PDA

Arată versiune întreagă : Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca (1910-1989) – un adevăr ascuns.



Adrian Pop
29.04.2013, 01:20
http://roncea.ro/2010/09/27/isabela-vasiliu-scraba-moartea-martirica-a-parintelui-arsenie-boca-1910-1989-un-adevar-ascuns-cine-l-a-chinuit-pe-parinte-inainte-de-moarte-100-de-ani-de-la-nasterea-sfantului-ardealului-mierc/

Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca (1910-1989) – un adevăr ascuns. Cine l-a chinuit pe Parinte inainte de moarte? 100 de ani de la nasterea Sfantului Ardealului, miercuri, 29 septembrie. IPS Streza si Centenarul de la Sambatahttp://roncea.ro/wp-content/themes/Slidely/images/date.png September 27th, 2010 http://roncea.ro/wp-content/themes/Slidely/images/user.png VR http://roncea.ro/wp-content/themes/Slidely/images/comments.png 18 Comments » (http://roncea.ro/2010/09/27/isabela-vasiliu-scraba-moartea-martirica-a-parintelui-arsenie-boca-1910-1989-un-adevar-ascuns-cine-l-a-chinuit-pe-parinte-inainte-de-moarte-100-de-ani-de-la-nasterea-sfantului-ardealului-mierc/#comments)
PDF http://roncea.ro/wp-content/plugins/wp-post-to-pdf/asset/images/pdf.png (http://roncea.ro/2010/09/27/isabela-vasiliu-scraba-moartea-martirica-a-parintelui-arsenie-boca-1910-1989-un-adevar-ascuns-cine-l-a-chinuit-pe-parinte-inainte-de-moarte-100-de-ani-de-la-nasterea-sfantului-ardealului-mierc/?format=pdf)
http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/09/Pr.-Arsenie-Boca.jpg (http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/09/Pr.-Arsenie-Boca.jpg)Isabela Vasiliu-Scraba: Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca (1910-1989) – un adevăr ascuns
Motto: “Despre sfinţi, despre o personalitate [ca a Părintelui Arsenie Boca] nu ne interesează câte ore, de ce şi unde a fost închis” (Î.P.S Laurenţiu Streza).
Intre surprizele internetului se află pe un site povestea morţii martirice a părintelui ieromonah Arsenie Boca. În mod curios, în nici unul din cele trei volume ale Părintelui Arsenie Boca îngrijite de P.S. Daniil Stoenescu şi nici în volumul care are pe cotor trecut (fără sfială) “Episcop Daniil – Părintele Arsenie” nu este menţionată moartea martirică şi nici pătimirea Sfântului Ardealului închis fără vină între 17 iulie –30 iulie 1945, Sf. Paşti –august 1948, ian 1951-martie 1952, de Rusalii 1953, 20 sept. 1955- aprilie 1956, şi hărţuit încontinuu până la ultima sa suflare. Deşi sfinţilor li se povesteşte pătimirea pentru care au primit cunună de martiri, Î.P.S Laurenţiu Streza (Mitropolitul Ardealului) spunea la Centenarul Părintelui Arsenie Boca organizat de Fundaţia creştină Arsenie Boca împreună cu Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus că: “despre sfinţi, despre o personalitate [ca a Părintelui Arsenie Boca] nu ne interesează câte ore, de ce şi unde a fost închis”. Desigur, pe 25 sept. 2010 părerea sa era menită să-mi taie mie avântul de a vorbi de pătimirile de o viaţă a Sfântului Ardealului, pe care făgărăşenii îl pictează în biserici alături de sfinţii canonizaţi. O tăcere inexplicabilă asupra morţii martirice a sfântului Arsenie Boca a fost respectată cu sfinţenie şi de cei care au alcătuit biografia pe site-ul Fundaţiei Arsenie Boca, avându-l ca preşedinte pe dl. Cristian Filip.
In scurta mea interventie de la Centenarul Părintelui Arsenie Boca (29 sept. 1910-28 nov. 1989) din Aula Academiei de cultură şi religie din cadrul Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus am atras atenţia asupra modului cum în prefaţa albumului Biserica de la Drăgănescu, îngrijitorul volumului a trecut o declaraţie de anchetă poliţienească drept autobiografie a Părintelui Arsenie, fără specificarea provenienţei. Era vorba de prima arestare a ieromonahului Arsenie Boca, pe atunci stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu. La data arestării, Părintele se afla la Mânăstirea Bistriţa (Vâlcea) unde fusese invitat să ţină prelegeri. Punând cap la cap nişte informaţii, ajunsesem la concluzia că eliberarea stareţului s-a datorat atunci Patriarhului Nicodim Munteanu (decedat în condiţii suspecte la începutul anului 1948), care a condiţionat prezenţa preotului Burducea în Sinodul din 30 iulie 1945 de eliberarea preoţilor arestaţi. Din păcate nu am reuşit să duc ideea până la capăt fiindcă “despre sfinţi, despre o personalitate [ca a Părintelui Arsenie Boca] nu ne interesează câte ore, de ce şi unde a fost închis” (Î.P.S Laurenţiu Streza). Din dosarul de Securitate (de peste 1 200 de file) intrat de puţină vreme în atenţia cercetătorilor s-a mai fotocopiat prima pagină dintr-o a doua declaraţie semnată pe 23 iulie 1945 care însă n-a mai fost copiată în întregime, spre a se vedea ce informaţii mai fuseseră smulse în urma torturii. Neputând vorbi de pătimirea din detenţie, n-am ajuns nici la pătimirea finală din care i s-a tras Părintelui Arsenie Boca moartea martirică
In volumele de mărturii din Ţara Făgăraşului (Ed. Agathon, Făgăraş), dl ing. Ion Cişmileanu inserează şi el povestea schingiuirii de către Securitate a “călugărului iconar” Arsenie Boca la vârsta de 79 de ani. Despre moartea sa martirică vorbeau pe şoptite toţi cei veniţi în 4 decembrie 1989 la Prislop la înmormântarea Părintelui. Iată ce spunea călugărul care a fost la Sinaia când a murit Părintele ieromonah Arsenie Boca, iniţiatorul reînvierii duhovniceşti de la Sâmbăta de Sus, care a prevăzut că după moarea sa “ţara va lua foc” [duhovnicesc] de la Prislop:
“ În 1989 părintele Arsenie spunea celor apropiaţi: ‘nu mă mai vedeţi în curând că aştia mă termină’. În ultimii ani celor de la conducere le era foarte teamă de părintele Arsenie. Era ţinut în satul Drăgănescu iar intrările în sat erau păzite zi şi noapte de Securitate (…) Ultimele momente şi le-a petrecut la Sinaia. Trebuie neapărat să scrieţi asta. Am fost la el împreună cu parintele Dometie care a fost ţinut acolo timp de o săptămână şi jumătate. Si nu i-au dat voie să vorbească cu el. Maica de acolo ne spunea că e la Drăgănescu. Părintele Arsenie avea însă un căţel mic, flocos, negru. Unde era părintele, acolo era şi căţelul. Când am văzut căţelul, mi-am dat seama că este acolo. În cele din urmă ni s-a spus că este bolnav şi că nu poate vedea pe nimeni. I se poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare… După trei zile ni s-a spus că a murit părintele. L-au adus şi era aşa cum era: TORTURAT şi CHINUIT. Se vedea la degete şi la faţă faptul că a fost torturat. Eu am fost la înmormântare şi am văzut: unghiile de la două degete îi erau pur şi simplu zmulse…Toate acestea s-au petrecut pentru că a prezis căderea şi moartea lui Ceauşescu. Nu mi-e frică să spun adevărul, chiar dacă unii mai vor să ascundă acest lucru. Puteţi fi şi un om trimis de cei care l-au torturat şi acum vor cu orice preţ să ascundă adevărul. Eu spun adevărul pe faţă, pentru că mulţi îl ştiu, dar nu îl spun”.
Transcrierea începutului interviului figurează şi pe un alt site ca interviu luat în toamna lui 2007 de dl Claudiu Târziu. Numai că pe blogul acestuia, spusele din partea finală pe care le-am citat mai sus nu apar (sic!).
http://isabelavs.blogspot.com/ (http://isabelavs.blogspot.com/)
la Centenarul sărbătorit la M-rea Brâncoveanu
Vezi si: Arsenie Boca ne-a pictat pe toti la Draganescu. Reportaj de Camelia Tabacu si fotografii cu frescele Parintelui (http://www.sfatulbatranilor.2010/09/01/parintele-arsenie-boca-ne-a-pictat-pe-toti-la-draganescu/)







