Sfantul Ioan Botezatorul

[Adrian Pop]

Violeta Vio http://www.youtube.com/watch?v=6sd5WK_f60E02 Troparul soborului, glas II - SAMPLE
www.youtube.comVersiunea completa: http://youtu.be/1A6CcYmg6fA If you like this music, please visit their website: http://dascaliicanadei.guzu.ca/ Here you can listen to mor...

[Adrian Pop]

Eleni Eleni

Ieri la 08:20

BOTEZUL DOMNULUI – (BOBOTEAZA)

Oamenii din timpurile cand totul s-a intamplat, cu doua milenii in urma, stiau din Cartile Sfinte si din cuvintele proorocilor ca se apropia plinirea venirii in lume a Lui Hristos Mantuitorul.
In acea vreme, ascultînd cuvîntul lui Dumnezeu, in Tara Sfanta, s-a aratat Ioan Botezatorul, fiul lui Zaharia si al Elisabetei care venind în partile Iordanului, propovaduia botezul pocaintei, întru iertarea pacatelor. Cei cel vedeau se intrebau: “Nu cumva el este Hristosul?”. Dar Sfântul Ioan le marturisea: “Eu va botez cu apa, dar dupa mine vine Cel ce va va boteza cu Duhul Sfânt si cu foc” (Mt. 3, 11).
A doua zi Iisus a venit la Ioan si apropiindu-se, i-a cerut sa-L boteze in raul Iordan. Ioan l-a oprit spunandu-i: “Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine, si Tu vii la mine? Iisus i-a raspuns: „Lasa acum ca sa se cuvine noua sa plinim toata dreptatea”. (Mt. 3, 14-15). Si coborand ei in apa Ioan L-a botezat pe Iisus. Iar pe cand iesea Iisus din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu, S-a vazut pogorandu-se ca un porumbel, venind spre El. Si din ceruri s-a auzit un glas zicand: ”Acesta este Fiul Meu Cel Iubit intru Care am binevoit”.(Mt. 3, 17).
Lui Iisus nu-I trebuia aceasta, ca unul Care era preacurat, fiind nascut din Preacurata si Preasfînta Fecioara, El Însusi fiind izvorul a toata curatia si sfintenia. Dar a venit la ape ca sa curateasca firea lor; a venit sa Se boteze ca sa ne pregateasca baia sfîntului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta sa fie pentru dînsul martor nemincinos, vazînd pe Duhul Sfînt pogorîndu-Se peste Cel pe Care-L boteza si auzind glasul Tatalui de sus.
Crestinii ortodocsi sarbatoresc Botezul Domnului sau Boboteaza, in fiecare an la 6 ianuarie.
Sarbatoarea Botezului Domnului se mai numeste si „Epifanie”, care inseamna ”Aratare”. In aceasta zi s-a aratat in lume Dumnezeu, Sfanta Treime. Tatal a grait din ceruri, Fiul era in apa si se boteza, iar Duhul Sfant a pogorat a

In aceasta zi se face si Sfintirea cea mare a apei - AGHIASMA MARE. Preotul venind cu credinciosii, se roaga lui Dumnezeu sa trimita pe Duhul Sau Cel Sfant si sa sfinteasca apa aceea, precum a sfintit apa Iordanului in ziua cand s-a botezat Domnul Nostru Iisus Hristos.
Apa aceasta, avand intr-insa darul si puterea dumnezeiasca a Sfantului Duh, a facut adesea multe minuni, insanatosind bolnavi, tamaduind rani, aparand de rele, de necazuri si de primejdii. Se intrebuinteaza, de pilda: la botezul copiilor, la rugaciunea pentru durerea de cap, la binecuvantarea inceperii semanaturilor, la Sfintirea crucii si a troitei, a clopotului, a vaselor si vesmintelor bisericesti, la Sfintirea bisericii si a antimiselor, a Sfantului Mir si a altora.
In aceasta zi, cu totii sa praznuim, cantand: “În Iordan botezându-Te, Tu Doamne, închinarea Treimii s'a aratat, ca glasul parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te si Duhul, în chip de porumb, a adeverit întarirea Cuvântului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, marire Tie”


— împreună cu Violeta Vio şi cu alţi 18.






3Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Eleni Eleni

Ieri la 08:20 · editat

ICOANA ,,BOTEZUL DOMNULUI,,

Botezul lui Hristos, care se prăznuieşte pe 6 (19) ianuarie, sub numele de Teofanie (“Epifanie”), este descris de iconoografia tradiţională astfel: În stânga şi în dreapta, dealuri reprezentate schematic prin stânci înalte, sub forma de trepte. Între ele curge râul Iordan cu revărsare mare. În mijlocul Iordanului stă Hristos, fie cu totul dezbrăcat, fie doar cu o pânză alba în dreptul şoldurilor. Binecuvântează apele cu mâna dreaptă sau cu amândouă mâinile. Chipul Său are o expresie de sobrietate şi de concentrare.
În unele icoane, apa în care a intrat îi acopera tot trupul, până la umeri, ca în mozaicurile din Hosios Lukas, Daphni şi Nea Moni. În alte icoane – murale sau pe lemn – apa curgătoare a râului apare de o parte şi de alta a înălţimii trupului Său şi sub picioare, fără a-L acoperi. Acest din urmă mod de reprezentare pare să fie utilizat pentru a nu strica linia clară a trupului, claritatea fiind unul dintre principiile folosite de iconarii bizantini. Însă primul mod, mai vechi, de reprezentare a apei, în faţa şi pe ambele laturi ale trupului, este mai potrivit, pentru că are în vedere o claritate superioară a formei trupului. Arată ca Botezul lui Hristos s-a făcut prin scufundare totală în apele Iordanului, după cum ne spun Evangheliile Sfinţilor Matei (3,16) şi Marcu (1,10).
Sfântul Ioan Botezatorul şi Inaintemergătorul Domnului stă drept pe malul Iordanului – aproape întotdeauna în partea dreaptă a lui Hristos, cu un picior aşezat ferm în urma celuilalt. Nu este pe jumatate dezbrăcat, ca în pictura Botezului lui El Greco, ci poartă tunică şi himation, care îi acoperă tot trupul, cu excepţia antebraţelor şi a tălpilor. Cu o expresie de cutremurare, întinde mâna dreaptă şi atinge capul lui Hristos. Nu este înfăţişat, ca în picturile religioase apusene, stropind cu apă capul Domnului, pentru că Botezul Său nu s-a făcut prin stropire, ci prin scufundare. Cu mâna stângă, Sfântul Ioan face un gest spre înălţime.

În faţa Botezătorului, de cealaltă parte a râului, stau doi sau trei îngeri, în gest de rugăciune, plecaţi, cu aripile lăsate. Fiecare ţine, cu amândouă mâinile, câte un ştergar.

În unele icoane ale Botezului se pot observa lângă picioarele lui Hristos – la dimensiuni foarte mici, pentru a nu ieşi în evidenţă – o femeie şi un bătrân, fiecare călărind câte un peşte mare. Femeia simbolizeaza marea; bărbatul este simbolul râului. Femeia apare adesea cu o coroană pe cap şi cu un sceptru în mână, în timp ce bărbatul ţine în mâini un vas din care se revarsă apă. Amândoi stau cu spatele la Hristos, iar feţele lor au o expresie de mare uimire. Aceste două figuri apar aici potrivit versetului al treilea din Psalmul 113: “Marea a văzut şi a fugit. Iordanul s-a întors înapoi”. Acest verset se rosteşte într-una din rugăciunile pe care preotul le citeşte în timpul slujbei Botezului Domnului, când se sărbătoreşte Teofania. Se mai rosteşte şi la strană, ca întroducere la unele cântări din timpul slujbei.

Uneori Hristos este infăţişat stând în picioare pe două dale de piatră ce formează o cruce sub care se află şerpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73, versetul 14, care spune: “Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă”. Balaurii îl simbolizează pe diavol şi pe îngerii lui.

Uneori, în jurul lui Hristos înoată peşti mici. În fresca Bisericii Peribleptos din Mystra, nu numai peşti, ci şi copii înoată pe lângă El. Acest element, iarăşi, nu este de dorit. Întroducerea în scenă a elementelor irelevante, care distrag atenţia, contravin principiului simplităţii.

O componenţă esenţială, extrem de importantă, este reprezentarea bolţii cereşti şi a razei de lumină care coboară deasupra capului lui Iisus. Bolta este reprezentată în mijlocul laturii de sus a compoziţiei, exact deasupra lui Hristos. În interiorul razei apare figura unui porumbel, manifestare simbolică a Duhului Sfânt. În mozaicul de la Hosios Lukas şi în cel de la Daphni, în partea de sus a razei de lumină, ieşind din bolta cerului, o mână binecuvântează. Acesta este un mod de a-L reprezenta pe Dumnezeu-Tatăl, al cărui glas de sus, conform relatării evanghelice, s-a auzit spunând: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”.

