[...] Cei doi, Părintele Arsenie și nenea Gavrilă Ion Ogoranu s-au întâlnit de multe ori. Nenea Gavrilă mi-a povestit personal cum a descoperit prima dată chilia părintelui, pe părintele și apoi întâlnirile succesive ce au avut loc între cei doi. Problema e însă alta. Orice se zice de Părintele Arsenie astăzi, dar prea puțin și aproape cu reținere se vorbește despre patriotismul său. Ba chiar, și încă unii foarte apropiați discipoli au încercat să ocolească sârguincios acest subiect, și mai mult, să se arate chiar de-a dreptul deranjați de vociferările existente în popor … Fapt, care convine de minune, și masoneriei, și planurilor oculte de distrugere a națiilor, a patriotismului, a credinței ortodoxe.
Părintele Arsenie, “brandul” României la ora actuală, și vă rog să-mi iertați formula americanizată, este numit orice, dezlegător de blesteme, făcător de minuni, purificator genetic, membru de onoare al colegiului apostolic din cer, dar de foarte puține ori un patriot român. Și aceasta pentru că setea noastră de senzațional, boala aceasta de care suferim cu toți, am adus-o de fapt și am adoptat-o, din păcate, și la capacitățile sfinților. Adică, am făcut din sfinți doar niște personaje de senazație, care se ocupă doar de minuni individuale, niște exorciști de farmece, niște vindecători de cancer, niște exponenți ai energiei pozitive, și mai puțin niște educatori generali sau naționali, de viață, de morală și de ce nu, de patriotism.
[...]
Părintele Arsenie este sfânt
Și noi toți, și bunii noștrii ierarhi, și teologii trebuie să promovăm și proclamăm canonizarea sfinției sale. Dar, atenție mare, în poporul român există și multă fabulație, prea multă uneori, în jurul propriilor noștri eroi sau sfinți. Ceea ce nu fac întotdeauna bine. Nici eroului, nici sfântului și nici poporului… ***
Va mai recomandam si:
***
***
***
***
Marcaje