Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Tezaurul Romniei din Rusiaunii ruși recunosc:suntem nişte hoți!

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    68.842

    Tezaurul Romniei din Rusiaunii ruși recunosc:suntem nişte hoți!

    33kg aur restituite din 93,4 tone de aur! Tezaurul Romniei din Rusiaunii ruși recunosc:suntem nişte hoți!

    By radu on November 27, 2013






    n august 1916, Romania a intrat n Primul Razboi Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las n spatele scenei motivele care au determinat aceasta țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica țărilor mici este o chestiune complicată și ceea ce este mai important! absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici și cum, nu mă intereseaza Romania, pe mine mă interesează doar Rusia. Demersul Romniei a avut consecințe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmchte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o contraofensivă, care, n cel mai scurt timp posibil, a infrnt Armata Romnă. Guvernul Romniei a fost evacuat n grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel inct cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp. n noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a Romniei a decis să transmită, pentru păstrare temporară, ntregul său Tezaur aliatului său Rusia, care, de fapt, i oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată n calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziția dominantă pe care o aveau submarinele germane n spațiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută n favoarea Imperiului Rus. Trebuie să spun că n Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a Romniei, dar, efectiv, toate economiile băncilor private romnești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Romnească, colectiile muzeistice aparținnd institutiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur. ntrucat toate aceste comori au fost descrise n cel mai amănunțit mod cu putință n procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu exceptia valorii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.
    Aurul romnesc a fost transmis n Rusia n două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 n 17 vagoane cuprinznd 1738 lăzi, cu un conținut n valoare de 314 580 456 lei si 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile Reginei Maria, toate n valoare de 7 milioane de lei. n zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului Romniei: 24 de vagoane, bunurile avnd o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a intmplat ceea ce s-a ăntmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: Activele romnești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia romnă. Guvernul sovietic iși asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor n minile poporului romn Aşadar, putem spune un singur lucru:suntem nişte HOŢI, a declarat Serghei Mihailovici Golubiţki este un scriitor, filolog, jurnalist şi specialist n internet-trading de la Moscova. Serghei Mihailovici Golubiţki s-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit Magna Cum Laude Facultatea de Litere a Universtităţii de Stat din Moscova n 1984, iar n 1989 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema Mitologia socială şi nomenologia filosofică n lirica romanescă contemporană, la aceeaşi universitate. Cunoaşte limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi romnă. n 2004 a publicat o carte n două volume cu titlul Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX, n care descrie peste douăzeci de afaceri din Statele Unite ale Americii, ncepnd cu scandalul panamez şi terminnd cu cazul Enron. Tot el a scris articolul de mai sus despre tezaurul Romniei. sursa..www.efemeride.ro


  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    68.842
    -------- Original Message --------
    Subject: Fw: UN JURNALIST RUS SCRIE DESPRE TEZAURUL ROMNIEI
    Date: Tue, 4 Feb 2014 21:10:20 +0200 (GTB Standard Time)
    From: nicolaerolea@clicknet.ro <nicolaerolea@clicknet.ro>
    To: undisclosed-recipients






    UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI N PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMNIEI LA MOSCOVA!

    SERGHEI GOLUBIŢKI*:РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО
    AURUL ROMNESC (N LIMBA RUSĂ).



    [IMG]mailbox:///C:/Users/admin/AppData/Roaming/Thunderbird/Profiles/53t70hhd.default/Mail/mail.popservice.ro/Inbox?number=1697594367&amp;part=1.1.2&amp;filenam e=serghei-golubitki1.jpg[/IMG]

    [IMG]mailbox:///C:/Users/admin/AppData/Roaming/Thunderbird/Profiles/53t70hhd.default/Mail/mail.popservice.ro/Inbox?number=1697594367&amp;part=1.1.3&amp;filenam e=mosolov2.jpg[/IMG]



    sursa: http://i-business.ru/ (Reţeaua Naţională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)

    * Serghei Mihailovici Golubiţki este un scriitor, filolog, jurnalist şi specialist n internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roşie) facultatea de litere a Universtităţii de Stat din Moscova n 1984, iar n 1989 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială şi nomenologia filosofică n lirica romanescă contemporană”, la aceeaşi universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi romnă. n 2004 a publicat o carte n două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, n care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, ncepnd cu scandalul panamez şi terminnd cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piaţa americană . n clasamentul celor “100 de creatori din spaţiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” n anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gndirea creatoare asupra realităţilor n transformare dinamică”.

    FRAGMENTE TRADUSE N ROMNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIŢKI:
    (….) Aşadar, despre ce alegere a grului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-aţi dat seama deja că este vorba despre tema scoasă n titul postării de astăzi. (…)
    Cu alte cuvinte, n ceea ce ţine de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului romnesc”, care nu permite n nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretări ambigue. Şi vreau să subliniez ncă o dată că această chestiune are o importanţă principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, şi ntr-o măsură cu mult mai mare, dect pentru Romnia şi, cu att mai mult, pentru Moldova , ai cărei parlamentari, apropo, au şi intervenit pentru includerea chestiunii n rezoluţia APCE.

    De ce are această chestiune o importanţă principială anume pentru noi, dar nu pentru Romnia? Pentru că n cazul Romniei este vorba pur şi simplu despre pierderea unor bunuri materiale, n timp ce n cazul Rusiei această chestiune se pune ntr-un cu totul alt plan, n cel moral. Dacă noi nu recunoaştem această chestiune, noi i spunem nu att străinătăţii, ct ne spunem nouă nşine că, da, noi suntem nişte HOŢI! Noi recunoaştem conştient, n deplinătatea facultăţilor mintale, că suntem urmaşii şi continuatorii de drept ai unei hoţii bolşevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troţki.

    Doar aşa şi nicidecum altfel. Şi nici un fel de inepţii de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruşi despre faptul că, adicătelea, tema „aurului romnesc” ţine de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangenţă cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binelui şi a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaştem obligaţiunile de returnare a ceea ce am furat n mod deschis, cinic şi impertinent.

    Presupun că att colegii mei, ct şi marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului romnesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu att mai mult, să se lanseze n acuzaţii de imoralitate mpotriva cuiva. ntruct mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoştinţa cititorilor săi, voi ncerca, pe ct mi stă n putinţă, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Reţelei Naţionale a Oamenilor de Afaceri.

    n august 1916, Romnia a intrat n Primul Război Mondial de partea Aliațilorși a ocupat Transilvania. Las n spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica ţărilor mici este o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici şi acum, nu mă interesează Romnia, pe mine mă interesează doar Rusia.
    Demersul Romniei a avut consecinţe deplorabile: armatele aliate ale Mittelmchte (Germania, Austro-Ungaria , Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o contraofensivă, care, n cel mai scurt timp posibil, a nfrnt Armata Romnă.
    Guvernul Romniei a fost evacuat n grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel nct cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.

    n noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a Romniei a decis să transmită, pentru păstrare temporară, ntregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, i oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată n calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziţia dominantă pe care o aveau submarinele germane n spaţiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută n favoarea Imperiului Rus.

    La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al Romniei a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii.

    Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentul Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat n Romnia. Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a şi garantat integritatea necondiționată a Tezaurului Romniei att n timpul transportării, ct şi pe ntreaga durată a ulterioarei lui păstrări.
    Trebuie să spun că n Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a Romniei, dar, efectiv, toate economiile băncilor private romnești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Romnească, colecţiile muzeistice aparținnd instituţiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.
    ntruct toate aceste comori au fost descrise n cel mai amănunţit mod cu putinţă n procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepţia valorii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.

    “Aurul romnesc” a fost transmis n Rusia n două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – n 17 vagoane cuprinznd 1738 lăzi, cu un conţinut n valoare de 314 580 456 lei şi 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuterii ale Reginei Maria, toate n valoare de 7 milioane de lei.
    n zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis al doilea eşalon cu părţi ale Tezaurului Romniei: 24 de vagoane, bunurile avnd o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.

    Apoi s-a ntmplat ceea ce s-a ntmplat: o bandă bolşevică de terorişti a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Davidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele romneşti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia romnă. Guvernul sovietic şi asumă obligaţia de păstrare a acestor active, ca şi pe cea de returnare ulterioară a lor n minile poporului romn“.
    Cuvntul lui Leiba este lege, astfel nct poporul romn, care de mult şi-a răsturnat regii, așteaptă şi n prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia ntreg cinismul situației trebuie să amintim n mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute n 1935, n 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost nsoţite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 n presa sovietică: “n toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat ntotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului romn”.

    E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se şi cuvine oricărei ţări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am napoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericeşti, am napoiat pnă și rămășițele pămntești ale eminentului gnditor Dimitrie Cantemir. Am uitat nsă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolşevicilor de solidaritate de clasă cu poporul romn. După cum nu a făcut nici obiectul obligaţiunilor de restituire a ceea ce nu-ţi aparţine.
    Romnia nu a ncetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceea ce fusese transmis, pe cuvnt de onoare, spre păstrare n anii Primului Război Mondial. Din toate declaraţiile publicate n presa sovietică reiese clar şi univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut ntotdeauna dreptul de proprietate al Romniei asupra Tezaurului său.
    Şi atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice şi monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARŢINE! Şi ne-au făcut pe toţi ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetăţean al unei ţări care săvrşeşte pe faţă şi cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creştine: nşelarea celor care ţi-au dat ncredere?
    La Dante Alighieri, cei care au nșelat ncrederea sunt supuşi la cele mai ngrozitoare cazne n cea de-a noua - ultima – treaptă a Iadului: pe lacul ngheţat Cozit dracii le sfrtecau capetele...
    Pentru orice creștin nu există o crimă mai oribilă dect nşelarea celor care ţi-au dat ncredere. Și aici nu mai este vorba despre cntecelele şi ţopăiturile celor de la Pussy Riot n biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai ngrozitor.
    Din păcate nsă, nimărui nu-i pasă de “aurul romnesc”. De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer mpotriva puterii. Pe cnd tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a ncredinţat toată averea sa, e aşa, un fleac, „o chestiune istorică”.















































































Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •