm şi să facem faţă primejdiei.
    Eu şi armata ne vom face datoria pnă la capăt.
    Fiţi şi voi cu toţii la posturile voastre.

    Ora 22
    Bucureşti, smbătă 24 februarie 1945
    (Arhivele Statului Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 17/1945, f.223-225)
    Era, la acea dată generalul Rădescu, ca şef al executivului romnesc un inconştient, gata să lupte cu sovieticii, forţa de ocupaţie?
    ADEVĂRUL ştiut de generalul Rădescu, atunci era altul dect cel pe care l invocă ntotdeauna Mihai I de Romnia atunci cnd şi motivează comportamentul?
    Răspunsul l găsim n telegrama secretarului de stat interimar al S.U.A. , Grew către reprezentantul american n Romnia, Burton Y. Berry, privind unele puncte de vedere ale Departamentului de Stat, potrivit cărora poporul romn trebuie să fie asigurat că Romnia va rămne independentă. Telegrama poartă data de 24 februarie 1945, ora 10 p.m., fiind deci un suport real pentru şeful Guvernului Romn, generalul Rădescu n acţiunea de eliminare a factorilor ce puteau duce la bolşevizarea ţării. Consider extrem de important documentul pe care l redau integral n anexa 2.
    Am putea crede, obişnuiţi cu modul balcanic de a face politică, că lucrurile arătau bine doar pe hrtie. Telegrama din data de 1 martie 1945, trimisă de reprezentantul S.U.A. n Comisia Aliată de Control pentru Romnia, C.V. Schuyler, Ministerului de Război al S.U.A. n legătură cu demisia guvernului Rădescu demonstrează că Romnia nu fusese dăruită sovieticilor niciodată de ceilalţi doi aliaţi, Anglia şi S.U.A., aşa cum am fost făcuţi să credem noi, romnii! ( anexa 3)
    Ceea ce nu ştiau aliaţii occidentali, era faptul că suveranul romn, era cel care moştenise posibil genetic moralitatea mamelor din Casa regală romnească este cunoscută ! dar mai sigur prin educaţie un mod realist de a vedea guvernarea: totul pentru tine, ceilalţi ţi datorează supunere. Este binecunoscută scena, relatată n memoriile celor prezenţi, despărţirii dintre tatăl, Carol al II-lea şi fiul, Mihai I. La cererea fiului de a nu fi lăsat aici , tatăl responsabil i aduce aminte că are o misiune de ndeplinit! nălţător, veţi spune!
    Să ncercăm să aflăm la ce misiune făcea referire declaratul admirator al doctrinei totalitare, bolşevice, Carol al II-lea.
    Să ne oprim mai nti la telefonograma lui A.I. Vşinski, adresată lui V.M. Molotov, pe data de 1 martie 1945, după ce se pare că primise de la regele Mihai I cel mai scump mărţişor plătit de poporul romn, Guvernul Roşu :
    SECRET
    Prin telefon, din Bucureşti
    Tovarăşului Molotov,
    La 10 seara am fost la palat. Am vorbit cu regele. ncă o dată i-am repetat cererea mea referitoare la Petru Groza, insistnd asupra faptului că nsărcinarea i-a fost dată lui, ca unei persoane care corespunde tuturor condiţiilor menţionate de mine anterior, n conformitate cu directiva.
    Regele a răspuns că el s-a informat cu atenţie asupra punctului de vedere al guvernului sovietic şi speră că va putea lua o hotărre n conformitate cu indicaţia Guvernului sovietic. A promis că va da răspunsul n dimineaţa zilei de 2 martie, deoarece trebuie să ndeplinească toate procedurile constituţionale.
    Regele a subliniat n repetate rnduri dorinţa sa de a păstra pe deplin cele mai bune relaţii cu Guvernul sovietic.
    Vşinski
    A transmis, prin Vşinski / A primit:Podţerob, la 1 martie 1945, ora 23,58
    S-a expediat tovarăşilor: Stalin, Molotov, Mikoian, Beria, Malenkov, Dekanozov, Secţia a IV-a Europa
    (Arhivele Statutului Bucureşti, colecţia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc.5,f.21; Arhiva MAE al Federaţiei Ruse, Moscova, Fondul 0125- Referentura Romnia, opis 33,mapa128, dosar 5 )
    Agitată zi trebuie să fi avut tovarăşul Vşinski dacă era nevoit să se ntlnească cu regele Romniei n miez de noapte!
    Ne certifică acest lucru şi telegrama expediată de Burton Y.Berry, reprezentantul SUA n Romnia, către Secretarul de stat american, n aceeaşi seară de 1 martie 1945, din care alegem doar un fragment:

    Bucureşti, 1 martie 1945,ora 8 p.m.
    (primită ora 9,12 p.m.)
    Dl.Vşinski mi-a cerut să-l vizitez astă seară la ora 6.
    .
    Răspunznd la ntrebarea mea dacă noul prim ministru fusese ales, el a spus că regele va face alegerea după consultări cu liderii partidelor. Am spus că presupun că liderii de partid vor desemna pe candidaţii propriilor lor partide care intrau n guvern. Dl. Vşinski mi-a răspuns că existau numeroase clici n vechile partide, că existau fascişti şi că, desigur, reprezentanţii unor astfel de grupări nu-şi aveau locul ntr-un guvern destinat să combată fascismul.
    ..
    Impresia mea generală de la ntlnire este aceea de confirmare a rapoartelor, recent naintate Departamentului. Dl. Vşinski acţionează pe baza unor instrucţiuni directe. Speranţa sa este să reuşească a salva aparenţele de procedură constituţională, dar dacă este necesar, el o va sacrifica pentru o soluţie rapidă.
    Repetată la Moscova sub nr.33.
    Berry
    (Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers,1945, vol.V, Europe, pp.489-490; publ. n Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea Romniei. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Bucureşti, p.113)
    Să remarcăm că Vşinski procedase inteligent ntlnindu-se mai nti cu aliatul pentru a verifica dacă regele romn ceruse sprijin sau informase despre presiunile ce se făceau asupra sa. Total liniştit şi mulţumit plecase la sfatul de taină cu Mihai I care se dovedea un loial colaborator, demn de toată ncrederea. Scenariul nu avea de ce să capete note precipitate pentru a declanşa o posibilă reacţie a lumii democratice.
    La 2 martie 1945, Mihai I l-a nsărcinat pe Petru Groza cu formarea noului guvern, fără a ţine cont de solicitarea lui Iuliu Maniu de a forma un guvern de colaborare şi făcndu-se că nu nţelege de ce gestul său echivala cu o condamnare la moarte a democraţiei n Romnia. Regele i sugera proaspătului şef de guvern, să solicite şi celor două partide istorice, Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal să desemneze membri n viitorul guvern, pentru că aşa era nţelegerea cu ceilalţi doi garanţi ai democraţiei n Romnia, SUA şi Anglia.
    Partidele istorice nsă aveau convingerea că dacă vor protesta pentru alegerea omului Moscovei n suprema funcţie n stat şi nu vor accepta să facă parte dintr-un asemenea grosolan fals, regele , garantul democraţiei nu va investi noul guvern.
    A fost probabil greşeala cea mai gravă a lor n aprecierea corectă a aliaţilor şi mai ales, a adversarilor momentului.
    Iar pentru ochii democraţiilor occidentale soluţia era gata ncă de ceva timp: apariţia unor grupări rebele ale mbătrnitelor partide romneşti, coapte peste noapte de soarele roşu al Moscovei, tocmai apte să guverneze conduse de liberalul Gheorghe Tătărescu şi de ţărănistul Anton Alexandrescu.
    Datorită trecerii timpului, chiar puternic marcaţi de cunoaşterea cumplitului holocaust declanşat prin gestul regelui Mihai I de a preda destinele ţării n minile unui guvern comunist, gest liber consimţit aşa cum cred că s-a nţeles n acest moment, reacţia guvernelor britanic şi american la aflarea ştirii că n Romnia este un guvern roşu este de-a dreptul demnă de o analiză aprofundată asupra imposibilităţii diplomatului de carieră de a crede că un rege poate să-şi trădeze propriul popor.

    Extras din a 26-a (45) Decizie a Cabinetului de Război
    Minuta 5. Anexă confidenţială
    Marţi, 6 martie 1945, 5,30 p.m.
    Secretarul de stat pentru Afacerile Externe a informat Cabinetul de Război că tocmai a sosit o telegramă de la vicemareşalul aerului Stevenson,care era şeful elementului britanic din Comisia de Control n Romnia, indicnd că el poate fi confruntat n orice moment cu o cerere de la regele Mihai şi regina mamă pentru refugiu n ambasada britanică şi cernd instrucţiuni. Secretarul de stat pentru Afacerile Externe a spus că era foarte preocupat de modul n care ruşii tratau poziţia Romniei şi de dezvăluirea atitudinii lor, reprezentată de acest mod. Poziţia regelui n ţară fusese bună şi el tratase situaţia cu precauţie. Dacă el era acum constrns să se refugieze n faţa presiunii aliatului nostru, efectul asupra opiniei publice şi a relaţiilor anglo-ruse putea fi foarte penibil.
    n orice caz, el crede că, aşa cum noi am acordat deja adăpost generalului Rădescu, ambasada Statelor Unite putea acorda adăpost regelui şi reginei-mame, dacă apărea necesitatea. .
    (Public Record Office, Londra PREM, 3/374/9, f.178-179; publ. n Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea Romniei. Percepţii anglo-americane ( 1944-1947), Bucureşti,1993 p.124 )
    Aşa cum se cunoaşte astăzi, nu a apărut necesitatea !
    Misiunea micuţului rege abia ncepea !
    Şi reuşea să creeze mari frămntări experimentaţilor politicieni ai vremii, care nu aveau de unde să ştie că destinul Europei de est continua să fie scris de un adolescent sau de ce nu, de o femeie, regina-mamă Elena, al cărui rol n istorie este aproape necunoscut.
    Extrem de importantă este cu siguranţă telegrama trimisă de W. Churchill, primul ministrul al Marii Britanii, preşedintelui SUA, F. Roosevelt pe data de 8 martie 1945, privind interesele Marii Britanii n Grecia, Polonia şi Romnia, care lămureşte o serie de probleme extrem de comentate după căderea regimurilor comuniste n Europa Centrala şi de Est. Din păcate, de cele mai multe ori, comentariile sunt tributare propagandei ncă puternică pro-rusă şi mai puţin realităţilor reliefate de documente, la care se ajunge ncă destul de greu. Redau integral documentul n anexa 4.
    Aşa cum se afirmă n finalul penultimului aliniat, ceea ce avea să se numească Sindromul Yalta purificarea elementelor politice oponente constituia o problemă luată n calcul att de americani ct şi de britanici.
    Algoritmul pe care ei l credeau capabil să rezolve problema riscului eliminării unei opoziţii democratice de către o minoritate, chiar susţinută de sovietici, s-a dovedit greşit. Sovieticii au ştiut să-şi asigure totala colaborare a celui aflat n vrful piramidei prin cointeresare materială, astfel nct operaţiunea de sovietizare n Romnia a decurs sigur, cu riscuri minime şi mai ales le-a oferit o reală victorie n faţa aliaţilor, care nu au putut interveni n sprijinul păstrării democraţiei de tip occidental pentru simplu motiv că singurul autorizat să reprezinte legal Romnia, regele, nu a avut nimic de obiectat faţă de evoluţia evenimentelor din ţară. Cei drept, ceilalţi politicieni au făcut nenumărate memorii, au solicitat sprijin dar acţiunile lor au fost departe de a se ridica la nivelul cerinţelor momentului, lipsa unui lider real al opoziţiei a fost pnă la urmă fatală şi farsa sinistră a continuat. Uzanţele diplomatice şi mai ales, legile internaţionale nu permiteau intervenţii acolo unde puterea supremă se exercita legal, iar regele Mihai I era legal investit !
    Sovieticii ştiau că Romnia prezintă un interes enorm pentru aliaţi, şi că opinia publică din aceste state era un factor de mare presiune dacă Mihai I ar fi făcut şi cel mai mic gest de revoltă faţă de modul cum se purtau cu el.
    Iar teama premierului Churchill avea să se adeverească mult prea rapid, la 30 martie cnd regele promulga Decretul Lege pentru purificarea administraţiei publice, permiţnd astfel ca ntregul aparat de stat să treacă sub controlul comunist, ba mai mult punnd şantajul şi teroarea la temelia ntregii administraţii de stat. Legea aceasta, prin nsăşi textul ei este un atac odios la cele mai elementare drepturi ale unui om, ca să nu mai vorbim de dispariţia totală a posibilităţii de a reacţiona dacă eşti nedreptăţit. Conform prevederilor legii, la 1 iunie 1945 , Romnia se putea mndri deja cu o administraţie publică epurată.
    Attea realizări măreţe ale regelui Mihai I nu aveau să treacă neobservate la Moscova, aşa că trebuia evidenţiat acest lucru pentru ca nimeni să nu aibă motive să creadă că fratele sovietic ne forţează n vreun fel să nvăţăm democraţia de tip nou, comunist. La 6 iulie 1945, Prezidiul Suprem al URSS i conferă lui Mihai I Ordinul Victoria , printr-un decret al cărui text exprima un mare adevăr ca de altfel şi cuvntarea mareşalului Tolbuhin cu acest prilej :
    DECRET
    AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S.
    DE DECORARE CU ORDINUL VICTORIA
    A REGELUI MIHAI I AL ROMNIEI
    Pentru actul curajos al cotiturii hotărte a politicii Romniei spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, n clipa cnd ncă nu se precizase clar nfrngerea Germaniei Majestatea sa, MIHAI I, regele Romniei, se decorează cu : ORDINUL VICTORIA
    Preşedintele Prezidiumului Sovietului
    Suprem al U.R.S.S.
    M. KALININ
    Secretarul Prezidiumului Sovietului
    Suprem al U.R.S.S.
    A. GORKIN
    Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945
    ( Arhivele Statului Bucureşti, fond Casa Regală, dosar 19/1945, f.1)
    Cuvntarea mareşalului Tolbuhin
    Majestate !
    n numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt mputernicit a nmna Majestăţii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul
    VICTORIEI.
    ..
    Aceasta decorare este recunoaşterea aportului personal al Majestăţii voastre n nţeleapta şi brusca ntorsătură de la 23 august.
    Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie ntre popoarele noastre.
    Politica stabilită după 23 august, relaţiile prieteneşti şi colaborarea cu Uniunea Sovietică, vor aduce poporului romn la fericire, la nflorire, la o prosperitate nemaivăzută n istoria sa, n toate domeniile.
    La aceasta stă ca garanţie Marea Uniune Sovietică, marele popor rus.
    Eu, Majestatea voastră, mi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti ale Romniei cu marele ei vecin Uniunea Sovietică, se vor ntării şi se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor ţări.
    ..
    (Universul nr. 153 din 9 iulie 1945 )
    Ce ar fi trebuit să nţeleagă oamenii politici romni este reliefat n fragmentul următor dintr-o notă informativă a Serviciului Special de Informaţii, proaspăt epurat de elemente reacţionare pentru următorii 45 de ani sigur, datată 30 iulie, dar doar spre atenţionarea celor care urmăreau realizarea scenariului sovietizării Romniei :
    Notă informativă a Serviciului Special de Informaţii privind situaţia politică a Partidului Naţional-Ţărănist şi a legăturii acestuia cu alte forţe politice din ţară şi străinătate.
    30 iulie 1945
    ..
    8. Legăturile cu Palatul
    Maniu a ţinut totdeauna personal legătura cu Palatul Regal, exprimndu-şi n nenumărate rnduri regretul că suveranul a pus girul consimţămntului său pe actul de la 6 martie 1945.
    n ultima vreme, se pare că n audienţele solicitate la suveran, cei doi preşedinţi de partide (Maniu şi Dinu Brătianu ), au fost sfătuiţi să nceteze orice fel de acţiune care ar putea dăuna intereselor ţării şi care ar privi raporturile de sinceră prietenie şi bună colaborare cu U.R.S.S..
    Faptul acesta, conjugat cu mprejurarea atenţiunei deosebite pe care Uniunea Sovietică a acordat-o factorului nostru constituţional, prin decorarea regelui şi predarea cu solemnitate a celor două avioane, precum şi lipsa de invitaţie la aceste solemnităţi a domnilor Maniu şi Dinu Brătianu, a făcut ca cei doi şefi de partide să caute a descifra n aceste elemente alte sensuri dect acelea a unor protocoale obişnuite..
    (Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Serviciul Special de Informaţii, dosar 9/1945, p.10-21)
    Situaţia din Romnia, graţie perfectei colaborări dintre regele Mihai şi Guvernul sovietic, era extrem de ngrijorătoare şi pentru cele două forţe democratice, SUA şi Marea Britanie, care, spre deosebire de politicienii romnii cărora era evident că le lipsea liderul real care să dea consistenţă şi unitate luptei de rezistenţă n faţa pericolului sovietizării forţate, trec la acţiuni energice menite să blocheze procesul de preluare de către comunişti a puterii politice n Romnia.
    Yalta a exprimat categoric dispoziţiile sigure ale superputerilor de după cel de-al doilea război mondial; delimitnd sfere de interese şi de influenţă. n cursul reuniunilor celor Trei Mari din Februarie 1945, Romniei i-a revenit un loc distinct. Comunicatul dat publicităţii la 11 Februarie 1945, reliefa Voinţa semnatarilor de a ajuta statele eliberate de sub ocupaţia fascistă, ori forţe satelite ale axei Berlin-Roma-Tokyo, de a reveni ele nsele, libere, independente şi suverane, democrate şi pe plan economic restabilite, susţinerea statelor de a-şi alege guverne reprezentnd voinţa naţională, organizarea de alegeri libere.
    Să ne oprim atenţia asupra telegramelor expediate din Romnia de Roy M. Melbourn Secretarului de Stat american la data de 19 august şi reacţia ce avea să o declanşeze concretizată n telegrama Departamentului de Stat american din data de 21 august, redate n anexele 5 şi 6.
    Este evident că, cel căruia i plăcea să i se spună dr Petru Groza ştia că pot lătra orict cinii, ursul roşu descoperise mierea, iar albinele erau deja puse la păstrat graţie legilor promulgate. Sinteza situaţiei de moment o aflăm chiar din relatarea Domniei Sale, extrasă din Stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri din data de 24 august privind greva regală, anexa 7.
    Ceea ce avea să rămnă n istorie drept greva regală din vara anului 1945 a regelui Mihai I este pentru mine, unul din puţinele motive de admiraţie reală faţă de fostul suveran !
    Dar nu pentru ceea ce s-ar crede la prima vedere: patriotism, grija faţă de soarta ţării, remuşcării pentru deja greşelile făcute etc.
    Ci pentru că a avut inteligenţa să accepte nu pot crede că ideea i-a aparţinut ! şi să pună n scenă un asemenea scenariu!
    Să ncerc să mă explic.
    Sovieticii erau avertizaţi că aveau de-a face cu un negociator viclean, conştient că este n avantaj şi că nţelege perfect ct valorează. Deosebita atenţie cu care era onorat de strategii sovietici este evident motivul discuţiei dintre Vşinski şi Tătărăscu, ncercnd fiecare n parte să aşeze corect piesele pe tabla de şah pentru viitoarea rundă: recunoaşterea Guvernului roşu romnesc. ( anexa 8 )
    Nu afirm o noutate pentru nimeni că tnărul rege Mihai nu avea faţă de romni nici cel mai elementar simţ de respect sau de simpatie, cu att mai greu de crezut că n noua conjunctură ar fi dorit chiar şi un singur minut să rămnă ntr-o ţară aflată n situaţia Romniei, riscnd un conflict cu deloc glumeţii agenţi sovietici ai KGB-ului despre care se ştia că te pot găsi oriunde atunci cnd vor. Sarcina unui monarh era extrem de dificilă ntr-o ţară n care nu mai exista efectiv o clasă politică capabilă să guverneze situaţia de criză prin care trecea Romnia după ce două dictaturi succesive aproape exterminaseră personalităţile reale ale vieţii politice. Avea alături, sprijin şi sfătuitor pe regina-mamă Elena a cărei reală antipatie - nu vreau să folosesc un cuvnt mai urt faţă de romni era binecunoscută şi care se considera n permanenţă o prizonieră n Romnia. Şederea n Romnia i adusese Reginei Elena numai durere şi dezamăgire, viaţa alături de un soţ adulterin fusese un calvar. Domnul Rene a de Flers prin intermediul ntr-un fragmant din manuscrisul ,,Europa liberă şi exilul romn O istorie ncă nescrisă publicat n anul 2003 n Romanian Roots Almanah ne lasă mărturie : Se ştie că regina-mamă n-a avut niciodată preţuire şi respect pentru poporul romn. l ura din tot sufletul şi asta mă face să mă rentorc la anul 1940, n luna octombrie, cnd generalul Antonescu o invitase să revină n ţară, ca să fie alături de fiul ei. Pe peronul gării din Veneţia unde se despărţea de ducele de Spoleto, prietenul ei intim, fără să se simtă incomodată de prezenţa unor romni pe peron, spusese pe italieneşte cu voce tare: mă ngrozeşte gndul să mă ntorc n această ţară pe care o detest şi să văd mutrele romnilor pe care i urăsc
    Poate că aprofundnd ntr-un studiu viitor modul cum a decurs negocierea contractului de colaborare dintre Casa Regală a Romniei şi Guvernul Sovietic vor apare aspecte noi. n acest moment poate fi dovedit că acest contract a existat prin analiza documentelor şi care, dacă analizăm ultimii ani, prin prisma evenimentelor publice referitoare la cele două părţi, putem afirma că el acţionează şi n acest moment, dacă ar fi să ţinem cont de următorul comunicat de presă din anul 2005:
    Fostul suveran al Romniei se află printre cei şase veterani de război care au fost decoraţi, ieri, la Moscova, de preşedintele Vladimir Putin, n cadrul manifestaţiilor dedicate celei de-a 60-a aniversari de la victoria mpotriva nazismului, informeaza Rompres.
    Alături de Mihai I au fost decoraţi pentru participarea n cel de-al doilea război mondial fostul preşedinte cipriot Glafcos Clerides, preşedintele Greciei, Karolos Papoulias, preşedintele Albaniei, Alfred Moisiu, preşedintele Croaţiei, Stjepan Mesic, şi fostul preşedinte polonez Wojciech Jaruzelski. Regele Mihai, unicul supravieţuitor dintre şefii de stat direct implicaţi n evenimentele de acum 60 de ani, este unul dintre cei şapte lideri ai vremii care au fost distinşi şi cu ,,Ordinul Victoria, acordat de URSS şi nmnat personal de către Stalin.
    Deloc ntmplător ar putea să fie faptul că prinţesa Greciei Elena se va ocupa personal de negocierea abdicării fiului său şi instalarea unui guvern comunist n Romnia, timp n care sovieticii sunt foarte corecţi n a-şi trăda aliaţii comunişti greci şi a lăsa Grecia n sfera de influenţă occidentală şi monarhică pnă n 1973.
    Dar ceea ce se va putea cu siguranţă nţelege este dorinţa Casei Regale romneşti de a nu pleca din Romnia săracă, de a-şi vinde ct mai scump avantajul poziţiei extrem de importante faţă de cei trei actori principali ai momentului: SUA, Marea Britanie şi URSS.
    Ce putea obţine Casa Regală pentru că beneficiarii acestui contract au fost şi ceilalţi membrii ai familiei, rămaşi fideli tnărului rege de la fiecare negociator n parte ?
    SUA şi Marea Britanie, mari puteri democratice, a căror diplomaţie era tributară corectitudinii şi respectării legimităţilor nu putea oferii dect ajutorul pentru păstrarea unui regim monarhic n Romnia, păstrarea pluralismului politic, acordarea unui statut de forţă beligerantă şi drepturile ce i se cuveneau Romniei. Dar mai ales, erau garanţii unei evoluţii democratice n ţara chiar aflată sub ocupaţie sovietică.
    Ceea ce nu s-a dorit a se cunoaşte de către romni este tocmai acest aspect.
    Sovieticii primiseră dreptul să-şi strngă birurile din Romnia, dar toate nţelegerile existente ntre cei trei la acea dată, aşa cum am văzut că se reflectau n documentele deja prezentate n acest studiu, prevedeau asigurarea unui climat propice pentru toate statele aflate n situaţia Romniei, şi n mod expres pentru ea, de a-şi alege singure regimul politic fără amestecul nici unuia dintre cei trei.
    Comisia Aliată de Control tocmai acest rol avea.
    Acceptarea de către Mihai I a unei loiale colaborări cu puterile occidentale nsemna, n primul rnd, acceptarea că va continua să conducă o ţară zguduită de lupte politice interne, fără o clasă politică coerentă şi mai ales cu duşmanul sovietic prezent fizic oriunde ntorceai privirea. Această perspectivă, să recunoaştem, nu era deloc mbietoare pentru un tnăr pe care nu-l puteai impresiona cu un sentimentalism născut din dragostea de neam, tradiţii democratice şi alte balcanisme!
    Ce avea el comun cu neamul romnesc ? Nici un gram de snge, dar o avere enormă, pe care o putea recupera, măcar n parte, dacă se dovedea inteligent.
    Sovieticii n ceea ce priveşte Romnia aveau de ndeplinit un testament istoric dar mai ales aveau de răzbunat nfrngerile ultimilor o sută de ani. Primiseră, mare parte din teritoriul romnesc pe tavă la 23 august şi pentru asta i purtau recunoştinţă regelui Mihai. Se delectaseră cu dezarmarea şi dezonorarea a peste 180 000 de ofiţeri şi soldaţi romni deportaţi n Siberia şi se instalaseră deja confortabil la festinul asigurat de Romnia ca dezpăgubire de război chiar din anul 1945, dovadă că nenorocita ţară săracă mai putea fi sărăcită.
    Dar visul muscalului dintotdeauna era să nu mai plece !
    Prezenţa aliaţilor , convenţiile ncheiate nu-i permiteau acest lucru şi nu era dispus să rişte un nou conflict !
    Muncise şi investise enorm n ultimii treizeci de ani la infiltrarea propriilor agenţi n Romnia, dar comunismul nu se prea prindea de romnul iubitor de Dumnezeu şi de ogorul lui,dar mai ales loial domnitorului său, cel dăruit de Dumnezeu să-i apere sărăcia şi nevoile şi neamul aşa nct numărul comuniştilor nu permitea să viseze la instalarea unui regim comunist n Romnia n urma unor alegeri corecte.
    Meritul sovieticilor este acela că au ştiut să-l evalueze corect pe tnărul rege Mihai I. Era soluţia problemei lor şi era inbatabilă. Ambele părţi primeau ce-şi doreau:
    Mihai I obţinea dreptul să-şi transfere mare parte din avere n lumea democratică, ba chiar şi destul din ceea ce nu-i aparţinea, dar cum şi ruşilor le rămnea suficient s-au făcut că nu văd.Importantă a fost şi veşnica prietenie şi recunoştinţă pe care URSS-ul i-a purtat-o ex-regelui Mihai şi nu era puţin, mai ales atunci : să dormi liniştit că nu eşti vnat de KGB ! Amănuntul legat de salvarea imaginii n faţa occidentului s-a rezolvat magistral graţie scenariului bine conceput şi mai ales magistral pus n practică, cu răbdare timp de trei ani.
    Chiar dacă au fost voci care au ncercat să spună cte ceva despre acest odios contract, ele au sfrşit prin a nu fi luate n serios sau au fost cu grijă scufundate n trecerea timpului.
    Regele Mihai fusese pus n faţa unui refuz categoric al guvernelor american şi englez de a recunoaşte Guvernul roşu, Groza. O privire avizată, parcurgnd prevederile constituţionale valabile la acea dată constată următoarele: prin DECRETUL REGAL nr.1.626 din 31 august 1944 pentru fixarea drepturilor romnilor n cadrele Constituţiunii din 1866 şi cu modificările Constituţiunii din 29 martie 1923( M.Of. 202/2 sept.1944) se revenise la Constituţia Romniei din 1923 care prevedea clar că Art. 88. Regele numeşte şi revoacă pe miniştrii săi. El sancţionează şi promulgă legile. El poate refuza sancţiunea sa. El are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele, n materii criminale, afară de ceea ce se statorniceşte n privinţa miniştrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecăţii, nici a interveni prin nici un mod n administraţia justiţiei. El numeşte sau confirmă n funcţiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o nuoa funcţiune fără o lege specială. El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fără să poată vreodată modifica sau suspenda legile şi nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El conferă gradele militare n conformitate cu legea. El va conferi decoraţiunile romne conform unei legi speciale. El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi. El ncheie cu Statele străine convenţiunile necesare pentru comerţ, navigaţiune şi alte asemenea ; nsă pentru ca aceste acte să aibă autoritate ndatoritoare, treuie mai ntiu a fi supuse Puterii legislative şi aprobate de ea.
    Cine putea n aceste condiţii să-l oblige pe regele Mihai să nu ţină cont de ceea ce-i ceruseră att puterile occidentale ct şi toate forţele politice real democratice din ţară şi să demită Guvernul Groza ?
    Dacă investirea lui Groza fusese făcută de regele Mihai,n virtutea acestui articol din Constituţie, demiterea aceluiaşi guvern de ce trebuia să se facă cu aprobarea celor trei mari puteri ?Ele, puteau cel mult recomanda şi sancţiona prin nerecunoaştere dar nu puteau impune.
    Regele Mihai, prin simularea unei greve regale nu făcea alceva dect să tragă de timp, ceea ce avantaja enorm pe sovietici care şi vedeau n continuare de planul propriu de eliminare a opoziţiei n Romnia.Au fost lunile hotărtoare pentru micuţul monstru roşu, Partidul Comunist din Romnia, care reuşea să-şi consolideze puterea prin şantaj şi teroare şi şi permitea să declare public n Rezoluţia Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist din Romnia desfăşurată n zilele de 16-21 octombrie 1945: De la 23 august pnă la 6 martie, Partidul Comunist, n colaborare cu toate forţele democratice, a avut un rol important la nlăturarea guvernelor n care predominau elementele reacţionare. Forţele democratice coalizate au adus la crma ţării guvernul de largă concentrare democratică,dr.Petru Groza
    ( Scnteia nr.367 din 1 noiembrie 1945 )
    Să nţelegem deci, că cel care făcuse de fapt att demiterea reacţionarilor ct şi numirea democraţilor roşii , nimeni altul dect regele Mihai, era prezent n textul precedent sub numele de cod forţele democratice ?
    Greva regală dăduse bine n ochii tuturor astfel nct dacă regele ar fi citit telegrama reprezentantului politic american n Romnia, Burton Y. Berry, adresată secretarului de stat al SUA, la final de an , 26 noiembrie 1945 , conţinnd primele concluzii ale emisarului american Mark Ethridge asupra situaţiei din Romnia ( anexa 9 ) ar fi avut motive să zmbească liniştit.
    Nu aş vrea să se creadă că sunt tributar unui concept anti-monarhic ! Consider că monarhia constituţională a fost pentru Romnia anilor 1944-1945 şansa ce i se oferea pentru salvarea sa de pericolul sovietizării. Concentrarea puterii n mna unui suveran patriot ar fi fost cu siguranţă extrem de greu de nvins, chiar şi de experimentata forţă roşie a sovietelor. Bătălia s-ar fi dat oricum şi nu ar fi fost uşoară, dar trebuie să acceptăm că erau şanse să nvingem, spre salvarea milioanelor de victime ale holocaustului roşu.
    Ceea ce este incredibil nsă este modul n care, imediat după 1990 s-a reuşit propagarea rapidă a ideii că Romnia a fost trădată şi lăsată la cheremul sovieticilor chiar de americani şi englezi !
    Mulţi s-au grăbit să explice lumii că Sindromul Yalta a fost mortal pentru poporul romn şi că vinovăţia pentru marea năpastă roşie trebuie căutată la yankei ! Mai că erai tentat să uiţi că rusului i datoram modelul !
    Si trebuie să recunoaştem că romnul a servit şi acest adevăr şi a devenit un pic mai atent la modul cum şi mparte simpatiile !
    Dureros este că marele actor al vremii, simţind că nu prea le arde oamenilor să se prăfuiască prin arhive, a reapărut pe scenă!
    Dacă am putea să facem abstracţie de milioanele de romni condamnaţi de el acum şaizeci de ani la calvarul ciumei roşii, am zămbi ngăduitori şi, mprumutnd graiul ardeleanului i-am spune : No , amu nu mai ţine ! ne-om deşteptat !
    Dar se pare că nu avem dreptul să glumim şi cu prezentul.
    De ce şi mai ales cine a lansat, după 1990, teoria abandonării Romniei n favoarea Uniunii Sovietice de către SUA şi Marea Britanie ncepnd cu august 1944 este un subiect extrem de important nu numai din necesitatea de restabilire a adevărului istoric dar şi ca studiu de caz, referitor la modul cum poate fi manevrată opinia publică, chiar şi cea care se consideră cunoscătoare.
    ( va urma)

    ANEXE
    Anexa 1. DECRET- LEGE
    Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de
    dezastrul ţării
    Art.1.- Sunt vinovaţi de dezastrul ţării :
    a) Acei care au instaurat regimul de dictatură şi avnd răspunderea politică efectivă, au pus n primejdie securitatea statului, prin ncheierea de tratate de alianţă politică cu Germania hitleristă, prin permiterea intrării armatelor operative germane pe teritoriul ţării sau prin pornirea războiului mpotriva U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite.
    b) Acei care militnd printr-o activitate susţinută pentru o politică externă alături de Germania hitleristă, au consimţit la cedarea Transilvaniei de Nord ;
    c) Acei care prin ameninţări, prin acte de teroare sau orice acţiune ilegală au urmărit să impună Romniei o orientare politică alături de Germania hitleristă;
    d) Acei care interesat s-au pus n slujba organelor de propagandă germană, activnd n scopul de a nlătura şi a aservi Romnia germaniei hitleriste.
    Art.2.- Pentru faptele prevăzute la art.1 se va pronunţa una din următoarele pedepse:
    a) Munca silnică pe viaţă ;
    b) Munca silnică pe timp de 5-20 ani;
    c) Temniţă grea de la 3-20 ani;
    d) nchisoare corecţionară de la 5-10 ani.
    Odată cu pedeapsa pronunţată, instanţa va putea pronunţa faţă de cel condamnat, ca despăgubiri n favoarea Statului, şi confiscarea totală sau parţială a averii acestuia, cum şi degraţiunea civică sau pierderea drepturilor politice de la 3 la 10 ani
    Art.3. Cercetarea şi instruirea vinovaţilor prevăzuţi de prezenta lege se va face de acuzatori publici, instituiţi conform legii pentru urmărirea şi sancţionarea criminalilor de război, fiind aplicabile toate dispoziţiile articolelor 4,5,6,7,8,9 şi 10 din această lege.
    Art.4. Judecarea faptelor prevăzute de prezenta lege se va face de o instanţă denumită Tribunalul special pentru cei vinovaţi de dezastrul ţării.
    ..
    Art. 11. Acei ce vor ascunde sau vor da ajutor să fugă celor prevăzuţi n prezenta lege, vor fi pedepsiţi de aceeaşi instanţă cu nchisoare corecţională de la 3-5 ani.
    Art. 12. Urmărirea n baza acestei legi va trebui să se producă ntr-un termen de cel mult 6 luni de la publicarea legii.
    Dat n Bucureşti la 20 ianuarie 1945.
    MIHAI
    Ministrul justiţiei,
    Lucreţiu Pătrăşcanu
    ( Monitorul Oficial , nr. 17, din 27 ianuarie 1945, p.418-419 )
    Anexa 2 -Telegrama secretarului de stat interimar al SUA, Grew către reprezentantul american n Romnia, Burton Y. Berry, privind unele puncte de vedere ale Departamentului de Stat, potrivit cărora poporul romn trebuie asigurat că Romnia va Rămne independentă
    Washington, 24 februarie 1945, ora 10 p.m.
    Departamentul a observat factorii de nelinişte din situaţia politică din Romnia, astfel cum au fost raportaţi n telegramele dumneavoastră şi mesajele lui Schuyler. Considerăm că este de dorit,mai ales n lumina Confererinţei din Crimeea, să prezentăm guvernelor sovietic şi britanic propuneri concrete pentru consultări tripartide şi acţiuni n problemele politice majore n ţările foste satelite ale Axei, n perioada de armistiţiu, cu dorinţa de a asigura o mai mare stabilitate politică n aceste ţări şi de a stabilii condiţii care să facă posibilă alegerea liberă de către aceste popoare a formelor de guvernămnt, sub care vor să trăiască.
    Credem că vă poate fi folositor att dumneavoastră ct şi lui Schuyler de a fi informaţi asupra vederilor Departamentului asupra ctorva dintre problemele mai urgente pentru a putea face cunoscută poziţia americană n diverse locuri şi prin diverse mijloace considerate de dumneavoastră ca potrivite. Sperăm să ţineţi, mai ales, seama de următoarele:
    1. Poporul romn nu trebuie lăsat să se ndoiască de existenţa viitoare a ţării ca un stat independent.
    2. Un guvern de coaliţie, reprezentnd toate grupările politice şi clasele sociale este, credem noi, cel mai potrivit mijloc de a permite o administraţie reprezentativă n actuala perioadă. Nu dorim să vedem un guvern exclusiv naţional-ţărănesc sau exclusiv al F.N-D., şi vom deplnge, mai ales, folosirea ori demonstraţia de forţă sau orice altă şicană politică pentru a aduce orice grup la putere.
    3. ncercările de a efectua schimbări administrative prin mijloace de dezordine sau prin utilizarea forţei sau a intimidării nu trebuie tolerate, ci trebuie ncurajat orice efort,care urmăreşte stabilirea procedurilor prin care alegerile locale şi generale vor putea fi ţinute pe baza votului liber şi secret sau prin alte mijloace democratice.
    4. Nici unei grupări politice, fie comunişti sau alte elemente, nu trebuie să i se permită să poarte arme, toate instrumentele de forţă fiind lăsate doar la dispoziţia autorităţilor guvernamentale şi lundu-se toate măsurile pentru a se asigura că aceste autorităţi au la dispoziţia lor forţe şi echipament adecvat pentru a menţine ordinea internă.
    5. ntruct nu există nici un motiv pentru a crede că regele nu ar servi loial interesele ţării sale şi ale cauzei aliate, şi, mai ales n ceea ce priveşte rolul său n trecerea Romniei de la nazişti n tabăra aliată, este greu să se găsească vreo justificare pentru atacurile mpotriva lui, mai ales ntr-o perioadă cnd procedurile pentru asigurarea voinţei naţionale nu au fost ncă determinate.
    6. Fără a uita ncurajările date romnilor n privinţa statutului de cobeligeranţă de către reprezentanţii aliaţi la Moscova n timpul negocierilor de armistiţiu şi apreciind, n acelaşi timp, contribuţia Romniei n război, credem că dorinţa Romniei de a avea statut de cobeligeranţă trebuie luată n consideraţie cu simpatie.
    7. nţelegem dorinţa romnilor de a extinde administraţia lor asupra nordului Transilvaniei, dar speranţa că realizează aceasta prin agitaţia lor n perioada operaţiilor militare active nu este nici n propriul lor avantaj, nici nu contribuie la dezvoltarea colaborării şi ncrederii reciproce.
    8. Deoarece este de dorit ca opinia publică americană şi, n general, mondială, să fie pe deplin informată despre desfăşurările din Romnia, ca şi de pretutindeni, este important să fie admişi liber n ţară corespondenţii americani şi rapoartele lor să fie cenzurate numai pe baza considerentelor militare.
    9. O libertate reală a presei, limitată numai de cenzura motivată militar, trebuie să fie stabilită ca acces la materialele şi nlesnirile necesare.
    10. Este de dorit ca Romnia să fie autorizată să reia comerţul cu străinătatea de ndată ce condiţiile o vor permite.
    11. nstrucţiunile şi directivele privind problemele politice nu trebuie emise n numele Comisiei Aliate de Control fără consultarea cu membri americani şi englezi ai comisiei.
    Este, desigur, de dorit ca o regulă generală, ca atitudinea americană n probleme ca cele tratate mai sus să fie făcută cunoscută, cel puţin, n primul rnd, autorităţilor sovietice dect romnilor. Veţi fi, desigur, călăuzit de cursul evenimentelor n fixarea accentului sau momentului discuţiilor dumneavoastră fie cu ruşii, fie cu romnii, dar problemele de mai sus ni se par a reprezenta cea mai bună bază pentru realizarea unei politici aliate, comune n problemele romneşti.
    Trimisă la Bucureşti ;repetată pentru informare la Moscova şi Caserta
    (Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers, 1945, vol V, Europe, pp.478-480;publ. n Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea Romniei. Percepţii anglo-americane , 1944-1947, Bucureşti, 1993,p.107)
    Anexa 3 Telegrama reprezentantului SUA n Comisia Aliată de Control pentru Romnia, C.V.Schuyler, trimisă Ministerului de Război al SUA n legătură cu demisia guvernului Rădescu,
    Traducere
    De la reprezentanţa SUA n Comisia Aliată de Control pentru Romnia
    Către: Departamentul de război 1 martie 1945
    Generalul Vinogradov a convocat aseară o şedinţă comună a principalilor reprezentanţi n Comisia Aliată de Control pentru Romnia. El a declarat că scopul şedinţei este doar de a ni-l prezenta pe noul vicepreşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru Romnia, general colonel Susaikov. El a spus că el fusese schimbat din funcţie din cauza sănătăţii sale subrede.
    Eu am subliniat strigenta necesitate de a se da imediat o explicaţie delegaţiei SUA privind acţiunile din ultimele cteva zile ale autorităţilor ruseşti din Romnia. Susaikov a refuzat categoric o discuţie n legătură cu aceste probleme, spunnd că el doar n dimineaţa aceasta sosise de pe front şi nu putea ncă să analizeze situaţia locală. Eu mi-am manifestat apoi dorinţa de a pune unele ntrebări privind activitatea autorităţilor ruseşti cu rugămintea să mi se răspundă la ele ct mai curnd posibil.
    Susaikov a acceptat să primească ntrebările. Ele sunt următoarele :
    1. Aş dori să mi se confirme o ştire pe care am primt-o potrivit căreia domnul Vşinski s-ar fi aflat aici ieri şi astăzi ntr-o convorbire sau mai multe cu regele, el a cerut demiterea actualului guvern Rădescu?
    2. Domnul Vşinski a formulat n cadrul acestor convorbiri vreo propunere n ceea ce priveşte o variantă pentru un nou guvern ?
    3. Dacă s-au făcut propuneri, acestea au fost prezentate n numele Comisiei Aliate de Control sau n numele Uniunii Sovietice ?
    4. Ce motive pot eu prezenta Guvernului meu pentru luarea acestor măsuri fără consultarea prealabilă a reprezentanţilor guvernelor britanic şi american?
    Am subliniat că dată fiind importanţa evenimentelor ce au loc sunt obligat să informez imediat Guvernul SUA despre refuzul vicepreşedintelui de a discuta acum această problemă.
    Vicemareşalul aerului, Stevenson, a sprijinit poziţia mea. El a atras, de asemenea, atenţia asupra unei scrisori adresate domnului Vşinski, cernd ca acesta să amne orice acţiune pnă cnd vicemareşalul vă primii instrucţiuni de la Londra.Stevenson a atras totodată atenţia supra scrisorii sale de protest de săptămna trecută n problema libertăţii presei şi suspendării ziarului Viitorul . El a spus că acest protest a fost cu desăvrşire ignorat de Comisia Aliată de Control şi că este foarte afectat de acest lucru .
    (Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r.693, c.472-473; The National Arhives of the United States, Franklin D. Roosevel Library, Hyde Park, New York, Presidenţial Secret Folder, Map Room Box 77.)
    Anexa 4 Telegrama primului ministru al Marii Britanii, W. Churchill, către preşedintele SUA F. Roosevelt, privind interesele Marii Britanii n Grecia, Polonia şi Romnia.
    Personal şi strict secret
    Nr. 905 8.3.45
    Sunt convins că şi dumneavoastră veţi fi la fel de mhnit ca şi mine de recentele evenimente din Romnia. Ruşii au izbutit să stabilească conducerea unei minorităţi comuniste prin forţă şi prin false declaraţii. Am fost stnjeniţi n protestele noastre mpotriva acestor desfăşurări de faptul că, n scopul de a avea libertatea de a salva Grecia, Eden şi cu mine am recunoscut la Moscova, n octombrie că Rusia va avea o voce larg prepodenrentă n Romnia şi Bulgaria, n timp ce noi vom conduce Grecia. Stalin a aderat foarte strict la această nţelegere n cursul celor treizeci de zile ale luptelor mpotriva comuniştilor şi E.L.A.S. n oraşul Atena, n ciuda faptului că toate acestea i erau neplăcute lui şi celor din jurul său. Acum pacea a fost restabilită n Grecia şi, deşi n faţa noastră se mai află multe dificultăţi, sper că vom putea organiza n următoarele luni alegeri libere, de preferat sub supravegherea britanică, americană şi rusă şi că apoi o constituţie şi un guvern vor fi instituite prin voinţa poporului grec care rămne supremul şi ultimul nostru obiectiv n toate mprejurările şi cu care ştiu că simpatizaţi.
    Stalin urmează acum o orientare opusă n două ţări ponto-balcanice/ Black Seea Balkan countries / o orientare ce este absolut contrară tuturor ideilor democratice. După conversaţiile anglo-ruse din octombie de la Moscova, Stalin a semnat pe hrtie principiile de la Yalta, care au fost călcate n picioare de Romnia. Cu toate acestea am fost foarte doritor să nu stărui asupra acestui fapt pnă ntr-att nct Stalin să spună : Nu m-am amestecat n acţiunea voastră din Grecia, de ce nu-mi lăsaţi şi mie aceeaşi latitudine şi mie n Romnia? Aceasta ar fi dus din nou la comparaţii ntre obiectivele acţiunii sale şi cele ale noastre. n această privinţă nici o parte nu ar fi convins-o pe cealaltă. Ţinnd seama de relaţiile mele personale cu Stalin, sunt sigur că ar fi o greşeală ca n această fază, să mă angajez ntr-o discuţie pe această problemă.
    Sunt de asemenea foarte conştient că avem n minile noastre problema mult mai importantă a Poloniei şi, prin urmare, nu doresc să fac nimic n privinţa Romniei care ar putea prejudicia perspectivele noastre de a ajunge la un acord pentru Polonia. Cu toate acestea cred că el ( Stalin ) ar fi trebui informat despre mhnirea noastră faţă de evenimentele care au dus la instalarea prin forţă a unui guvern al minorităţilor comuniste n Romnia, deoarece aceasta se află n conflict cu concluziile Declaraţiei privind Europa eliberată, asupra căreia am fost de acord la Conferinţa din Crimeea.
    Mi-e teamă, mai ales, că instaurarea acestui guvern comunist poate să ducă la epurarea fără discernămnt a romnilor anticomunişti care vor fi acuzaţi de fascism, n acelaşi fel n care s-a ntmplat n Bulgaria. Este ceea ce prevesteşte emisiunea de ieri a postului de radio Moscova, al cărei text, l-am telegrafiat ambasadei noastre. Aş sugera, deci să-i ceară lui Stalin să vegheze ca noul guvern (romn) să nu nceapă imediat o epurare a tuturor elementelor politice care se opun vederilor sale pe motiv că au fost ncurajate să acţioneze astfel de Declaraţia de Yalta.
    Vă vom sprijini, desigur, şi dacă mi veţi arăta textul oricărui mesaj, pe care sunteţi nclinat să-l trimiteţi lui Stalin, Voi trimite şi eu unul pentru a-l sprijini. Există, evident, un acord total ntre reprezentanţii noştri şi ai DVS, la faţa locului .//
    (Public Record Office PREM 3/374/9, f.124-125; publ.n Roosvelt and Churchill. Their Secret Wartime Correspondence, pp.660-662 publ. n Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea Romniei. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Bucureşti, 1993, p.139 )
    Anexa 5 Raportul lui Roy M. Melbourne, funcţionar diplomatic la Reprezentanţa SUA din Bucureşti, adresat secretarului de stat al SUA la 19 august 1945
    TELEGRAMA PRIMITA
    Acest mesaj a fost trunchiatAfişare mesaj complet
    1 fişier ataşa

    Aparati Tara
    https://facebook.com/protectors42 Melodie avid Edwards - Insurrection (Fringe Element Trailer Series - Epic Massive Choral Hybrid)






    Majestatea Sa Regina-mamă Elena și Voievodul Mihai.




    mi place Distribuie

  2. #2
    Administrator
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    940

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •