-
https://www.youtube.com/watch?v=_gBeYYnsowo
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...07&oe=5BB2D982
Iubite
prietene
poezia
este lumea, umanitatea
propria viață
înflorite prin cuvânt
limpedea minune
a unui ferment delirant
Când găsesc
în tăcerea aceasta a mea
un cuvânt
el e dezgropat din viața mea
ca dintr-un abis.
Giuseppe Ungaretti
http://lindacull.com/wp-content/uplo...l-spirit-5.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=_CVqOKw-Mb8
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...8d&oe=5BAE7845
"Tot ceea ce este desăvârşit şi înalt, totul este din Pronia lui Dumnezeu.
Dar, de asemenea şi tot ceea ce este haotic este îngăduit de Domnul.
El ştie de ce este îngăduit şi până când va dura."
Starețul Tadei de la Vitovnița
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...3b&oe=5BDA6770
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=DZQfnETsfqQ
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...2a&oe=5BA54CC3
Tăcerea a fost iubită de toate sufletele mari, deoarece au simţit adânc adevărul acelei zise din popor: „vorba bună e de-argint, iar tăcerea-i de aur”. Orice om cugetător a cunoscut, prin sine însuşi, că el nu-i ceea ce spune despre sine, ci ceea ce tăinuieşte. Nu ceea ce tăinuieşte dinadins, ci ceea ce tăinuieşte din nevoie, pentru că este de negrăit. Discuţiile noastre în societate sunt ca mărunţişul de bani cu care ne răscumpărăm pe noi înşine, pe câtă vreme banul cel scump rămâne în noi, nearătat. Sau: noi ne înfăţişăm societăţii prin fotografii făcute în pripă, pe câtă vreme adevăratul nostru chip duhovnicesc rămâne în noi, nearătat. De altfel, toate stihiile mari sunt tăcute, şi Însuşi Dumnezeu mai tăcut decât toate; pe câtă vreme toate făpturile mici sunt gălăgioase. Ce minune este, aşadar, că toate sufletele mari sunt tăcute?
Sfântul Nicolae Velimirovici
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...c7&oe=5BE56669
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=vAl_rOnCD5M
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...17&oe=5B9DA119
Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Doi tac şi unul a grăit:
– “E liniştea atât de mare…
Aud cum se deschide-o floare.”
Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Doi tac şi unul a şoptit:
– “E liniştea atât de sfântă…
Aud cum stelele îşi cântă.”
Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Toţi tac şi unul s-a gândit:
“Ce zgomote înfricoşate…
Aud o inimă cum bate.
Ion Pillat
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...0c&oe=5BE24EBB