https://www.youtube.com/watch?v=fxxyii0rZew
https://anadobrescu.files.wordpress....12/03/sah1.jpg
Jurnalul Naţional: Ce este o muză pentru un scriitor?
Adrian Păunescu: Este acea realitate sau acea năzărire care îl determină să scrie. Îi creează un fel de stare de graţie în care el crede că e cea mai importantă fiinţă din lume, că are de pledat o cauză care fără de opera lui s-ar pierde în neant şi că are de refăcut unitatea lumii prin opusul său care este femeia, sau printr-un bărbat, dacă este vorba despre o poetă. Cînd e vorba de un muzician lucrurile sînt şi mai subtile, şi mai profund distilate, dar o muză e tot ce-şi poate dori un creator. Şi epigramiştii au muze. Şi cîinii singuri din curţile ţăranilor din sud au o muză: luna. Latră la ea, latră între ei. Muza e un pretext al comunicării. Îi trebuie însă autorului suficientă inocenţă – pe care uneori şi-o poate construi – pentru a o lua în serios. Eu, cînd am scris poezii de dragoste, poezii pentru o femeie, pentru părinţi, pentru ţara mea, pentru cauzele în care am crezut, m-am considerat ultima soluţie. Dacă n-aş fi crezut asta, n-aş fi scris nimic! N-am avut puterea de a face analize critice, n-am avut nici nevoie de ele. Ceea ce m-a izbit, ceea ce m-a tulburat, ceea ce m-a determinat să scriu mi-a fost suficient pentru a considera că, pînă la urmă, iubirea este singurul motor adevărat al lumii.
Mai mult:
Blogul Mareşalului Crai: Nebun de alb