Compoziţia care înfăţişează Botezul lui Hristos are o inscripţie simplă în centru, aproape de bolta cerească: “Botezul”. În elementele ei principale, descrierea este extrasă din Evanghelia după Matei, capitolul 3, versetele 13-17. Aici citim: “În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă îl oprea, zicând: “Eu am trebuinşă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine ?” Şi răspunzând, Iisus a zis către el: “Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: “Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”.”

Descrierea Botezului din Evanghelia după Marcu este scurtă, în numai trei versete şi încă şi mai scurtă este cea din Evanghelia după Luca. Sfântul Marcu spune: “Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut corurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: “Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit”" (Mc. 1,9-11).

În Evanghelia după Luca regăsim următoarele două versete: “Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: “Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”" (Lc. 3,21-22). Aceste două relatări concordă cu cea oferită de Evanghelia după Matei şi nu-i adaugă nimic. Fragmentul din Evanghelia după loan, cam tot atât de lung ca şi cel din Matei, este următorul:

“A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă”. Şi a mărturisit Ioan zicând: “Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânand peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”" (In. 1,29-34).

Acest fragment arată şi subliniază faptul că însuşi Sfântul Ioan Botezatorul a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se asupra lui Hristos sub forma de porumbel – lucru nemenţionat în celelalte Evanghelii, o adăugare semnificativă la istoria Botezului. Este un detaliu care explică de ce, în unele descrieri ale Botezului, Sfântul Ioan este înfăţişat privind în sus, cu mâna stângă ridicată, arătând spre înălţime – ca îin mozaicul Bisericii Nea Moni (mijlocul secolului al XIV-Iea) şi în icoana pictată de Teofan Cretanul de pe iconostasul bisericii mari (katholicon) a mănăstirii Stavronikita (1546) din Muntele Athos.

Imnografia Bisericii Ortodoxe are multe cântări frumoase care descriu sau se referă la Botezul lui Hristos. O descriere completă a acestuia apare în Troparul Sfintei Epifanii, care zice:

“În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat, ca glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului; Cel ce Te-ai arătat, Hristoase, Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie”.

Sărbătoarea închinată Botezului lui Hristos se numeşte Teofanie pentru că la Botez S-a arătat Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acest lucru este scos în evidenţă în Tropar. “Teofania” (din grecescul Theos, “Dumnezeu”, şi phaino, “a releva, a descoperi”) reprezintă manifestarea lui Dumnezeu perceptibilă prin simţuri. Trebuie observat că, deşi icoana Botezului indică apariţia sfinţilor îngeri la locul şi în vremea Botezului lui Hristos, nici Evangheliile, nici Troparul tocmai citat, care rezumă principalele momente ale evenimentului, nu pomenesc nimic despre apariţia îngerilor. Un motiv – cel mai important – pentru care iconarii au infăţişat, încă din vechime, sfinţi îngeri cu ştergare în icoana Botezului pare să fie acela de a sublinia, cu mijloace simbolice, faptul că Botezul ortodox se face prin scufundare completă, lucru care necesită ştergerea de apă a trupului după scufundare.


— împreună cu Violeta Vio şi cu alţi 17.






1Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Eleni Eleni — împreună cu Violeta Vio şi cu alţi 17.

Ieri la 08:20

Iordanul curge in sens invers dupa sfintire
www.youtube.com
In ziua Ajunului Bobotezei, pe stil vechi (dupa calendarul iulian), in ziua de 18.01.2012, dupa aruncarea Sf. Cruci in apa raului Iordan de catre Patriarhul ...





3Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

acum 15 ore · Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul

Sfinte Proorocule Ioane, cel ce în adâncul Iordanului ai botezat pe Adâncul milostivirii şi văzând repejunile râului, valuri de înfricoşare au început să se înalţe în inima ta, alungă viforul patimilor din sufletul meu şi dăruieşte inimii mele corabia și adierea rugăciunii, ca să plutesc deasupra ispitelor acestei vieţi, iar mintea mea cea înnourată de gânduri rele o trage cu legătura cugetării smerite spre seninul vederii Soarelui Hristos.

Pustia o ai înviorat cu cântări de laude şi cu paşii minţii ai călătorit în grădina Raiului, prin ascultarea ta de Dumnezeu ridicându-te deasupra lui Adam, cel ce a căzut din frumuseţea cerească prin sfatul cel viclean al şarpelui. Pe mine, cel ce alerg pe cărările neascultării de poruncile dumnezeieşti mă învaţă calea smereniei prin pilda vieţuirii tale în afara deşertăciunilor lumii.

Capul ţi-ai plecat sub sabie, ca să vesteşti celor din iad pe Cel Ce este din veci Capul Bisericii şi Răscumpărătorul tuturor din stricăciune cu preascumpul Său Sânge. Pe mine, cel ce m-am făcut cap a toată răutatea, mă îndreptează pe căile pocăinţei. Trimite norii rugăciunii tale înaintea Soarelui dreptăţii, ca sufletul meu cel istovit de arşiţa ispitelor să-l răcorească ca Un Bun cu ploaia milostivirii Sale.

Pe îngeri ai minunat cu vieţuirea ta nematerialnică şi cetele demonilor le-ai doborât cu săgeţile cugetării tale smerite. Mintea mea cea pururea rănită de gândurile cele rele o tămăduieşte vărsând peste ea roua rugăciunii tale. Inima mea cea întunecată de patimi o luminează cu raza credinţei şi o împodobeşte cu florile laudelor tale, ca să aducă Stăpânului Care l-a sădit pe Adam din nou în grădina Raiului mireasma rugăciunii curate.

Astupatu-s-au urechile inimii mele, ca să nu mai aud chemarea dumnezeiască şi în adâncul noroiului patimilor m-am coborât. Eu, cel cinstit cu darul libertăţii de Cel Ce m-a zidit spre asemănarea Sa, m-am făcut rob patimilor, cărora dobitoceşte am slujit, neavând în inima mea gândul fricii de Dumnezeu. Răbdarea mi se pare un mărgăritar aproape de negăsit pentru mine şi cu frunzele cuvintelor mincinoase am acoperit păcatele mele. Dar, tu, Sfinte Ioane, cel ce ai arătat lumii pe Pomul vieţii Care S-a dat spre Hrană lumii şi a vindecat pe Adam cel ce s-a otrăvit gustând din pom, arată şi pustia inimii mele roditoare de pomii gândurilor înţelepciunii.
Ca o privighetoare a rugăciunii ai îndulcit auzul pustiei cu neîncetata slăvire a frumuseţii Celui Nevăzut şi pe scara smereniei te-ai înălţat la Cel Neajuns de minte. Pe mine, cel ce pururea mă cufund în marea deşertăciunilor lumeşti şi mă lenevesc a mă ruga, întinde-mi mână de ajutor şi cu ploaia gândurilor umilinţei curăţeşte inima mea, zugrăvind apoi întru ea tainele cele dumnezeieşti ascunse în vistieria minţilor îngereşti.
Cu securea pocăinţei taie din ţarina inimii mele pomi cei înalţi ai patimilor şi sădeşte în locul lor virtuţile cele dumnezeieşti. Focul ispitelor îl stinge cu puterea rugăciunii tale şi la judecată nu întârzia a mijloci iertare celor ce te cinstesc cu dreaptă credinţă.

Fiind prieten al Mirelui Celui Tainic al inimilor, cu şoapte prieteneşti pleacă spre milă pe Izvorul milostivirii, ca să treacă cu vederea păcatele noastre şi să rânduiască şi nevrednicia noastră în cămările cele cereşti, străbătute pururea de paşii îngereşti şi de tămâia rugăciunii neîncetate. Întăreşte pe noi, ca fără de cârtire să purtăm povara necazurilor vieţii şi glasul pocăinţei fă să răsune şi în inimile noastre ofilite de păcat, ca tăind toţi spinii patimilor să începem a vieţui dumnezeieşte. Cu legătura cea tare a rugăciunii tale întăreşte lumea şi sub acoperământul rugăciunii tale roagă-L pe Mântuitorul nostru să ne rânduiască vreme de pocăinţă, ca intrând întru cămara milostivirii Sale să-i aducem împreună cu cetele tuturor Sfinţilor slavă şi mulţumire, iar către tine să strigăm aşa:

Bucură-te, rai înfrumuseţat al darurilor Mântuitorului, pecetea nestricată a pocăinţei, de întărire lumii, izvorul gândurilor umilinţei, făclia pustiei inimilor noastre. Întru lumina rugăciunii tale, învredniceşte-ne a aduce slavă Treimii Celei mai presus de minte, Tatălui Celui iubitor de oameni, Fiului Său, Ce ne-a mântuit pe noi din păcat şi Duhului Celui călăuzitor la limanul pocăinţei, adică Minţii Celei mai înainte de minte, Care izvorăşte gândurile înţelepciunii cu care luminează minţile îngereşti şi întunericul minţii noastre. Amin

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-ioan-botezatorul







3Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Melania Apostol a distribuit o fotografie postată de Cristian Miran.







Martea, nu trei ceasuri rele, asa cum intentionat s-a vrut si raspandit acest zvon eretic si satanist, dimpotriva, intrega zi este una Sfanta si Binecuvanta, inchinata celor doi mari Sfinti Ioan Botezatorul si Antonie Cel Mare, primul, Sfantul Sfintilor, al doilea, luminat deslusitor al inteleptilor (ca idee nu stia sa scrie si sa citeasca); asadar, daca nu-i putem cinsti cantandu-le Acatistele (rugaciune prin care cerem mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz, citita fie in picioare fie in genunchi) sa le citim, cand avem timp in cursul zilei, urmatoarele, sau oricare altele rugaciuni adresate acestora:

Rugăciune către Sfântul IOAN Botezătorul

Sfinte Ioane, Sfinte Botezatorule, tu, care ai fost chemat inca dinainte de nastere ca sa faci voia Domnului si sa-i pregatesti pe oameni pentru venirea Fiului Sau, Iisus, Mantuitorul nostru, care pentru noi s-a urcat pe cruce, pentru izbavirea noastra si pentru impacarea noastra cu Dumnezeu.
Tu care, asemenea marelui prooroc Ilie, ai adus Cuvantul Domnului printre oameni si ai pregatit multimile pentru venirea Lui, iar oamenii primeau botezul pocaintei de la tine, in semn de dragoste pentru cuvantul lui Dumnezeu.
Tu, caruia Tatal ceresc ti-a destainuit pe Fiul Sau inaintea tuturor, iar tu l-ai facut cunoscut ucenicilor sai, spunand: “Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii”.
Tu, care in fata Hristosului te-ai smerit spunand: “El trebuie sa cresca iar eu sa ma micsorez”.
Roaga-te pentru iertarea pacatelor mele, savarsite cu voia sau fara de voia mea, cu vorba, cu fapta sau cu gandul si mijloceste pentru mantuirea mea in fata Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Amin.

Rugăciune către Sfântul ANTONIE cel Mare

SFINTE PARINTE ANTONIE, cel ce te-ai invrednicit sa fi vas ales al Mantuitorului Hristos prin credinta si prin viata ta curata, du rugaciunile noastre catre Dumnezeu si roaga-L pentru sanatatea, pentru mantuirea, pentru ajutorul si pentru iertarea pacatelor tuturor celor ce alearga la ajutorul Tau cel sfant. Cel ce ai fost pe pamant si durerile noastre le sti si pacatele noastre le cunosti, nu trece cu vederea glasurile de rugaciune ale celor ce alearga la mijlocirea Ta si nu te uita la nevrednicia celor ce Te roaga, ci la slava si mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai marturisit si spre care se indreapta rugaciunea ce Ti-o aducem cu atata nadejde. O' slavite facator de minuni, parintele saracilor, ocrotitorul vaduvelor, sprijinitorul orfanilor, alesul vas al Mantuitorului Hristos, vino cu obisnuita Ta indurare in ajutorul nostru, prin rugaciunile Tale, catre Dumnezeu, ca sa fim mangaiati in nevoi, ca sa fim spijiniti in necazuri, ca sa fim aparati de primejdii, de ispite, de pofte netrebnice si de pacate. Ocroteste-ne pe noi si familiile noastre si ne pazeste pasii vietii pe cararile mantuirii. Bunule Parinte Antonie, cel ce ai facut din pustiul Egiptului loc de preaslavire al Marelui Dumnezeu si al Mantuitorului Hristos, fa si din pustiul sufletuilui nostru, ars de necredinta si ros de patimi, loc placut Tie, in care sa se salasluiasca virtutea si sa cresca crinul bine mirositor al faptelor crestine, prin Tine sa se maresca numele Tau cel sfant, al Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

[Adrian Pop]

Saveta Zegrean


RUGĂCIUNEA DE MARŢI

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plîng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpîne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.
Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.

[Adrian Pop]

R Maria Alina via Sfântul Munte Athos








Colibele şi Paraclisul "Sfântul Ioan Botezătorul" de la Schitul Sfânta Ana Mică (Mikra Agia...
sfantulmunteathos.wordpress.com

La începutul anului 1938, Gheron Iosif Isihastul împreună cu co-nevoitorul său, Bătrânul Arsenie Pustnicul (1886-1983) s-au aşezat în regiunea pustnicească de la Sfânta Ana Mică, unde a construit u...





Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Dan Ulian

acum 3 ore

Capul Sfantului Ioan Botezatorul
Capul Sfantului Ioan Botezatorul este una dintre cele mai de pret Sfinte Moaste ale Bisericii, acesta fiind pierdut si gasit de mai multe ori. In calendar, Biserica a randuit a se praznui trei minunate aflari ale Capului Sfantului, anume in ziua de 24 februarie, cand gasim scris: Intaia si a Doua Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul, si in data de 25 mai, cand se face amintire de a Treia Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul.

"Capul Inaintemergatorului, ascuns oarecand in vas de lut, s-a vazut iesind din sanurile pamantului la aratare; care si rauri de tamaduiri izvoraste. Caci cu ape a spalat Capul Celui ce acum acopera cu ape inaltimile cele mai de deasupra si izvoraste oamenilor dumnezeiasca iertare: Deci pe acesta ce este dupa adevar marit, sa-l fericim si intru aflarea lui cu bucurie sa praznuim, ca el roaga pe Hristos sa daruiasca lumii mare mila" (Mineiul pe Februarie).

Capul Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in satul Ain Karem, la mica distanta de Ierusalim, fiind fiul Elisabetei, verisoara Maicii Domnului, si al preotului iudeu Zaharia. Sfantul Ioan s-a nascut cu cateva luni mai inainte de Iisus Hristos, caruia i-a si pregatit calea. Retras de tanar in pustie, postind aspru si petrecand in neintrecuta rugaciune, Sfantul Ioan va veni in lume, in zona Iordanului, abia la varsta de 30 de ani, varsta la care barbatul este considerat matur si apt de propovaduire.

Sfantul Ioan a fost invrednicit de Dumnezeu spre a-L boteza cu apa pe Fiul sau cel Unul Nascut, Iisus Hristos, pe Acela care va boteza pe om cu Duh Sfant si cu foc. Acesta este punctul culminant al vietii sale sfinte, moment in care Fiul lui Dumnezeu, Facatorul a toate, si-a plecat capul sub mana lui.

Avand curajul specific celor care nu cruta adevarul pentru nimic si pentru nimeni, el a mustrat personal si public pe tetrarhul Irod Antipa, care se casatorise cu fosta sotie a fratelui sau vitreg. Viclenia si mandria Irodiadei a dus la intemnitarea Sfantului Ioan in Cetatea Maherus - Machaerus din Pereia, loc aflat astazi in Iordania.

La un mare ospat, cu mancaruri grase, cu vinuri si bauturi aromate, cu dansuri si alte desfatari, Salomeea, fiica Irodiadei, a castigat inima regelui, care i-a zis ca ii va da orice ii va cere, pana la o jumatate din imparatia sa. Fata fara minte a intrebat-o pe mama ei ce sa care, iar aceea, din pizma si ura, a cerut Capul Sfantului Ioan Botezatorul. Nebunul rege a ascultat pe fata, poruncind taierea capului sfantului, in inchisoare. Capul Sfantului Ioan a fost adus pe o tipsie (tava) si dat fetei, care l-a dat mamei sale.

Pentru ca se temea ca Sfantul Ioan Botezatorul ar putea invia, daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, nestiutorul Irod nu a dat ucenicilor decat numai trupul sfantului. Trupul sfantului a fost luat de ucenicii sai si dus in localitatea Sevastia, undeva in Cisiordnia de astazi, unde l-au si ingropat.

Se crede ca, mai tarziu, in jurul anului 360, imparatul roman pagan Iulian Apostatul ar fi ars ramasitele Sfantului Ioan Botezatorul. Din trupul sfantului nu ar mai fi ramas nearse decat numai un brat si un deget.

Sinaxarul din data de 24 februarie spune ca Irodiada, luand Capul Sfantului Ioan, a impuns cu un ac mare limba acestuia, care de atatea ori ii aratase pacatele. Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost ingropat de Irodiada in curtea casei sale, la mare adancime, in pamant, intr-un loc "ascuns si necinstit".

Despre acest lucru stia numai Ioana, femeia lui Huza, economul lui Irod, amintita si in Evanghelia dupa Luca: "Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod" (Luca 8, 3). Despre aceasta ni se spune ca slujea Apostolilor din avutul ei, pe cand acestia propovaduiau prin cetati. Potrivit traditiei crestine a Locurilor Sfinte, se crede ca Sfanta Ioana a dezgropat Capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat in Ierusalim, pe Muntele Eleonului - Muntele Inaltarii, intr-un vas de lut. Aici este locul care aminteste de Prima Aflare a Capului Sfantului, loc pe care astazi se inalta Manastirea ruseasca Sfantul Ioan Botezatorul.

Prima Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

La multa vreme dupa aceasta, vrednicul Inochentie, aprinzandu-se spre viata cea monahala, a mers in Tara Sfanta. Ajuns pe Muntele Eleonului, el isi zidi aici o chilie smerita. Cand vru insa sa sape santul pentru a pune temelia unei mici bisericute, el dadu peste nepretuita comoara: Capul Sfantului Ioan Botezatorul. Nevoitorul a tinut Capul Sfantului in bisericuta sa. Cand s-a apropiat insa de trecerea la cele vesnice, spre a nu fi gasit si pangarit de paganii ce se inmultisera in zona, el il lua si il ascunse din nou in pamant, in acelasi loc.

A doua Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

Capul Sfantului Ioan Botezatorul s-a pastrat ingropat pe Muntele Inaltarii pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena. In vremea Sfintilor Imparati, doi monahi nevoitori din Rasarit venira sa se inchine la Locurile Sfinte. Unuia dintre ei i s-a arata in vis Sfantul Ioan, care i-a descoperit cele cu privinta la Capul sau cel Sfant. Necrezand nici unul dintre cei doi, Sfantul Ioan li s-a aratat inca o data celor doua, la cateva zile distanta, zicandu-lea: "Toata necredinta si lenevirea lepadand-o, faceti ceea ce v-am poruncit."

Se zice apoi ca cei doi au luat Capul Sfantului si l-au pus intr-un sac de piele de camila, purtandu-l cu ei pe unde calatoreau. Imprietenindu-se pe cale cu un negustor olar din Emesa, din Siria, ei au dat si aceluia sacul, spre a-l cara o bucata de drum. Luand sacul, Sfantul Ioan i s-a aratat acestuia, spunandu-i: "Lasand pe calatorii tai, fugi de dansii cu acest sac, pe care il ai in maini." Aceasta a vrut-o sfantul din pricina necredintei monahilor cea de la inceput si din pricina lenevirii cea de pe cale, ei incredintand Sfintele Moaste unui necunoscut.

Mult a fost cinstit si iubit Capul Sfantului de catre acest olar din Emesa, intreaga lui casa fiind binecuvantata de sfant. La moartea acestuia, el a luat Capul cel Sfant si l-a asezat intr-un sicriu pecetluit, pe care la incredintat, mai apoi, surorii sale, careia i-a spus sa nu umble la el pana ce Sfantul Ioan insusi nu va voi acest lucru. Astfel, mai multe generatii au mostenit si pastrat sicriul cu Moaste.

In cele din urma, Capul Sfantului a ajuns la un monah numit Eustatie, locuitor intr-o pestera de langa Emesa. Desi acesta nu era cu viata curata, avand pacate si invatand gresit lumea, se faceau multe minuni prin Moastele sfantului. Calugarul ascundea de toti nepretuita comoara, spunand tuturor ca pentru rugaciunile lui se fac minunile. Vazand oamenii reaua viata a calugarului, ei rugara pe episcop sa il alunge de la ei. Eustatie mai ceru o zi ragaz, spre a pleca singur. Noaptea, el ingropa Capul Sfantului in pamant, spre a-l lua alta data.

A treia Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

Imediat dupa plecarea lui, niste calugari cu viata sfanta se asezara in pestera lui. Langa pestera aceasta se va zidi, in timp, o manastire. Arhimandritul Marcel este cel care a gasit Capul Sfantului, el marturisind: "Bine este cuvantat Domnul nostru Iisus Hristos, ca m-a invrednicit pe mine, Marcel, robul Sau, a fi vazator al vedeniei de fata, care mi s-a facut in 18 zile ale lunii Februarie, in saptamina din mijlocul postului sfintelor 40 de zile, descoperindu-se in somn noaptea, caci am vazut toate portile manastirii noastre deschise. Deci m-am infricosat si mi se parea ca ies sa le inchid. Apoi iarasi am vazut un rau trecand prin poarta manastirii, si ma miram de unde iese acea multime de apa. Pe cand gandeam aceasta, am auzit un glas de multe cete, venind spre noi dinspre rasarit, cu sunet mare, iar fiecare ceata avea deosebit grai si striga: "Iata, se arata Sfantul Ioan, Botezatorul lui Hristos".

Sfantul Simeon Metafrast, in Viata Cuvioasei Matroana, scrie si el despre aceasta Aflare a cinstitului Cap al Mergatorului Inainte, el spunand ca "Marcel, Ghenadie si Chiriac au mers la episcop si au spus lui Uranie (episcopul Emesei in acea vreme), cele despre o minune dintr-o pestera. Episcopul, cunoscand ca este un lucru mare, a luat pe clericii sai si au mers la locul acela, in pestera in care alta data locuia Eustatie, ereticul. Si facand rugaciune, a poruncit episcopul ca in locul acela sa sape pamantul. Acolo a fost gasit Sfantul Cap al lui Ioan.

In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, va lua cinstitul Cap al Sfantului Ioan si-l va aseza in biserica cea mare a cetatii Emesa, Siria.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul - Comani, Constantinopol, Amiens

In vremea de trista amintire a iconoclasmului, cand iconele au fost prigonite, Capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comani, unde a fost ingropat si trupul Sfantului Ioan Gura de Aur. In cetatea Comani, Sfantul Cap a stat pana in vremea imparatului Mihail, fiul lui Teofil si al maicii sale Teodora, imparateasa, cei ce au restabilit dreapta credinta, pe vremea imparatiei caruia, prin dumnezeiasca aratare, iarasi s-a aflat Sfantul Cap al Sfantului Ioan.

De aici, Capul Sfantului va fi dus in Constantinopol de catre Sfantul patriarh Ignatie, in anul 860, in vremea imparatului Mihail. In cetatea Constantinopol, Sfantul Cap a fost asezat in Biserica Sfantului Ioan, in locul Edomon cel prea frumos, zidit prin imparateasca randuiala.

In anul 1204, in vremea cruciadelor, cruciatii vor lua o parte din Capul Sfantului Ioan Botezatorul, aflat la acea vreme inca in Constantinopol, si il vor duce in Franta, unde il vor si aseza intr-o biserica din Amiens (astazi, ele se afla in Catedrala din Amiens). Sfintele Moaste se afla aici inca si astazi.

O alta traditie legata de Capul Sfantului Ioar este aceea care zice ca acesta ar fi fost salvat si dus la Alexandria, in Egipt, iar mai apoi la Constantinopol, in Turcia, de unde a fost dus in provincia Poitou, in Franta, de catre regele francon Pippin al III-lea (715-768).


— împreună cu Saveta Zegrean şi cu alţi 18. (7 fotografii)









48Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Pora Cristian a distribuit o fotografie postată de Manastirea Prislop.







Intaia si a doua aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul

Intaia si a doua aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul este sarbatorita pe 24 februarie. Din Sfanta Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei sale de nastere, a poruncit taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelulul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Pentru ca se temea ca Botezatorul ar putea invia daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la mare adancime.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap. Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah luandu-si numele de Inochentie. Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap, ce prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul. El a cinstit cu evlavie acele sfinte moaste, apoi le-a ingropat la loc acolo unde le-a gasit.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat in biserica din aceasta cetate. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

Amintim ca in timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.

In timpul cruciadelor, latinii au luat din Constantinopol, in anul 1204, o parte din capul Sfantului Ioan Boteazatorul si l-au dus in Franta, asezandu-l intr-o biserica din Amiens, unde se afla si astazi.

Tot astazi, facem pomenirea Sfantului Cuvios Erasm din Pecerska.

Maine, 25 februarie, facem pomenirea Sfantului Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului.