Arta populară în microzona Orşova

http://www.dtstv.ro/mehedinti/arta-p...crozona-orsova

Categorie: Etnografie Creat: Duminică, 10 Noiembrie 2013 20:44 Scris de Nicolae Sfetcu Accesări: 94
De la Severin în sus, urmând cursul Dunării, călătorul nu se mai înfioară, ca odinioară scriitorul Al. Vlahuţă, de zbuciumul şi clocotul „de valuri dintr-un mal într-altul", de ochiurile mari de apă care se rotesc în loc, aşa cum de foarte multă vreme, în vremuri de mult trecute în mit, spintecând munţii şi săpându-şi albia în piatră, de-a curmezişul Carpaţilor „a bătut şi Porţile de Fier s-au deschis, în faţa puterii eterne a valurilor ei" tot aşa astăzi, mintea şi braţul oamenilor a ridicat aici, rod al eforturilor celor două popoare vecine şi prietene — român şi iugoslav — un monument impunător : Complexul hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier".

De aici, la numai câţiva kilometri, în golful Cerna — creat ca urmare a lacului de acumulare — ne întâmpină noul oraş Orşova, care, privit de undeva, de pe oricare din înălţimile din jur, pare ca o floare pe malul unei mări de cristal.

Aici, totul poartă amprenta noului : siluetele elegante ale blocurilor, vilele cochete, casele spaţioase, chiar mulţimea trandafirilor, a arborilor ornamentali şi mai ales oamenii cu priviri însorite şi zâmbet prietenesc te îndeamnă să zăboveşti în acest loc de legendă şi contemporaneitate, să-ţi deschizi larg porţile sensibilităţii şi să te bucuri de tot ce te înconjoară.

Metaforic vorbind ai impresia că dealul Alion, cea din urmă spiţă a Munţilor Mehedinţi, pare încremenit, iar Munţii Almăjului, îşi pleacă spinările grele de calcar în faţa falnicului fluviu. Un uimitor muzeu natural lasă privirile să se odihnească îndelung printre exemplarele de fag, stejar, gorun, alun turcesc şi arţar de Banat ori prin tufărişurile de cărpiniţă, mojdrean şi jugastru. Iar când razele soarelui primăvăratec luminează prelung colţurile de stâncă şi văile abrupte, înfloresc bogate flori de liliac, lalele de Banat, mănunchi de stânjenei de stâncă şi atât de preţuiţii clopoţei ai Cazanelor. Înaintând în miez de an, când cerul vărează pe valuri şi raze fierbinţi săgetează adâncuri, alge nenumărate — diatomee şi cloroficee — dansează multicolor, înflorind neîntrerupt oglinda fluviului. O asemenea impresie ne-a lăsat peisajul din jurul Orşovei şi în special cel din Cazanele Dunării, unde şi-au stabilit vetrele locuitorii din Jupalnic, Tufări, Coramnic, Eşelniţa, Dubova şi Ogradena şi pe care le numim, datorită unităţii lor etnografice, Microzona Orşova.

In microzona Orşova s-au găsit urme de viaţă încă de acum 40 000 de ani.

Din vremurile unei istorii nescrise, aceea a memoriei pământului, aflăm că cea dintâi locuinţă a fost peştera. A urmat apoi bordeiul, întâlnit şi la începutul secolului al XIX-lea de vreme ce pictorii lacob Alt şi Ludovic Ermini îl localizează, pe o pânză la Jupalnic.

Un moment important al evoluţiei artei de a construi este casa de bârne.

Casa veche, monocelulară şi apoi bicelulară, avea construcţia la nivelul solului şi se compunea din ,,sobă" (cameră) şi ,,cuină" (bucătărie).

De cuină se leagă şi cele mai arhaice elemente etnografice : coşul deschis din cărămidă, cuptorul de pine, vatra cu elementele componente (căldarea de mămăligă, vasele de tuci, oalele de pământ, pirostriile), cuptorul care serveşte la încălzirea camerei de locuit etc.

Odată cu apariţia caselor din cărămidă, cu fundaţii de piatră până la soclu (cea 0,30—Im deasupra solului), casele din lemn au continuat să existe îndeosebi la sălaşe. Sălaşele, la început locuinţe stabile în toate anotimpurile, au devenit cu timpul locuinţe sezoniere, gospodării anexe ale familiilor din sat, dotate cu toate cele necesare traiului.


Din punct de vedere ornamental se remarcă împodobirea porţilor cu figuri geometrice, în special romburi şi linii frânte, de fapt singurul ornament al exteriorului.

Aflate în plin proces de urbanizare, noile case construite ca urmare a strămutării localităţilor datorită creării lacului de acumulare, sunt mari şi spaţioase, amprenta bunăstării întâlnindu-se pretutindeni.

Aspecte importante de artă populară ridică şi portul popular, în special costumul femeiesc de sărbătoare a suferit numeroase modificări. Pornind de la pieptănătură şi terminând cu ceapsa, podoaba cea mai de preţ, se întrevede deosebita grijă acordată împodobirii capului, care dădea femeilor o notă de eleganţă şi de distincţie. Această piesă a dispărut demult. Nici femeile vârstnice nu şi-o mai amintesc. Credem, însă, că ea a fost asemănătoare cu cea pe care o vedem astăzi (şi din păcate atât de rar) în valea Almăjului sau Cernei.

Îmbrăcămintea corpului la femei se compune din ciupag (cămaşă), poale, brîu, opreg, catrinţă, targa, laibăr (vesta) şi, în anotimpul rece, şuba.

Ciupagul are gulerul încreţit, ornamentat cu o dantelă croşetată, iar mânecile sunt largi şi pornesc direct de la guler, având întreaga suprafaţă acoperită cu modele realizate în cele mai surprinzătoare tehnici : „toiegiu", ,,cruciu", „nisipit" ş.a. Câmpul cromatic este cît se poate de sobru, caracteristică a zonelor montane, predominînd negru, apoi roşu, albastru, brun şi alb.

Un rafinat simţ artistic îl dezvăluie şi opregele. Poate că despre oprege este vorba atunci când Andersen notează în cartea sa ,,En dicters Bazar" că femeile, într-unul din satele din Cazane au venit la horă îmbrăcate „în straie împodobite cu ciucuri şi flori".

Opregele au evoluat în „cotrenţă" şi „targa", ambele de formă dreptunghiulară, confecţionate la început dintr-o ţesătură în război, apoi din „somot" şi „pluş" (catifea). Cele două piese de port sunt împodobite din belşug cu motive florale. Destul de recent, odată cu apariţia „mustrelor", au inundat "pe catrinţe şi tărgi, ca de altfel pe întregul costum popular femeiesc, în special lameul, paietele, fluturii şi mărgelele.

Astăzi, când peste vechile vetre s-au întins apele potolite ale lacului de acumulare, când la gura Cernei s-a format un mare şi uimitor golf, de-a lungul căruia se găseşte noul oraş Orşova, când plantaţiile de arbori şi arbuşti ornamentali şi, îndeosebi, mulţimea de trandafiri înfrumuseţează şi individualizează noul peisaj al aşezărilor, microzona Orşova continuă să rămână o vatră etnografică specifică în care se dezvoltă, grefate adânc pe filonul tradiţional, în alte condiţii şi la noi dimensiuni, o serie de elemente de autentică artă populară.
Sursa: Arta populara din Mehedinti – Paul Petrescu , Georgeta Stoica , Elena Secosan , Pavel Ciobanu