Adrian Pop
31.07.2013, 11:19
Agatârşi, cel mai vechi popor din Europa-strămoşii dacilor? (I)
Scris de Petronius | 6 ianuarie 2013 | 6
ScrieLiber » Cultură și suflet » Istorie » Agatârşi, cel mai vechi popor din Europa-strămoşii dacilor? (I)
Acest articol reprezintă partea 1/2 din seria Agatârşi, cel mai vechi popor din Europa-strămoşii dacilor?.
Agatârşi, cel mai vechi popor din Europa strămoşii dacilor? (I)Agatârşi sunt consideraţi cea mai veche popolaţie din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic şi îndeosebi din Transilvania. Denumirea de Agatârş derivă din Agathirsoi care înseamnă “conducători cu toiage” iar pentru faptul că una din indeletnicirile lor a fost extragerea şi prelucrarea metalelor, li se atribuie sintagma de “conducători cu toiage din fier”.
În Antichitare, prima oară, sunt menţionaţi de Herodot îndeosebi în conflictul cu sciții (sec IV î.Hr). Tot Herodot susţine că ei migrează spre apus în jurul anului 600 î Hr, îi apropie şi asemuieşte, oarecum, cu tracii, distingând totuși la agatârși unele trăsături aparte, cum ar fi gingășia, bogăția în aur și proprietatea comună asupra femeilor.
Despre originea şi localizarea lor există şi astăzi foarte multe controverse. Astfel că împletirea de legende şi mituri îi cataloghează a fi cei mai vechi locuitori ai spaţiului intracarpatic de pe teritoriul ţării doastre şi chiar al Europei (13.000 de ani vechime) fiind la fel de vechi ca Atlanţi ai căror duşmani sunt, făcând parte de fapt dintr-o rasă mai veche decât Homo Sapiens. Ineditul în legende apare când se vorbeşte despre faptul că sunt locuitori subterani şi că la suprafaţă îşi construiesc doar avanposturi de aprăre, dau dovadă de o intelepciune şi spiritualitate mult peste restul popoarelor din acea vreme, sunt paşnici şi trăiesc în comuniune cu natura luând de la aceasta doar cât este nevoie, fără a abuza, adoptă prima forma comunistă de conducere în care “noi ” este mai presus decât ”eu”. Aceste caracteristici, într-o mare măsură, le au şi dacii ceea ce poate lansa ipoteza că agaţârşii sunt strămoşii lor sau cel puțin că aceste două popoare au exercitat influenţe comune între ele.
Referindu-ne strict la sursele care se cunosc, istoricii îi încadrează de la un popor iranian, pre-scitic până la un popor tracizat sau de origine tracică, strămoşi ai dacilor. Cei mai mulţi istorici români (A.D. Xenopol, Nicolaie Iorga, Vasile Pârvan) “vedeau în agatârşi un grup etnic scito-iranian tracizat” [1]. O opinie, un pic mai nuanţată, o are Vasile Vasiliev care îi considera pe agaţârşi un popor doar de origine scitică [2] stabilit intracarpatic în bazinul mijlociul al râului Mureş, fiind identificaţi arhelogic având influenţe ale culturii de tip Ciumburd. Alexandru Vulpe, care precizează totuşi că originea lor nu poate fi stabilită cu exactitate, îi încadrează ca fiind o populație de origine scitico-persă. Deosebit de interesante sunt opiniile isoricilor V. A. Petrov şi L.A. El’niskij care susţin despre agatârşi că sunt de origine tracică, “locuitori de pe Tyras” [3], cu denumirea de “Aga-Tyrasoi, ca şi cei mai de la sud – tyrageţii” [4].
Spre deosebire de origine, încadrarea geografică este mai puțin controversată, în unanimitate, se susține că au locuit în bazinul intracarpatic. O parte din isorici afirmă, totuşi, că ei se extind în Oltenia Subcarptică, nordul Munteniei şi chiar până în Moldova.
Prima atestare este făcută de către părintele istoriei Herodot care nu se contrazice niciodată în ceea ce priveşte informaţiile livrate despre agatârşi, mai mult, el descrie clar şi limpede dând dovadă de o cunoaştere amănunţită a actualului teritoriu al României. Istoricul din Halicarnas afirmă că “de la Istru în sus, spre lăuntru continentului, Scitia este mărginită de către agatârşi” [5]. Cum se ştie, Istru este denumirea dată de Herodot Dunării spre vărsare şi este foarte simplu să deducem care este limita sudică a zonei locuite de acest neam. Alte înformaţii foarte preţioase, obţinute de la Herodot, sunt date din descrierea conflictului dintre perşii lui Darius I care au atacat pe Sciţii din nordul Mării-Negre: ”Sciţii şi-au dat sema că nu pot respinge singuri oştile lui Darius, şi au trimis soli la vecini. Regii vecinilor se adunară şi ţinură sfat; aceştia erau ai tauriştilor şi ai agatârştilor, andrfagilor, melanhelenilor şi sarmanţilot”. [6]Printre regii care nu au vrut să ofere ajutor a fost şi cel al agatârşilor. Sciţii şi aliaţii se retrag şi spre ţinutul agatârşilor dar aceştia îi aşteptă la hotare cu armată şi îi resping.
___________________
[1] Constantin Preda, Cu privire la localizarea şi originea Agatârşilor, P.1
[2] Numele de sciți (în greacă Skytai, iar în latină Scythae) era folosit de scriitorii antici pentru a denumi mai multe popoare din răsăritul Europei, așa că totalitatea sciților de care se vorbește trebuie considerată ca un conglomerat de popoare. Veniți din spre zona Caspica-Oxus, sciții au ocupat în secolul VIII î.Hr. stepele nord-pontice, din sudul Republicii Moldova de azi, întinzându-se spre câmpia Donului în Federația Rusă, luând locul cimerienilor așezați aici din timpuri preistorice. Sciții considerați a fi cei adevărați, erau sciții regești de care vorbește Herodot, sau „socoloți” (scoloți) de rasă indo-iraniană, amestecați într-o oarecare măsură cu alte neamuri asiatice.Triburile rătăcitoare ale sciților au ocupat părți din Dacia până prin secolul II î.Hr., când urma lor se pierde printre geți. La răsărit de triburile dacice, în stepele din nordul Marii Negre, locuiau sciții, un neam de păstori, foarte buni luptători. Călăreți neînfricați, ei se foloseau mai ales de arc, aruncând săgeți din fuga calului. Năvala lor era înspăimântătoare. Se abăteau ca un uragan acolo unde nimeni nu știa că vor lovi. Atrași de bogățiile dacilor, sciții au încercat să supună Dacia. Grupuri de călăreți sciți au reușit să ajungă în Transilvania, iar altele au pătruns în Dobrogea. Timp de trei sute de ani s-au dat lupte între sciți și daci.
Citeste mai mult pe ScrieLiber.ro: http://scrieliber.ro/2013/01/06/agatarsi-cel-mai-vechi-popor-din-europa-stramosii-dacilor/#ixzz2ae1j2iN4
Scris de Petronius | 6 ianuarie 2013 | 6
ScrieLiber » Cultură și suflet » Istorie » Agatârşi, cel mai vechi popor din Europa-strămoşii dacilor? (I)
Acest articol reprezintă partea 1/2 din seria Agatârşi, cel mai vechi popor din Europa-strămoşii dacilor?.
Agatârşi, cel mai vechi popor din Europa strămoşii dacilor? (I)Agatârşi sunt consideraţi cea mai veche popolaţie din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic şi îndeosebi din Transilvania. Denumirea de Agatârş derivă din Agathirsoi care înseamnă “conducători cu toiage” iar pentru faptul că una din indeletnicirile lor a fost extragerea şi prelucrarea metalelor, li se atribuie sintagma de “conducători cu toiage din fier”.
În Antichitare, prima oară, sunt menţionaţi de Herodot îndeosebi în conflictul cu sciții (sec IV î.Hr). Tot Herodot susţine că ei migrează spre apus în jurul anului 600 î Hr, îi apropie şi asemuieşte, oarecum, cu tracii, distingând totuși la agatârși unele trăsături aparte, cum ar fi gingășia, bogăția în aur și proprietatea comună asupra femeilor.
Despre originea şi localizarea lor există şi astăzi foarte multe controverse. Astfel că împletirea de legende şi mituri îi cataloghează a fi cei mai vechi locuitori ai spaţiului intracarpatic de pe teritoriul ţării doastre şi chiar al Europei (13.000 de ani vechime) fiind la fel de vechi ca Atlanţi ai căror duşmani sunt, făcând parte de fapt dintr-o rasă mai veche decât Homo Sapiens. Ineditul în legende apare când se vorbeşte despre faptul că sunt locuitori subterani şi că la suprafaţă îşi construiesc doar avanposturi de aprăre, dau dovadă de o intelepciune şi spiritualitate mult peste restul popoarelor din acea vreme, sunt paşnici şi trăiesc în comuniune cu natura luând de la aceasta doar cât este nevoie, fără a abuza, adoptă prima forma comunistă de conducere în care “noi ” este mai presus decât ”eu”. Aceste caracteristici, într-o mare măsură, le au şi dacii ceea ce poate lansa ipoteza că agaţârşii sunt strămoşii lor sau cel puțin că aceste două popoare au exercitat influenţe comune între ele.
Referindu-ne strict la sursele care se cunosc, istoricii îi încadrează de la un popor iranian, pre-scitic până la un popor tracizat sau de origine tracică, strămoşi ai dacilor. Cei mai mulţi istorici români (A.D. Xenopol, Nicolaie Iorga, Vasile Pârvan) “vedeau în agatârşi un grup etnic scito-iranian tracizat” [1]. O opinie, un pic mai nuanţată, o are Vasile Vasiliev care îi considera pe agaţârşi un popor doar de origine scitică [2] stabilit intracarpatic în bazinul mijlociul al râului Mureş, fiind identificaţi arhelogic având influenţe ale culturii de tip Ciumburd. Alexandru Vulpe, care precizează totuşi că originea lor nu poate fi stabilită cu exactitate, îi încadrează ca fiind o populație de origine scitico-persă. Deosebit de interesante sunt opiniile isoricilor V. A. Petrov şi L.A. El’niskij care susţin despre agatârşi că sunt de origine tracică, “locuitori de pe Tyras” [3], cu denumirea de “Aga-Tyrasoi, ca şi cei mai de la sud – tyrageţii” [4].
Spre deosebire de origine, încadrarea geografică este mai puțin controversată, în unanimitate, se susține că au locuit în bazinul intracarpatic. O parte din isorici afirmă, totuşi, că ei se extind în Oltenia Subcarptică, nordul Munteniei şi chiar până în Moldova.
Prima atestare este făcută de către părintele istoriei Herodot care nu se contrazice niciodată în ceea ce priveşte informaţiile livrate despre agatârşi, mai mult, el descrie clar şi limpede dând dovadă de o cunoaştere amănunţită a actualului teritoriu al României. Istoricul din Halicarnas afirmă că “de la Istru în sus, spre lăuntru continentului, Scitia este mărginită de către agatârşi” [5]. Cum se ştie, Istru este denumirea dată de Herodot Dunării spre vărsare şi este foarte simplu să deducem care este limita sudică a zonei locuite de acest neam. Alte înformaţii foarte preţioase, obţinute de la Herodot, sunt date din descrierea conflictului dintre perşii lui Darius I care au atacat pe Sciţii din nordul Mării-Negre: ”Sciţii şi-au dat sema că nu pot respinge singuri oştile lui Darius, şi au trimis soli la vecini. Regii vecinilor se adunară şi ţinură sfat; aceştia erau ai tauriştilor şi ai agatârştilor, andrfagilor, melanhelenilor şi sarmanţilot”. [6]Printre regii care nu au vrut să ofere ajutor a fost şi cel al agatârşilor. Sciţii şi aliaţii se retrag şi spre ţinutul agatârşilor dar aceştia îi aşteptă la hotare cu armată şi îi resping.
___________________
[1] Constantin Preda, Cu privire la localizarea şi originea Agatârşilor, P.1
[2] Numele de sciți (în greacă Skytai, iar în latină Scythae) era folosit de scriitorii antici pentru a denumi mai multe popoare din răsăritul Europei, așa că totalitatea sciților de care se vorbește trebuie considerată ca un conglomerat de popoare. Veniți din spre zona Caspica-Oxus, sciții au ocupat în secolul VIII î.Hr. stepele nord-pontice, din sudul Republicii Moldova de azi, întinzându-se spre câmpia Donului în Federația Rusă, luând locul cimerienilor așezați aici din timpuri preistorice. Sciții considerați a fi cei adevărați, erau sciții regești de care vorbește Herodot, sau „socoloți” (scoloți) de rasă indo-iraniană, amestecați într-o oarecare măsură cu alte neamuri asiatice.Triburile rătăcitoare ale sciților au ocupat părți din Dacia până prin secolul II î.Hr., când urma lor se pierde printre geți. La răsărit de triburile dacice, în stepele din nordul Marii Negre, locuiau sciții, un neam de păstori, foarte buni luptători. Călăreți neînfricați, ei se foloseau mai ales de arc, aruncând săgeți din fuga calului. Năvala lor era înspăimântătoare. Se abăteau ca un uragan acolo unde nimeni nu știa că vor lovi. Atrași de bogățiile dacilor, sciții au încercat să supună Dacia. Grupuri de călăreți sciți au reușit să ajungă în Transilvania, iar altele au pătruns în Dobrogea. Timp de trei sute de ani s-au dat lupte între sciți și daci.
Citeste mai mult pe ScrieLiber.ro: http://scrieliber.ro/2013/01/06/agatarsi-cel-mai-vechi-popor-din-europa-stramosii-dacilor/#ixzz2ae1j2iN4