Fratii Zielinski, arhitectii romani de la Apple
Maximilian si Daniel Zielinski sunt frati, romani, tineri si arhitecti la un prestigios birou londonez care are in portofoliu proiectul conceperii noului sediu Apple. ELLE a stat de vorba cu ei despre succes, dar si despre felul atat de normal prin care l-au atins.
— LIFESTYLE 04 noiembrie 2013 de ELLE
ELLE: Cum a inceput pasiunea voastra pentru arhitectura? Mi se pare interesant ca aveti amandoi aceeasi profesie. V-ati dorit sa faceti asta din copilarie?
Maximilian Zielinski: N-am crezut niciodata ca vom urma un drum chiar asa de asemanator. Iubim amandoi arhitectura si este fara indoiala ceea ce ne dorim sa facem. Cu toate ca am crescut intr-o familie de arhitecti, ambii parinti fiind de meserie, nu ne-am decis decat foarte tarziu sa urmam acest drum. Ne-a placut dintotdeauna sa desenam si talentul ne-a fost apreciat din scoala, insa decizia concreta am luat-o spre sfarsitul liceului. Cred ca amandoi ne-am fi dorit sa devenim si sportivi profesionisti, iar eu, cand eram mai mic, voiam sa fiu medic veterinar.
ELLE: Ati inceput sa studiati in Romania, dar nu v-ati terminat studiile aici. Cum a fost trecerea de la o scoala la alta? Ce e diferit la scolile romanesti fata de cele din afara tarii?
M.&D. Z.: Am studiat timp de doi ani in Romania, dupa care am continuat in Germania, unde ne-am luat diploma. Ambele facultati au avantajele lor si suntem mandri sa fi studiat la amandoua. Cea din Romania ne-a oferit o platforma foarte buna si ne-a invatat ce inseamna ambitia si spiritul de competitie. In Germania ne-am dezvoltat insa cunostintele tehnice si am acumulat o multime de informatii utile in viata profesionala. Trecerea de la o scoala la alta n-a fost foarte usoara, a trebuit sa dam multe examene si teste pentru a ne putea echivala anii de studiu din tara. In rest, trecerea ni s-a parut naturala. Scoala am facut-o la liceul german si avem si ceva radacini in Germania. O parte din familia noastra traieste acolo, asa ca mediul nu ni s-a parut foarte strain.
ADVERTISING
ELLE: Credeti ca ati fi avut aceleasi oportunitati daca ramaneati in tara? A fost aceasta o optiune pentru voi?
M.&D. Z.: Ne-a fost greu sa ne hotaram sa plecam in Germania pentru ca ne simtim foarte bine alaturi de familie si prieteni. Aplicaseram si fuseseram acceptati din anul I la Stuttgart, dar am preferat sa incepem in Bucuresti, cu gandul ca putem pleca mai tarziu. Romania ramane intotdeauna acasa si un loc in care putem sa ne intoarcem oricand. Probabil ca n-am fi avut aceleasi optiuni in tara, insa am fi avut altele. N-am fi ajuns sa lucram la cele mai mari proiecte din lume, insa poate ca am fi avut biroul propriu de care sa fim in aceeasi masura mandri. E greu de spus, dar credem ca in orice circumstanta ambitia si perseverenta dau roade.
ELLE: Cum ati ajuns sa lucrati pentru Foster+Partners?
M.&D. Z.: Este o poveste lunga si cam tot ce am acumulat din momentul in care am ales arhitectura a condus la crearea acestei oportunitati. Foster+Partners, ca mai toate birourile prestigioase de arhitectura, au privilegiul sa aleaga dintre cei mai talentati oameni din intreaga lume. Pentru a putea fi luat in considerare trebuie sa ai un portofoliu foarte bine pus la punct. Noi am fost remarcati din facultate de catre Stefan Behling, senior partner la F+P, care a insistat foarte mult sa ne arate cum lucreaza. Ne-a invitat la Londra, unde ne-a prezentat proiectele si echipele pe care le conducea. Dupa o perioada de ezitare am decis ca asa o sansa nu se poate refuza si am acceptat postul.
ELLE: Munca voastra a fost recompensata de multe ori cu premii. Cat de importante sunt ele pentru cariera voastra? Va simtiti motivati de o astfel de recunoastere?https://www.elle.ro/wp-content/uploa...ar-300x288.jpg
M.&D. Z.: Castigarea unui concurs reprezinta o confirmare ca ideile si munca noastra sunt apreciate si de altii intr-un context mai amplu, iar asta ne motiveaza sa incercam si lucruri diferite. Alaturi de recunoastere, concursurile aduc si o anumita atentie si bineinteles reclama fara de care n-am gasi clienti si lucrari.
ELLE: Ce va inspira atunci cand incepeti sa lucrati la un nou proiect?
M.&D. Z.: De fiecare data este ceva nou ce ne atrage atentia si face ca acel proiect sa aiba ceva special. In mod normal exista o tema care reprezinta cadrul fix al proiectului, insa originalitatea si imaginatia pot fi aplicate la orice scara si tema. Ne place sa ne informam cat mai mult despre istoria, locul si cerintele proiectului pentru a putea crea o relatie de durata cu contextul existent.
ELLE: Cum lucrati la proiecte? Cum functio¬nati ca echipa? Va contraziceti, aveti opinii si idei similare?
M.&D. Z.: Ne intelegem foarte direct, iar asta inseamna si diferente de opinie. Incercam sa ne impartim temele si responsabilitatile, iar apoi sa le discutam impreuna. Gusturile difera si ele, insa ajungem in final la un numitor comun si la ideea potrivita.
ELLE: Cele mai multe titluri despre voi din presa romaneasca se leaga de faptul care imaginati orase. Este aceasta o preocupare, este ceea ce va doriti sa faceti?
M.&D. Z.: Afirmatiile sunt exagerate. Am lucrat la proiecte de urbanism la o scara foarte vasta, insa asta reprezinta numai o parte din activitatea noastra. Astfel de proiecte atrag atentia presei, insa si proiectele precum o vila privata ne pot pune la fel de mult la incercare. Tratam cu aceeasi pasiune si seriozitate orice tip de proiect, independent de dimensiunea lui.
ELLE: Stiu ca ati facut un proiect premiat in care ati redesenat Parisul, apoi ati proiectat un intreg oras in Emiratele Arabe. Vorbiti-mi despre aceste proiecte si despre felul in care va imaginati voi orasul ideal – cel in care ati fi fericiti sa locuiti.
M.Z.: Ambele proiecte sunt niste situatii extreme si unice. Proiectul din Paris are la baza implementarea de solutii si idei sustenabile la nivelul unui oras, iar orasul Masdar la care am lucrat in cadrul biroului Foster+Partners este unul construit de la zero in mijlocul desertului. Ambele se bazeaza insa pe necesitatile societatii din zilele noastre si bineinteles ca vin cu o doza de anticipatie a celor ce vor urma. Din punctul meu de vedere, orasul ideal trebuie sa fie curat, civilizat, sa contina toate facilitatile necesare, proximitate fata de natura, activitati sociale, insa pana la urma cel mai important e factorul personal. Pentru mine, cu toate problemele lui, Bucurestiul va ramane intotdeauna acasa. In ultima vreme, si Londra a devenit o casa si ma simt foarte bine aici. Londra ofera mai mult decat se poate urmari sau face. Este un oras foarte dinamic, cu zone extrem de active, insa si parti foarte linistite cu spatii verzi de recreere in imediata vecinatate.
ELLE: Exista vreo perioada istorica, un curent, munca unui arhitect care va inspira in mod deosebit in acest moment?
M.Z.: Intotdeauna m-a atras arhitectura care sa aiba un element de durata prin materialitate, stil sau concept. Asta nu inseamna ca scenografia sau, de exemplu, standuri de targ care au o durata scurta de viata nu ma atrag. Acestea pot inspira prin concept si impresie si sentimentele pe care le nasc.
ELLE: Aveti o preocupare constanta pentru sustenabilitate. Este acesta un trend in arhitectura, o necesitate sau pur si simplu nu se mai poate imagina altfel un proiect in ziua de azi?
M.Z.: Sunt de parere ca atat noile cunostinte, cat si tehnologia si metodele de fabricatie care au evoluat mult in ultimii ani usureaza implementarea unor idei sustenabile. Sustenabilitatea poate fi folosita si ca metoda de marketing, insa fara indoiala ea este benefica prin ideile pe care le sustine. Sunt convins ca vom vedea o transformare continua in materie de tehnologie care va duce la o crestere a calitatii vietii.
ELLE: Pentru ca lucrez la o revista de moda, trebuie sa va intreb asta: in fiecare an se spune despre cate un trend ca este arhitectural. Si, ce e drept, influentele din arhitectura sunt foarte vizibile in moda. Se intampla uneori ca modele sa influenteze, la randul lor, arhitectura?
M.&D. Z.: Sigur ca da. Arhitectura la randul ei este influentata de moda. O cladire are o durata de viata mult mai lunga decat o colectie de moda si un curent in arhitectura nu poate fi bazat pe tendinte de sezon. In arhitectura de interior influentele sunt insa foarte vizibile. De curand am lucrat la tapisarea unui interior cu un material si o tehnica inedita de impletire ce s-a folosit in cadrul London Fashion Week. De asemenea, folosim materiale cum ar fi matasea sau pielea, iar pentru un proiect din Statele Unite am colaborat cu Bill Amberg, un cunoscut producator de accesorii din piele.
ELLE: Care sunt proiectele la care lucrati acum? Stiu ca se tot vorbeste despre sediul Apple. Puteti sa imi spuneti mai multe despre el?
M.&D. Z.: Marele avantaj de a lucra in cadrul unui birou de renume precum F+P este faptul ca avem ocazia sa lucram la unele din cele mai ravnite proiecte din lume. Apple Campus este proiectul nostru de suflet, la care lucram de aproape patru ani. Va fi probabil una dintre cele mai importante cladiri construite in ultima vreme si va crea noi standarde in constructia de birouri. Lucrul la un asemenea proiect este nepretuit. Totul este la superlativ. De la relatia cu clientul – insusi Steve Jobs, care si-a dedicat mare parte din timp acestui proiect, participa activ la dezvoltarea conceptului –, la scara si complexitatea temei, relatia cu o armata de consultanti specializati pe diverse teme, relatia cu constructorii si sistemul de selectie si monitorizare, precum si tehnologia impinsa la limita si nu in ultimul rand metodele de prezentare – toate impun un nou standard chiar si in cadrul biroului nostru.
ELLE: Cum ar trebui sa fie Bucurestiul ca sa va mutati inapoi aici?
M.Z.: Bucurestiul are un loc special in inima noastra si il acceptam asa cum e. Pentru mine, asa cum il vad si traiesc eu, calitatile depasesc defectele si imi imaginez o posibila revenire la origine.
de Ioana Ulmeanu
https://www.elle.ro/lifestyle/fratii...pple-339236/2/
[/COLOR]