http://w.sharethis.com/images/check-big.pnghttp://w.sharethis.com/images/check-big.pnghttp://w.sharethis.com/images/check-big.pnghttp://w.sharethis.com/images/check-big.pnghttp://w.sharethis.com/images/check-big.png


http://w.sharethis.com/images/check-big.png Related posts

Doamna Aspazia Oţel Petrescu: Părintele Arsenie Boca era numai lumină. Se putea numi duhovnicul întregului Ardeal şi al întregii Românii. 22 de ani de veghe in ostirile ceresti (http://roncea.ro/2011/11/28/doamna-aspazia-otel-petrescu-parintele-arsenie-boca-era-numai-lumina-se-putea-numi-duhovnicul-intregului-ardeal-si-al-intregii-romanii/)
A inceput pelerinajul la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Mii de oameni la Prislop inainte de praznuirea Sfantului Ardealului, Duminica, 28 noiembrie (http://roncea.ro/2010/11/22/a-inceput-pelerinajul-la-mormantul-parintelui-arsenie-boca-mii-de-oameni-la-prislop-inainte-de-praznuirea-sfantului-ardealului-duminica-28-noiembrie/)
Minunile Parintelui Arsenie Boca, “Biciul lui Dumnezeu”. Marturii. FOTO inedita cu studentul Arsenie Boca. 100 de ani de la nasterea Sfantului Ardealului (http://roncea.ro/2010/09/29/minunile-parintelui-arsenie-boca-biciul-lui-dumnezeu-marturii-foto-inedita-cu-studentul-arsenie-boca-100-de-ani-de-la-nasterea-sfantului-ardealului/)
Puterea Parintelui Arsenie Boca: Vazator cu Duhul. Marturiile lui Dan Lucinescu si Sorin Preda. 100 de ani de la nasterea Sfantului Ardealului. La Prislop, pe mormantul sau iarba si florile nu se ofilesc niciodata (http://roncea.ro/2010/09/29/puterea-parintelui-arsenie-boca-vazator-cu-duhul-marturiile-lui-dan-lucinescu-si-sorin-preda-100-de-ani-de-la-nasterea-sfantului-ardealului/)
Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca (http://roncea.ro/2011/02/09/miracolul-bisericii-de-la-draganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/)

Adrian Pop
29.04.2013, 01:29
http://www.google.ro/#q=moartea+lui+Arsenie+boca&hl=ro&psj=1&ei=QKJ9UZrkOYmntAbWiYH4Dg&sqi=2&start=10&sa=N&bav=on.2,or.r_qf.&fp=38f8a98591fc3445&biw=819&bih=412

Adrian Pop
29.04.2013, 01:30
La mormantul lui ARSENIE BOCA. Parintele a lasat cu limba de moarte ca nimeni sa nu se atinga de osemintele lui “pana la a doua venire a lui Hristos”21 de ani de la moartea Parintelui
Sfantul Ardealului, Soarele si Luna ortodoxiei romanesti, s-a stins la 28 noiembrie 1989 in chilia sa de la metocul manastirii Prislop (asezamant din orasul Sinaia). Oficial, decesul Parintelui a survenit in urma unor probleme de sanatate, dar cauzele mortii sale sunt inca invaluite in mister.
http://intamplarisavante.files.wordpress.com/2010/11/arsenie2.jpg?w=620 (http://intamplarisavante.files.wordpress.com/2010/11/arsenie2.jpg)
Se spune ca Parintele ar fi fost chemat de Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-ar fi spus acestuia: “Vezi ce faci, ca nu este bine, da-le mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine”. Dupa ce a iesit de acolo, l-a urmarit Securitatea si la iesirea din Bucuresti au fost somati sa se opreasca. Soferul nu voia, dar Parintele i-a spus: “Opreste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu ramane nimic in urma”. Si atunci soferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din masina, l-au mutat intr-o alta, ulterior fiind predat fara suflare maicutelor la Sinaia, conform marturiilor aparute dupa caderea comunismului. Cum a decurs maltratarea parintelui nu se stie exact, dar cu siguranta a fost supus unor torturi ingrozitoare, spune Dan Lucinescu in cartea sa “Parintele Arsenie Boca, un sfant al zilelor noastre”. “Degetele mainilor i-au fost distruse. Aratatorul de la mana dreapta a fost singurul scos din patrafir, in sicriul Parintelui, pentru a fi sarutat. In mod normal, mai ales in cazul unui duhovnic atat de iubit de credinciosii lui, se scoate intreaga mana. Pe figura Parintelui, al carui corp era asezat in sicriu, la Manastirea Prislop unde a fost ingropat, se vedeau pe pometii obrazului arsuri circulare, in diametru de cca doi cm, iar pielea fetei avea urmele unor traumatisme” (sursa citata).
Inmormantarea a avut loc pe 4 decembrie 1989. Parintele era imbracat in haine preotesti, vesminte pe care nu le mai purtase din 1959, cand i s-au inscenat niste nereguli financiare pentru a fi scos din monahism si indepartat de la altar. Ucenicul sau, Presfintitul Daniil Stoenescu, acum episcop in Varsetul Voivodinei (Serbia), isi aminteste ca la ultima lor intalnire de la Prislop, din decembrie 1988, Parintele a plans si a profetit: „Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum începe timpul mucenicilor”. Dar Parintele continua sa ne vorbeasca prin profetiile si predicile scrise pe zidurile bisericutei Sfantul Nicolae de la Draganescu. Tot acolo se afla si profetirea mortii domniei sale, atat de subtil (si totusi atat de limpede) formulata prin zugravirea mortii martirice a Sfantului Stefan cel Nou, praznuit tot la 28 noiembrie si al carui destin semana izbitor cu cel al lui Arsenie Boca.
Lacrimi si sfinti la Manastirea Prislop
SORIN PREDA, Formula AS (un reportaj superb scris in 2009, cand s-au implinit doua decenii de la moartea Parintelui)
Exista o zi aparte de sfarsit de noiembrie, cand Tara Hategului se trezeste mai devreme ca de obicei, in tanguirea unor clopote ce cheama parca toata suflarea Ardealului la parastasul parintelui Arsenie Boca. Exista o zi anume in an, cand toate drumurile Hategului se astern grabite spre Prislop, umplandu-se de o mare nesfarsita de oameni si flori. Pe 28 noiembrie, la Prislop, florile sunt biletul de intrare in manastire si semnul de recunoastere intre pelerini. Pe 28 noiembrie, irisii imperiali, daliile galbene si craciunitele imprejmuiesc mormantul parintelui, ca un acoperamant de lacrimi multicolore – acoperamant delicat si plin de scanteieri tomnatice, asa cum era odata chipul transfigurat in rugaciune al celui numit inca din timpul vietii “sfant” si “duhovnic al Ardealului” – parintele Arsenie Boca.
O apasare pe umar
Inca inainte de a ajunge la Prislop si de a patrunde pe portile deschise solemn, ca o Psaltire, am simtit deodata o apasare asternuta bland pe umarul meu; am simtit ceea ce multi pelerini dau marturie ca simt: prezenta si ocrotirea nevazuta, abia perceptibila, a parintelui – ajutorul si rugaciunea sa. Nu stiu cum am razbit prin multimea adunata in jurul soborului de preoti, pentru a asculta slujba de pomenire si cuvantul Prea Sfintitului Daniil – vechi si incercat ucenic testamentar al parintelui. Nu stiu cum am strabatut drumul pana la cimitirul din deal si cine mi-a condus pasii.
Stiu doar ca la mormantul parintelui m-am cutremurat, ochii mi s-au umezit de lacrimi si o sfiiciune lina si curata m-a stapanit un timp, sub privirile deloc mirate ale pelerinilor care vegheasera crucea ieromonahului Arsenie toata noaptea, de-a dreptul sub cerul liber.
http://intamplarisavante.files.wordpress.com/2010/11/mormant.jpg?w=620 (http://intamplarisavante.files.wordpress.com/2010/11/mormant.jpg)
La sfarsit de noiembrie, de ziua parintelui, la Prislop se petrec lucruri ciudate si minunate in acelasi timp. Cateodata, pe scoarta unor copaci apare semnul crucii; cateodata, o lumina alb aurie te insoteste pana la pestera Sfantului Ioan de la Prislop, iar bradul din fata bisericii se umple, uneori, de parelnice globuri stralucitor transparente, spre uimirea si cutremurul credinciosilor adunati la slujba. De ziua parintelui, cu precizia unui ceasornic stelar, se mai petrec doua lucruri, pe care cei mai vechi pelerini le traiesc aievea, de fiecare data: pe 28 noiembrie, vremea se indulceste negresit (fie ca e deja zapada sau ploaie indesita dusmanos cu moina), iar drumul pana la manastire se arata atat de usor si fara poticnire, incat toti credinciosii dau marturie ca, de fapt, nu au calatorit pe osteneala picioarelor lor, ci intr-un zbor neobisnuit, in chiar causul palmelor sfintite si ocrotitoare ale parintelui.
Puhoaie de oameni pe dealuri
Multe lucruri uimitoare se implinesc la mormantul parintelui, dar putine pot fi povestite asa cum s-au petrecut. Ca sa te convingi cu adevarat de sfintenia si puterea cuviosului Arsenie, trebuie sa vezi cu ochii tai procesiunea Prislopului si maretia zilei de 28 noiembrie, sirul de masini si autocare inghesuite unele in altele, cale de 12 kilometri, raurile de oameni care se preling necontenit pe dealuri si pojghite alunecoase de iarba, scurtand, astfel, cu ore multe, drumul dinspre Densus, Calan sau Simeria. Iti trebuie fabulosul talent cinematografic al lui Tarkovski ca sa surprinzi geografia simfonica a locului, ingemanarea indepartata a muntilor Fagaras cu orizontul, fosnetul padurii din apropiere si chemarea clopotului de Liturghie, navala mareica a pelerinilor, povara florala din bratele lor, ravna unui tanar sprijinit in carje, care incearca sa urce singur Golgota dealului de la mormant sau sfasierea plina de speranta din privirea unei mame, ce isi poarta in brate copilasul operat recent pe creier.
Nu stiu cum si in ce fel anume, dar ceva se intampla de ziua parintelui. Cerurile se deschid, miresmele campului se intetesc si intreaga fire tresalta, starnind un val tihnit de bunatate si de impacare telurica, in timp ce pelerini veniti din toate colturile tarii opresc cuminti la coada sirului de 12 kilometri, coboara din masini si autobuze, mai privesc o data poza parintelui, asezata mandru pe parbriz, se grupeaza ordonat pe regiuni si judete, se recunosc, isi surad si, in lungul drum spre manastire, se saluta intre ei, de parca s-ar cunoaste de-o viata. Toata Romania se aduna, in noiembrie, la Prislop. Cea mai curata parte a Romaniei. La Prislop, de ziua parintelui, nu vezi nimic urat din toate cate iti imaginezi ca se pot intampla intr-o procesiune religioasa, la fel de mare si de impozanta ca sarbatoarea Maicii Domnului de la Nicula sau a Cuvioasei Parascheva de la Iasi. La Prislop, pana si negustoreala marunta, fireasca marilor adunari de oameni, poarta ceva din cumintenia, discretia si gustul pictural al parintelui, oferind pelerinilor carti frumoase si borcanele de miere, icoane pe sticla si traistute taranesti, ceaiuri si plante de leac. Fara puzderia inesteta de cersetori si alti dezmosteniti ai soartei, fara stridente si larma de iarmaroc, procesiunea de la Prislop iti da impresia unei imense tinde batranesti, la care se aduna aniversar si plin de dragoste toti cei ai casei – rude, prieteni, vecini si cunoscuti veniti de departe. Ceva ii uneste, ii face de nedespartit pe pelerini – felul cuviincios si curat in care sunt imbracati; felul in care pasesc, discuta si se poarta pana ajung la crucea mormantului. Totul le confera un aer apropiat si nestrident. Un aer comun, de familie. Sunt fiii si fiicele duhovnicesti ale parintelui Arsenie.
In genunchi, pe coasta abrupta
E greu de spus ce anume cauta si asteapta pelerinii de la cuviosul Arsenie Boca. Oricum, nu curiozitatea ii indeamna sa faca atata amar de drum si sa urce, aproape in genunchi, coasta abrupta din spatele bisericii. La Prislop, oamenii vin sa multumeasca pentru toate cate li s-au implinit, dau slava si marturie sau se roaga, se tanguie si, intr-un tarziu, pleaca, lasandu-si solemn toate grijile lor in poala parintelui.
Mereu acoperit cu flori ce nu se ofilesc niciodata, nici macar iarna, mormantul e stropit in permanenta de lacrimile credinciosilor, care se trezesc plangand fara motiv, de indata ce se ating de crucea simpla din lemn a Cuviosului. “E darul parintelui. Darul pocaintei”, spun cei care l-au cunoscut indeaproape sau l-au intalnit in duh, asa cum i s-a intamplat, de curand, pelerinului Ioan Iosif, un om intre doua varste, firav si bland ca un copil, caruia Cuviosul Arsenie i-a schimbat cursul vietii, turnandu-i in suflet “dulceata florilor de salcam” si, in minte, indemnul poruncitor de a cinsti iradierea spirituala a Prislopului.
Da, parintele e viu si lucrator. La Prislop, oamenii nu vin sa se inchine la o amintire, la un abur, la o urma de oase. Ordonati intr-un “sir al tacerii”, de-o parte si de alta a cimitirului monahal, unii se roaga sau citesc un acatist, iar altii stau mai retrasi si retraiesc ziua inmormantarii parintelui, cand a aparut o cruce de stele pe cer, desi era miezul zilei; cand, in aceeasi zi, o fata credincioasa si grav bolnava, de scleroza in placi, s-a ridicat din scaunul ei cu rotile si a plecat pe picioare acasa sau cand un copil atins de leucemie, care acum revine mereu la Prislop, cerand sa fie dus sa-l mai vada o data pe “tata Boca”, s-a vindecat numai atingandu-se de racla.
In 20 de ani, nu s-au schimbat prea multe. Mai traiesc cei care l-au cunoscut si i-au simtit palma asternuta a binecuvantare pe cap. Mai traiesc si cei care au vazut pe fata parintelui o lacrima ce nu s-a sters niciodata, nici macar pe ultima fotografie facuta inainte de a se inchide cosciugul. Traieste batranul parinte Nicodim, pe care cuviosul l-a pus sa bata patru pocimpi (tarusi) in dealul manastirii, spunand clar si poruncitor: “Pe mine aici ma veti ingropa”. Traieste si azi domnul Valcea, care a migalit crucea de tei a parintelui, dupa ce acesta i-a poruncit sa scrie pe ea anul mortii: “1989… Nici un ceas mai mult”. Mai traieste chiar si Nelu Bica, lucratorul care a zidit cu caramida mormantul si care in ziua ingropaciunii a vazut cum a venit o cruce alba, in dreptul clopotnitei. “Si cand a venit crucea, a venit alaturi si un nor mare si negru. Am vazut eu asta. Si s-a dus norul sa pravaleasca crucea alba, dar nu a pravalit-o, caci a venit un alt nor cu alta viteza si s-a nimicit norul negru si crucea alba s-a dus catre miazazi. In ast timp, din chilia parintelui a aparut semnul unei cruci in forma de X, cum e crucea Sfantului Andrei, de un argint auriu, ce stralucea ca soarele, dar daca el mi-a soptit in cuget sa nu o arat, nu am aratat-o la nimeni. Eu insa am vazut-o si asta nu pot s-o uit niciodata”.
“Daca cineva n-ar avea picioare si ar implini intocmai ce spune parintele, omului aceluia i-ar creste picioarele la loc!”
Lumea vorbeste cumva soptit si cu sfiala, de parca parintele ar fi undeva, langa ei – nevazut si totusi aievea. Discuta in gand cu el. Ii cer sfatul si ajutorul. Incotro sa o ia? Ce trebuie sa faca? Pun intrebarea in gand si asteapta cuminte raspunsul. Oamenii cred in puterile lui uriase. Nu sunt povesti sau naluciri. Multi fagaraseni batrani stiu si au vazut cu ochii lor multe. Cand, in 1959, a venit militianul sa-l aresteze, parintele a spus: “Lasa-ma sa-mi termin rugaciunea si apoi sunt al vostru”. Dupa o ora de asteptare in fata chiliei, militianul a deschis usa, a intrat si gasit incaperea goala. Alergand speriat la sediul Militiei ca sa raporteze situatia, il va gasi pe parintele asezat linistit pe trepte si pregatit pentru tot calvarul anchetei, de parca ar fi spus: “Indrazneste. Acum sunt al vostru”. Arestat si dus la Canal, parintele va afla in vis ca i-a murit mama. O zi intreaga a lipsit din lagar, incat gardienii au vrut sa-l dea pe lista evadatilor. Apoi, spre seara, a reaparut. Nimeni nu va afla unde a stat el atatea ore. Doar batranii din Vata de Sus stiau. Ei l-au vazut cu ochii lor, la capataiul mamei sale, la cimitir, in carne si oase, cu rugaciuni pe buze si praf de lacrimi pe pleoape.
Fagarasenii si toti care l-au cunoscut nu cred ca parintele a murit vreodata. Continua sa-i spuna durerea din suflet, sa-l mangaie in gand si sa-l alinte in fel si chip: “Sfantuletul nost”, “Pruncutul lui Dumnezeu”, “Parintelul neamului romanesc”. Cu totii simt ca despre parintele Arsenie nu se poate vorbi decat la timpul prezent. El este in orice piatra, in orice usa sau icoana din biserica, in orice pom sau floare din Prislop. Totul e sculptat, pictat, gandit de el. De ce a indragit atat de mult Prislopul, chiar locul surghiunirii sale? In multe, parintele ramane o enigma. Inaintevazator, stia totul despre oameni, despre lume. Odata, prin 1968, s-a inchis in altar si nu a mai iesit sapte zile de acolo. Nu a spus nimic, dar, in urma, a lasat lespedea podelei uda de lacrimile lui. “Sunt lacrimi pentru tara”, a zis el, repetand apoi rugaciunea insotita de lacrimi in 1989, cu putin timp inainte de a muri, de parca ar fi vazut caderea comunismului si jertfa tinerilor din decembrie.
Pentru parintele, nimic din ale lumii nu putea ramane tainuit. Stia tot, asa cum isi stia si sfarsitul. Maica Pavelida, stareta Prislopului, e convinsa de acest lucru si da marturie, amintindu-si cum cu trei ani inainte de a se muta la Domnul, parintele i-a zis: “Mai sunt trei calendare. Intreaba-ma ce ai de intrebat acum”. Maica nu a inteles si, in emotia momentului, i s-a adresat cu o naivitate ce astazi o face sa zambeasca: “Unde vreti sa plecati, parinte? Acum ne mai ajuta lumea pentru prezenta dumneavoastra. Dar daca plecati, cine ne va mai ajuta sa terminam chiliile si anexele gospodaresti?”. Parintele Arsenie nici nu a certat-o pe maicuta, nici nu i-a explicat talcul rostirii. I-a spus doar atat: “Eu ma avant spre multe acu… Ai sa vezi ca de acolo de unde sunt, va voi ajuta mai mult. Nimic nu o sa lipseasca maicilor. Curand se vor umple dealurile de lume”. N-ai cum sa-l cuprinzi pe parintele doar din vorbe si amintiri. “Parintele era unic si fara egal“, continua maica Pavelida. “Nici un alt mare duhovnic al nostru nu a intregit atatea daruri, cate avea cuviosul nostru, Arsenie. Era foarte talentat si haruit in toate – in teologie si in arta, in fizica cuantica si in medicina. Imi amintesc ca la Ramnicu Valcea era un medic endocrinolog de exceptie, dr. Romulus Popescu. Era credincios (pe biroul lui se afla mereu Pravila de la Govora si viata sfantului din ziua respectiva), iar ca medic, parea de neintrecut. Cunostea bolnavul dupa mers, dupa cautatura ochilor. Se uita la el si spunea ceea ce se si intampla negresit: “In doi ani, omul acesta vine la mine”. Indragindu-l si respectandu-l in mod deosebit, ne-am gandit sa punem la cale o intalnire a medicului cu parintele – lucru care s-a si petrecut. L-am adus pe Romulus Popescu la Prislop, am batut la usa chiliei si, parintele, stand cu spatele la usa, a zis fara sa priveasca spre noi: “Hai doctore. De cand te astept!”. Nimeni nu stie ce au discutat unul cu altul. O zi si o noapte au stat zavorati in chilie. Cand a iesit de la parintele, doctorul era ca de pe alta lume, transfigurat si plin de lumina. Intrebandu-l ce s-a intamplat, Romulus Popescu a spus doar atat: “Nu stiu cand a trecut noaptea”. Insistand, el a mai adaugat, ca un rezumat si o concluzie: “Ce sa va spun, maicilor? Daca cineva n-ar avea picioare si ar implini intocmai ce spune parintele, omului aceluia i-ar creste picioarele la loc!”".
***
Inconjurat de brazi argintii si invadat de toate florile pamantului, cimitirul se transforma de 28 noiembrie intr-o a doua biserica a Prislopului. Puse intr-o ordine perfecta, ca niste candele aliniate la picioarele Mantuitorului, crucile si numele maicutelor de pe ele rasuna ca o litanie, ca un poem tacut: Miriami, Paisia, Heruvima. Alaturi, ingropat in cale precum sfintii, strajuieste lemnul crucii pe care sta scris simplu si cuprinzator: “Arsenie ieromonah”. Poate ca pe moment nu-ti dai seama. Mai dureaza ceva pana sa intelegi ca linistea locului e chiar linistea parintelui, bucuria si tihna lui. Alungat din manastire, despuiat de straiele preotesti, hulit si spionat la fiecare pas, vreme de patru decenii, parintele si-a implinit dorul cel mai adanc. S-a intors pentru ultima oara acasa, in raiul de la Prislop, lasand testamentar si profetic, in desavarsita lui smerenie, ca nimeni sa nu se atinga de osemintele lui, “pana la a doua venire a lui Hristos”. Batranul monah Nicodim de la Prislop considera cuvintele parintelui drept porunca de a nu fi canonizat, dar poate ca se inseala. E suficient sa vezi procesiunea pelerinilor la parastasul celor 20 de ani de la Prislop, ca sa-ti dai seama ca aceasta canonizare oficiala a parintelui nu mai are nici o importanta, cata vreme asa cum spunea Prea Sfintitul Daniil: “La Prislop si in tot locul, simti ca mainile lui stau mereu asupra noastra, cuvintele lui asupra cuvintelor noastre, lucrarea lui asupra lucrarii noastre”.
Citeste si Arsenie Boca ne-a pictat pe toti la Draganescu (http://intamplarisavante.wordpress.com/2010/09/01/arsenie-boca-ne-a-pictat-pe-toti-la-draganescu/)

Adrian Pop
29.04.2013, 01:32
Parintele Arsenie Boca: "Nu exista moarte"






Era un frate, Traian, văduv, care făcea focul la catedrala din Sibiu, pe când eram student la Facultatea de Teologie. Acesta trăia numai cu prescură şi un pic de agheasmă. Stătea acolo unde făcea focul şi, până seara, citea tot mereu Psaltirea. Era un om al lui Dumnezeu, care astăzi s-a mutat şi el dintre noi. Când s-a întâlnit cu Părintele Arsenie, Sfinţia Sa, i-a spus: “Să nu ne părăseşti!” Traian a zis: “Până la moarte…” Părintele a întins mâna şi i-a zis: “Nu există moarte!”.

Aşa era Părintele Arsenie! Asta era forţa lui dumnezeiască şi duhovnicească. Credinţa lui în Înviere. El era cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat! Era în continuu cu El. Aşa cum ne-a binecuvântat şi pe noi, să fim mereu cu Hristos Cel Înviat oriunde vom merge. De aceea, Părintele Arsenie, în toate prigoanele pe care le avea, nu era trist. Noi ne întristam de câte ceva şi ziceam că, vai, ce necaz avem noi, iar dânsul suferea de zeci de ori mai mult decât noi şi nu se întrista!

Pr. Petru Vamvulescu (Sibiu) (http://www.agnos.ro/blog/2011/11/06/nu-exista-moarte-marturii-despre-parintele-arsenie-boca/)
http://fundatiasfintiiinchisorilor.ro/templates/imagini/mana-cu-cruce.png

Adrian Pop
29.04.2013, 02:01
http://www.google.ro/#q=moartea+lui+Arsenie+boca&hl=ro&psj=1&ei=QKJ9UZrkOYmntAbWiYH4Dg&sqi=2&start=10&sa=N&bav=on.2,or.r_qf.&fp=38f8a98591fc3445&biw=819&bih=412

Adrian Pop
29.04.2013, 02:04
Alte articole din categoria Religie (http://www.monitorulsv.ro/Religie/)

http://media.monitorulsv.ro/images/articletools/print_icon.gifPrintează articolul (http://www.monitorulsv.ro/tipareste/Parintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea-146408) | http://media.monitorulsv.ro/images/articletools/email_icon.gifTrimite e-mail (http://www.monitorulsv.ro/email/Parintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea-146408) | http://media.monitorulsv.ro/images/articletools/yahoo_messenger_icon.gifMessenger (ymsgr:im?&msg=Parintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea%20care %20dobandeste%20Invierea%20http%3A%2F%2Fwww.monito rulsv.ro%2FReligie%2F2013-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea) | http://media.monitorulsv.ro/images/articletools/image_icon.gif ř imagini | http://media.monitorulsv.ro/images/articletools/video_icon.gif ř fişiere video












Share on google (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=google&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/2&frommenu=1&uid=517daa756e5ffd6c&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on friendfeed (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=friendfeed&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/3&frommenu=1&uid=517daa755b0010e2&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on stumbleupon (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=stumbleupon&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/4&frommenu=1&uid=517daa75d377afb9&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on digg (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=digg&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/5&frommenu=1&uid=517daa75d4e7709a&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on delicious (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=delicious&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/6&frommenu=1&uid=517daa75be0a4361&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on myspace (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=myspace&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/7&frommenu=1&uid=517daa756cb8308f&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on live (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=live&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/8&frommenu=1&uid=517daa75dc19139c&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on reddit (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=reddit&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/9&frommenu=1&uid=517daa75ce3f5de1&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on netlog (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=netlog&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/10&frommenu=1&uid=517daa75b611ce31&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on linkedin (http://www.addthis.com/bookmark.php?v=250&winname=addthis&pub=monitorulsv&source=tbx-250&lng=ro&s=linkedin&url=http%3A%2F%2Fwww.monitorulsv.ro%2FReligie%2F20 13-04-16%2FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea&title=P%C4%83rintele%20Arsenie%20Boca%3A%20Moartea %20care%20dob%C3%A2nde%C5%9Fte%20%C3%8Envierea&ate=AT-monitorulsv/-/-/517daa75b5f1e4bf/11&frommenu=1&uid=517daa7550912aed&ct=1&ui_cobrand=Monitorul%20de%20Suceava&ui_header_color=%23ffffff&ui_header_background=%23cc0000&pre=http%3A%2F%2Fwww.google.ro%2Furl%3Fsa%3Dt%26rc t%3Dj%26q%3Dmoartea%2Blui%2BArsenie%2Bboca%26sourc e%3Dweb%26cd%3D23%26ved%3D0CDQQFjACOBQ%26url%3Dhtt p%253A%252F%252Fwww.monitorulsv.ro%252FReligie%252 F2013-04-16%252FParintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea%26ei%3DUKp9UcehL4fQsgacxYGQDA%26usg%3DAFQ jCNHQgedQAEMqosxsjwjpTrY6mmfg5Q&tt=0&captcha_provider=recaptcha)
Share on favorites (http://www.sfatulbatranilor.ro/)



Părintele Arsenie Boca: Moartea care dobândeşte Învierea
“Aproape n-aş putea spune când S-a smerit Dumnezeu mai mult înaintea omului: când S-a răstignit pe cruce sau când S-a pogorât din Slava Lui de Dumnezeu, întrupându-Se în biata fire omenească.
Făcându-Se om se face carne, cu toate înclinaţiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele de toate. Înclinarea senzuală a fost biruită, ca să trebuiască a fi biruită şi de noi. Aceasta se petrece în viaţă prin neîncetata lepădare de sine, prin crucea noastră cea de fiecare zi – cât abia de rămân zile neumbrite de tristeţe – şi desăvârşit se biruie prin moarte. Aşa se restabileşte temelia cea străveche.
Prin moartea pe cruce trupul se purifică şi ajunge expresie şi mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevărat trup spiritual al Dumnezeului-Om , înviat.
Tot aşa şi noi, ne rugăm lui Dumnezeu să ne curăţească viaţa de întinăciune. El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi, câte-o săptămână a patimilor, câte-o viaţă pe cruce, iar noi, în nepriceperea noastră, neştiind căile lui Dumnezeu, ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. Iisus n-a făcut aşa; nici noi să nu facem.
S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce.
Toată viaţa lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit şi biruinţa cea mai mare: învierea sau omorârea morţii. Căci Iisus o biruise în viaţă; iar cu moartea Sa, cea de bună voie a biruit-o şi pentru toţi oamenii, de la începutul până la sfârşitul lumii.
Cu Învierea lui Iisus avem chezăşia că vom învia şi noi, ca Iisus, căci El e începătorul, pentru noi, în toate. Altă mărturie a veşniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni. Poate că tocmai fiindcă e cea mai tare, uluieşte obişnuitul în care dormim.”




Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava: http://www.monitorulsv.ro/Religie/2013-04-16/Parintele-Arsenie-Boca-Moartea-care-dobandeste-Invierea#ixzz2Rnn3rRkQ

Adrian Pop
29.04.2013, 02:06
http://vladherman.blogspot.ro/2013/01/minune-la-mormantul-parintelui-arsenie.html

Adrian Pop
25.06.2013, 00:27
Arsenie BOCA Sfantul Ardealului (https://www.facebook.com/pages/Arsenie-BOCA-Sfantul-Ardealului/365003706937611?ref=stream) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539970626059767&set=a.513507372039426.1073741828.513495475373949&type=1) postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca (https://www.facebook.com/pages/Sfantul-Ardealului-PrArsenie-Boca/513495475373949?ref=stream).https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/p75x225/1000544_539970626059767_176478716_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=539970626059767&set=a.513507372039426.1073741828.513495475373949&type=1&ref=nf)
ABURUL ALBASTRU - Parintele ARSENIE BOCA, evocat de preotul OPREA CRACIUN din Cincis -

* Nu exista loc, in Ardeal, fara amintiri despre parintele Arsenie Boca. E suficient sa-i rostesti numele, si ele vin in roiuri, atrase ca fluturii de lumina. Mai ales in satele din apropierea Prislopului, manastirea in care i se afla mormantul facator de minuni, faptura marelui duhovnic traieste parca aievea, strabatand potecile de pe dealurile acoperite cu pajisti de flori *

Foile lipite

- Cand l-ati cunoscut pe Arsenie Boca, parinte Oprea?

- L-am cunoscut personal de-abia dupa ce am iesit din inchisoare, in 1956, dar auzisem despre el inca din 1942-43, cand faima predicilor sale de la manastirea Sambata aduna acolo tot Ardealul. Dar si in puscariile comuniste circulau povesti despre el. Eu eram la Canal, cand am aflat despre Parintele Arsenie Boca ceva cu totul tulburator, o intamplare povestita de un student de la Teologia din Sibiu. Fusese inchis pentru ca facea parte dintr-o asociatie crestina a studentilor si elevilor, ce promova cuvantul lui Hristos si viata crestina. Povestea lui mi s-a incrustat ca o pecete in memorie si n-am uitat-o pana in ziua de azi: "M-au ridicat intr-o noapte, la trei luni dupa ce pe unii dintre colegi ii arestasera deja, iar altii apucasera sa fuga in munti, la partizani. Si intamplarea a facut ca m-au pus in aceeasi celula cu Parintele Arsenie Boca. Il stiam bine, cu mult dinainte, pentru ca pe atunci, noi, studentii de la Sibiu, mergeam des la Manastirea Sambata si eram toti electrizati de el. Si cand m-am trezit intr-o dimineata, numai ce il vad pe Parintele cum se plimba cu pasi iuti prin celula. Se ruga. Soptea, neauzit, rugaciuni.
ABURUL ALBASTRU - Parintele ARSENIE BOCA, evocat de preotul OPREA CRACIUN din Cincis -

Asa se faceau rugaciunile in puscarie, pe tacute, cu sufletul. Chiar in ziua aceea imi venea si mie randul la ancheta si, cu putin inainte de a fi scos de gardieni din celula, Parintele Arsenie a ramas nemiscat ca o stana de piatra, langa usa. Mi-a zambit ocrotitor. Atat. Am trait apoi cinci ore infioratoare de ancheta, iar cand m-au bagat la loc, in celula, parintele Arsenie era in aceeasi pozitie in care il lasasem cand am plecat. Stana de piatra. Dupa o vreme, a urmat judecata, la Tribunalul Militar. Pe masa judecatorului se aflau dosarele cu declaratiile noastre. Eram pierit! Aflasem ca toti tovarasii mei declarasera sub torturi si ce facusera si ce nu facusera. Fusesera batuti salbatic. Asa ca urma sa fiu condamnat pe masura, la 25 de ani de puscarie. Ei bine, atunci s-a intamplat o minune! Judecatorul, cand a inceput sa-mi rasfoiasca dosarul, nu a putut dezlipi doua foi. Si nici nu si-a dat sema de asta. Si in alea doua foi erau acuzatiile cele mai grave la adresa mea. Si uite asa, am scapat pe o cale miraculoasa, cu numai doi ani jumatate de pedeapsa. Sunt sigur ca salvatorul meu fusese parintele Boca si taria rugaciunilor lui".

Sfintii cu ochi albastri

- Va mai amintiti prima intalnire cu Parintele Arsenie?

- In 1958, dupa iesirea din puscarie, m-am dus la Manastirea Prislop, intr-o sambata de Florii, impreuna cu un coleg de-al meu, de la Teologie, care il cunostea din Vata de Sus, satul natal al parintelui Arsenie Boca. Desi ne-a vazut si stia ca il cautam, n-a vorbit cu noi nici sambata, nici duminica, pentru ca tot timpul, in urma lui, roiau cel putin trei securisti, pandindu-l ce vorbeste si ce predica. Luni, insa, cand ceilalti credinciosi au plecat, noi ne-am gasit dinadins de lucru, la taiat de lemne.
ABURUL ALBASTRU - Parintele ARSENIE BOCA, evocat de preotul OPREA CRACIUN din Cincis -
Parintele Oprea Craciun, in odajdii cusute de padureni

Si Parintele Arsenie ne-a chemat in biserica si am vorbit cu el, ca la spovedanie. Mie mi-a spus sa nu ma calugaresc, iar celuilalt i-a spus: "Tu nu te insori!". Si, intr-adevar, a ajuns calugar la manastirea Lainici. Parintele iti citea viata ca-n palma. Dobandise o putere asa de mare prin rugaciune, incat strabatea cu privirea si mintea pana in cele mai adanci tainite sufletesti.

- Puteti sa faceti un portret al Parintelui Arsenie Boca?

- Era un om foarte smerit. Nu era napraznic, asa cum se spune, dar era categoric. Daca iti spunea ceva, la spovedanie, de pilda, musai asa trebuia sa faci. Era de statura potrivita, dar totusi mai inalt, era roscat la par si cu ochi albastri. Tocmai de aceea, Parintele isi picta toate icoanele - de la Maica Domnului, pana la Iisus - cu ochi albastri. Toti pictorii pun in operele lor ceva din ei insisi, fara sa vrea. Asa ca icoanele pictate de Parinte au ceva si din infatisarea lui.


- Cat de tare v-ati apropiat de Parintele Arsenie?

- Cu vremea, devenisem destul de apropiati, mai ales ca sotia mea il cunostea, si ea, inca din tinerete. Cu un an inainte de-a muri, de pilda, Parintele Arsenie m-a chemat la Prislop, impreuna cu preoteasa mea, ca sa schimbam, pe indelete, o vorba. Atunci am vazut si eu, cu ochii mei, crucea de lemn, pe care Parintele pusese sa i se ciopleasca data mortii, cu sase luni inainte de a muri. Stiuse exact cand va merge la Domnul. Iar cand a murit, copiii mei s-au numarat printre cei care i-au sapat groapa.

Adrian Pop
08.08.2013, 21:56
https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/532510_546105925448466_2034905921_n.jpg

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/1086872_518816914844034_1058030326_q.jpg (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop)
Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop)
Îmi place pagina (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=546105925448466&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1&theater#) · 23 iulie



"Pe cine urmărea Securitatea? Pe un părinte hăituit aproape toată viaţa de poliţia politică, un om care în februarie 1988 făcea paralizie facială şi la piciorul stâng şi suferea de inimă – făcuse un infarct, motive pentru care a fost internat într-un spital din Bucureşti, un slujitor al Domnului care nici rugăciunile nu le mai putea rosti.

Şi totuşi ofiţerul Cocârlea Constantin raporta către superiori că în data de 10 aprilie 1989 îl vizita pentru "a verifica datele furnizate de informatorul «Tâmplaru»", unde a constatat: "Am încercat să discut cu el, însă cu greu am putut comunica cu el, deoarece are o pareză facială şi abia se poate percepe ce vrea să spună". Iar note informative se dădeau în continuare, cum este cea dată de "Florea Gh" la 28 septembrie 1989, în care spunea: "Cei apropiaţi lui sunt îngrijoraţi de starea sănătăţii şi au făcut pregătirile necesare pentru situaţia în care ar deceda".

La 29 septembrie 1989 maiorul de securitate Cocârlea Constantin propunea scoaterea din supravegherea informativă a părintelui Arsenie Boca. Acesta îşi motiva iniţiativa pe următoarele criterii: "Din măsurile întreprinse rezultă că nu desfăşoară activitate duşmănoasă împotriva orânduirii noastre socialiste şi nu întreţine relaţii cu elemente urmărite. În prezent este grav-bolnav, imobilizat la pat şi nu mai prezintă interes pentru securitatea statului (…) şi rămâne în evidenţele de Securitate". Cererea a fost aprobată la 7 octombrie 1989.

În ziua de 28 noiembrie 1989 părintele Arsenie Boca a trecut în rândul celor drepţi. A fost prohodit în ziua de 4 decembrie 1989 la mănăstirea Prislop cu participarea unei mulţimi impresionante de oameni care au dorit să-i aducă omagiul."
(Adrian Nicolae Petcu - Revista Rost, nr. 20 din octombrie 2004)

Adrian Pop
08.08.2013, 22:22
https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/972243_544712815587777_618318591_n.jpg

https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/1086872_518816914844034_1058030326_q.jpg (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop)
Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop)
Îmi place pagina (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=544712815587777&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1&theater#) · 20 iulie



Cativa ani mai tarziu, regimul cel nou l-a incoltit! Chiar daca el n-a facut nici un fel de politica. Spunea ca face politica Bibliei si a lui Dumnezeu. Dar ajuta pe toata lumea, cu atat mai mult pe oamenii napastuiti. Si cand a fost intrebat in ancheta daca i-a ajutat pe partizanii din Fagaras, el nu a spus nici da nici ba. Ca nu voia sa minta. Asa ca l-au aruncat in inchisoare.
Ce i s-a intamplat acolo mi-a povestit cu gura lui chiar Parintele Arsenie. Au trimis un ofiter si doi soldati ca sa-l dezbrace de sutana, dupa ce l-au arestat.
Si astia s-au apropiat de el: "Popa, sa te dezbraci imediat de anteriu!", au poruncit. Si Parintele le-a spus: "Asta-i imbracamintea mea!". "Las' ca te dezbracam noi!" s-au rastit aceia si au facut un pas spre Parinte. Dar imediat s-au indepartat; nu se puteau apropia. Si s-au dus si i-au raportat sefului inchisorii. "Ei lasa ca ma duc eu si-l dezbrac!" Era un maior, asta. "Mai bine dezbraca-te tu", i-a zis maiorul - "sa nu te dezbrac eu!" "Asta-i imbracamintea mea!", a spus iar Parintele. Si s-a dus ofiterul spre el si imediat s-a indepartat ca impins de-un zid nestiut, si a zis: "Tu il ai pe dracul in tine!". "Nu, eu il am pe Dumnezeu in mine!", a rostit Parintele si asa a ramas tot timpul in inchisoare: in sutana. Si cand era scos la plimbare, in curte, Parintele propovaduia cuvantul Domnului. Seful inchisorii i-a pus in vedere sa nu mai tina predici, ca prea se-adunau toti in jurul lui. Dar el n-a respectat nici ordinul asta. Mi-a povestit chiar el: "La un moment dat, l-am vazut si pe maior in multime, ascultand cu ochi mari cuvantul Evangheliei, pe care eu il propovaduiam".

Adrian Pop
18.08.2013, 00:41
Prorociri despre Romania – Parintele Arsenie Boca 65 comments (http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/mari-duhovnici/prorociri-despre-romania-parintele-arsenie-boca/#comments) Posted by Călăuză Ortodoxă on Mar 21, 2009 in Calauza (http://www.calauzaortodoxa.ro/category/calauza/), Mari Duhovnici (http://www.calauzaortodoxa.ro/category/calauza/mari-duhovnici/) | 65 comments (http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/mari-duhovnici/prorociri-despre-romania-parintele-arsenie-boca/#comments)


http://www.calauzaortodoxa.ro/wp-content/plugins/wp-greet-box/images/google_icon.png (http://feeds2.feedburner.com/calauzaortodoxa)
X (http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/mari-duhovnici/prorociri-despre-romania-parintele-arsenie-boca/#)
Salut utilizatorule de Google! Dacă găseşti acest articol folositor te rog să te abonezi la RSS (http://feeds2.feedburner.com/calauzaortodoxa) pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi de pe blog.



http://cdn.printfriendly.com/pf-button-both.gif (http://www.printfriendly.com/print?url=http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/mari-duhovnici/prorociri-despre-romania-parintele-arsenie-boca/)
“Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia.” * Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ – i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu) * Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă – numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-*a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

* Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara. Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri. Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila) * Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş) * Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să, fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul – oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă .fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi – nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel) * „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea – ne-a spus părintele Arsenie – se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”. Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort – în culisele puterii, Editura Daksha) * Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo – prin America – şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”). Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» – Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista. * Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”. Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus) * Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu) * Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea) * Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş) Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu) sursa (http://zonadecriza.wordpress.com/2009/03/17/prorociri-despre-romania-parintele-arsenie/)

Adrian Pop
18.08.2013, 00:42
„Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată.

Adrian Pop
18.08.2013, 00:45
Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea – ne-a spus părintele Arsenie – se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”. Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort – în culisele puterii, Editura Daksha) *

Adrian Pop
14.09.2013, 01:37
http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/9764-Marturia-mea-despre-Pr-Arsenie-Boca-de-Pr-Petru-Vamvulescu-2012-Audiobook-2-ore

min43...
(http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/9764-Marturia-mea-despre-Pr-Arsenie-Boca-de-Pr-Petru-Vamvulescu-2012-Audiobook-2-ore)

Adrian Pop
18.09.2013, 09:27
Marturii si invataturi Arsenie Boca - 8 ore lectura - 2 carti - audiobook

http://www.youtube.com/watch?v=z5Bcb3LipiE

4h00min - moarte martirica
(http://www.youtube.com/watch?v=z5Bcb3LipiE)

Adrian Pop
18.09.2013, 10:47
Marturii si invataturi Arsenie Boca - 8 ore lectura - 2 carti - audiobook

http://www.youtube.com/watch?v=z5Bcb3LipiE

Ceausestii veneau la Draganescu de multe ori si discutau cu Sfantul Arsenie Boca....

4H38MIN.
(http://www.youtube.com/watch?v=z5Bcb3LipiE)

Adrian Pop
19.09.2013, 19:29
Marturii si invataturi Arsenie Boca - 8 ore lectura - 2 carti - audiobook


http://www.youtube.com/watch?v=z5Bcb3LipiE

7h10min.50s

7h11min.50s


(http://www.youtube.com/watch?v=z5Bcb3LipiE)

Adrian Pop
19.09.2013, 20:41
Slujba de inmormantare a Parintelui Arsenie

Adrian Pop
22.10.2013, 08:56
https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/s48x48/1086603_518816914844034_788277855_q.jpg (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop?hc_location=time line)Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop?hc_location=time line) 11 octombrie


Ai iubit omul,te-ai daruit cu tot sufletul necazurilor lui,bucuriilor lui
-cuvantare la inmormantarea Parintelui Arsenie-

Pr.Savian Bunescu
Parohul bisericii din Draganescu intre 1937-1999

Pleci dintre noi,simplu,smerit,nestiut de nimeni.Pleci smerit,singur,asa cum ai trait in ultimii ani ai vietii.Te-am vazut in rugaciune,te-am vazut la lucru,te-am vazut in suferinta.In toate ai fost perfect,dar in suferinta ai fost sfant.Rabdarea si linistea sufleteasca iti asezasera de mult pe fata aureola de matir.Ai fost de neegalat.Ai muncit pentru afirmarea valorii crestinismului ortodox in arta si in slujire.
Cand ai muncit pentru Prislop si pentru Draganescu,ai liturghisit.Cand ai pictat la Draganescu, n-ai vorbit,dar ai gandit dumnezeieste,lasandu-te inspirat numai de harul lui Dumnezeu si condus de Revelatia Lui.Ti-ai purtat sufletul cald si ai dat viata,din propria-ti viata,,picturii din biserica Draganescu.Ai coborat Divinitatea pe pamant si-ai ridicat pe om spre cerul Divinitatii.Desi pleci,,Parinte Arsenie,ramai viu in biserica din Draganescu.
Nu esti mort,esti numai dus.
Ai iubit omul,te-ai daruit cu tot sufletul necazurilor lui,bucuriilor lui.Ai fost duhovnicul,, sfatuitorul,echilibrul lui moral-religios.T-e-au cautat insetati de cuvantu-ti parintesc.N-ai zidit din temelie o biserica locas de inchinaciune,desi ai restaurat multe ,dar ai zidit,Parinte Arsenie,din temelie o Biserica vie,o obste crestineasca,la care ai lucrat toata viata.Ridica-te si vezi-o!Ea nu te va uita!Seva ruga mereu pentru Parintele ei duhovnic. Traiesti prin aceasta Biserica,esti viu in sufletul ei.
Te-ai intors la Prislop,sufletul sfitiei tale.Nu numai ca l-ai restaurant ,dar i-ai dat viata,l-ai renascut.Aici te-ai simtit mereu acasa!Aici ,la Prislop,ai adus prinosul muncii parintilor Sfintiei tale si ai restaurant,ai construit,ai inaugurat un stil nou de arhitectura,de arta crestin ortodoxa,in tot ce ai facut.Ai cautat sa descoperi in tot ce ai trudit,frumusetea si originalitatea Ortodoxiei:in constructii fizice,materiale sau constructii spirituale,prin studii filozofice sau medicale(care ti-au ajutat sa cunosti temeinic omul sis a-l ajuti).
Din Biserica vie a ucenicilor ai ales pe cei mai buni dintre cei buni,cu suflete curate de copil ti-ai infiintat aicim,la Prislop,manastirea de maici,focar de disciplina si traire spirituala,intr-o viata de obste.Ai stiut sa modelezi sufletele lor in sensul iubirii crestine,sa faci din ele o singura familie.Ai vazut in monahism o treapta de desavarsire,o lupta continua a omului cu el insusi,spre cararea luminii,a Imparatiei.Ai stiut sa imbini perfect autoritatea de invatator cu dragostea de parinte.Ai inteles ca monahul trebuie nu numai sa traiasca adevarurile crestine prin staruinta in slujire si rugaciune,dar el trebuie sa si cunoasca adevarurile credintei,dogmele Bisericii si istoria ei,si pentru acest scop ai initiat si ai indrumat la seminarii monahale de maici atatea suflete pe care le trecusesi prin botezul examenelor de constiinta si al hotararii de a merge pe acest drum.
Ai dorit sa ridici monahismul la un grad de cultura teologica pentru prestigiul lui.Ai luptat pentru acest ideal si viitorul va recunoaste acest merit.
Te-am vazut in rugaciune.Nu uitai niciodata ca stai in fata lui Dumnezeu,ca vorbesti cu El.In rugaciunea particulara ,totdeauna cu genuchii plecati la podea,invocai cu adanca smerenie mila si ajutorul Lui.Te desprindeai de pamant si de lume in clipele rugaciunii,traiai in slava lui Dumnezeu.Poate acestea sunt merite pentru care Dumnezeu iti dadea atata har.
In relatiile cu oamenii erai bun si bland.Fondul spiritual iti dadea sguranta demnitatii aureolata de simtul smereniei si puterea de a citi,dincolo de fata omului,sufletul lui.Pe cei ce nut e intelegeau sau nu vroiau sa te inteleaga,i-ai iertat.Ei erau,insa,prea putini.Te-ai ridicat intotdeauna deasupra lor prin fapte si smerenie.I-ai iertat pe toti,lasandu-mi mie,smerit preot,acest mesaj : “Spune-le,parinte Savian ca i-am iertat pe toti”.Doar singur Domnul si Mantuitorul nostrum Iisus Hristos a zis :”Iarta-I,Doamne,ca nu stiu ce fac!”.;nu se putea ca ucenicul Lui atat de devotat sa fi procedat altfel.
Cu Sfintia ta aici suntem mai aproape de Dumnezeu.Sfintia tan e introduce inca de acum si de acum inainte in Tainele lui Dumnezeu,facandu-ne sa-L cunoastem prin creatia Lui.Esti,Parinte Arsenie,in continuare misionarul ce batatoreste si limpezeste drumul spre cunoasterea lui Dumnezeu.Ne inveti misterul tacerii sin e duci la descoperirea in duh a adevarului,care consta in biruinta vietii asupra mortii.
La mormantul Sfintiei tale se vorbeste mai putin,dar se roaga sit e tace mai mult.Se asculta mai mult cu mintea,cu cugetul, se asculta glasul neauzit al Sfintiei tale care se adreseaza sufletului doar pregatit prin tacere,de a primi convorbirea tainica cu Sfintia ta.Tacem si te intelegem mai bine.
Iti aduc ca dar al marii pretuiri,incunostintarea ca picture de la Draganescu,opera mintii si mainilor Sfintiei tale prin harul lui Dumnezeu,este tot asa de proaspata si vie precum ai lasat-o.O pastrez cu grija pe care ti-am fagaduit-o,grija ce se cere unei valori de arta bisericeasca de dimensiunea unei conceptii si frumuseti inestimabile.Vad si stiu truda cu care ai lucrat fiecare scena.Imi amintesc de fiecare clipa de munca,de rabdarea si atentia deosebita cu care te-ai daruit.In fiecare scena te vad aievea aplecat pe penelul care raspundea perfect unei comenzi a intelectului si a spiritului,condos de inspiratia data de Dumnezeu.
Dar ma retine intotdeauna cu multa bucurie “Invierea Domnului”,ce reprezinta un unicat in toata picture Bisericii Ortodoxe.Ea reprezinta in intregime spiritualitatea detasata de lumea materiala,trupul spiritual al Mantuitorului Hristos dupa Inviere,prototipul trupurilor noastre dupa judecata generala,scena biblica ce nu pare legata de peretele material,ci pare detasata de perete,plutind undeva in etericul spatiu ce cuprinde trinul lui Dumnezeu.Esti prezent in fiecare scena,dar in scena durerii te regasesc intotdeauna in ipostaza ucenicului credincios care sta langamaestrul sau cu bucuria datoriei implinite.In aceasta scena ne intalnim de cate ori intru in biserica si ne intelegem doar prin unda mistica a dragostei dintre noi.
Esti mereu viu in Biserica din Draganescu,mereu present in sufletul meu,in slujbele mele.Revad in timpul Sfintei Liturghii scena din altar,asternuta pe peretele de rasarit,unde se savarseste Sfanta Liturghie de un sobor de Sfinti Parinti,al carui protos este Insusi Domnul Iisus Hristos.
Aceasta scena liturgica ma stapaneste in tot timpul Sfintei Liturghii si la sfintirea Darurilor ochii mei fizandu-se sigur pe aceasta scena,pe chipul Domnului Hristos care,in scena “Sfintirii Darurilor”,stapaneste si,prin Duhul Sfant,sfinteste Insusi Darurile aduse de mine pentru poporul ce asculta si participa la actul liturgic.
Ai unit,Parinte Arsenie,cerul si pamantul prin viziunea spirituala a sfintiei tale,transpus in picture de la Draganescu.
Ai pictat,ai scris in clipe de trairi spirituale,ai scris meditatii ce formeaza principii de traire crestina,ai tinut si ai scris predici cand slujeai la altarul Manastirii Brancoveanu sau la cel al Manastirii Prislop.Ele nu erau altceva decat tot meditatii asupra drumului “cararii”de mantuire a omului.Ce n-ai putut spune public,ai spus in acestemeditatii care,cu vrerea lui Dumnezeu,s-ar putea sa vada lumina zilei.Sf.Evanghelie spune ca niciun lucru nu ramane pana la urma descoperit.
Ai iubit mult pe oameni.Ai suferit cu ei in necazuri,te-ai bucurat cu ei in bucuriile lor,le-ai dat indrumarile necesare la cumpenele vietii lor.Ai fost pentru ei Samarineanul Milostiv;le-ai legat ranile,ai turnat peste ele invatatura Evangheliei,i-ai dus la casa de oaspeti ce se numeste Biserica lui Hristos si ai purtat grija de ei.,pan ace ai inchis ochii blanzi ochi de inger pazitor al lor.
Truda Sfintiei tale nu a fost zadarnica.Ei ti-au ascultat sfatul si l-au Implinit.Ei sunt prezenti acum la plecarea sfintiei tale.Ei formeaza Biserica vie,Biserica luptatoare a lui Hristos.Ei au fost intotdeauna cei mici si cinstiti ,au fost intotdeauna “Natanail” cel fara viclesug si asa au ramas.Primeste-I si roaga-te mereu pentru ei,Parinte Arsenie,”san u-I cearna Satana”.
Cei care au venit din colturile tarii pentru a te conduce pe ultimul drum astazi sunt cei care te-au cunoscut la Manastirea Sambata,ei,copiii lor sau nepotii lor.Cei care te poarta cu duiosie pe bratele lor,peste 30 de preoti tineri din Ardeal,sunt ucenicii Sfintiei tale,pe care i-ai purtat pe cand erai in viata in rugaciuni si sfaturi duhovnicesti.Toata multimea credinciosilor,ucenicii Sfintiei tale,sunt astazi prezenti la ora despartirii,la mormantul Sfintiei tale.Iata holdele gata,de seceris acum,din Evanghelia Samarinencii,care vin la fantana lui Iacob pentru ca sa primeasca inca o data binecuvantarea Sfintiei tale de dincolo de mormant si,,odata cu ea,apa cea vie,cunoasterea lui Dumnezeu si binecuvantarea Duhului Sfant.
Prezenta masiva a credinciosilor la mormantul Parintelui lor Arsenie Boca este dovada cea mai graitoare a iubirii lor,a ascultarii lor,a increstinarii lor.
Amintesc ca de doua zile este venit cu noi aici si parintele Sebastian (nevazator) care a venit la Manastirea Sambata.A vegheat langa trupul neinsufletit al duhovnicului si invatatorului sau,Parintele Arsenie.El nut e-a vazut cu ochii trupului,Parinte Arsenie,dar poate te-a vazut mai bine decat noi toti,cu ochii sufletului lui.Asa te vor vedea toti de acum inainte,cei care nut e-au vazut cand pleci dintre noi.
Si acum ne despartim,Ti-ai ales mormantul intr-o colina simpla,neumblata de nimeni,intr-o colina de langa manastire,in susul ei,casa faci un zid spiritual,s-o acoperi prin rugaciuni de valuri si de furtuni,in inima Ardealului pe care l-ai iubit atat de mult.Prislopul,daca l-ai ctitorit in viata,ocroteste-l de acum inainte prin rugaciuni atat de calde cum o faceai pe pamant.Fa sa rasune tainic in ceruri si real in slujbele din ea (din manastire)melodia serafica pe care am ascultat-o adeseori in manastire :”Sub milostivirea ta scapam,scapam,Nascatoare de Dumnezeu….”.Fii pe mai departe izvorul viu al spiritualitatii crestine,din care sa se hraneasca Prislopul si toti in sufletele carora ai aprins flacara credintei,a nadejdii in dragostea pentru Hristos.
Vor urca pe aceasta colina,spre mormantul Sfintiei tale,Parinte Arsenie,randuri,randuri din cei ce te-au iubit:soborul manastirii,monahii si manhiile din toate manastirile si,la rand,tot ice te-au iubit si iti vor ramane recunoscatori si rugatori catre Dumnezeu pentru tot ce-ai facut pentru ei.
Sunt multi,din cei ce te-au ascultat si ti-au urmatsfaturile,care nu sunt aici.Dar dup ace vpr afla,vor veni si vor urca colina spre mormantul celui atat de iubit de ei.
Si acum,bunule Parinte Arsenie,odihneste-ti linistit trupul atat de slabit,spiritualizat parka si el,in mormantul Prislopului pe care l-ai iubit,l-ai calcat si l-ai framantat cu atata dragoste,odihneste-ti trupul langa manastirea ce ti-a fost atat de draga,a doua si reala casa dupa cea parinteasca,Manastirea Prislopului pe care ai pastorit-o atatia ani.
Iar noi,cu genuchii plecati,ne rugam :Stapane,Doamne Iisuse Hristoase,aseaza sufletul robului Tau Arsenie Boca,duhovnicul si invatatorul nostrum plecat dintre noi,in ceata dreptilor Tai,in fata Luminii Tale,iertandu-I orice o fi gresit el in viata aceasta,cu cuvantul,cu lucrul sau cu gandul,si fa-l pe el partas bucuriei Sfintilor.
Si acum da-ne,Parinte Arsenie,ultima binecuvantare si de acolo roaga-te pentru noi.Amin.

Cuvant aparut in “Revista Ortodoxa”(periodic al Episcopiei Giurgiului)nr.22/noiembrie 2009

portret de Antonina Vtchim





https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/p480x480/1382078_584566134935778_1208348483_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=584566134935778&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1&relevant_count=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=584566134935778&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1&relevant_count=1)


27 (https://www.facebook.com/shares/view?id=584566134935778)Îmi place (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=518816914844034&p%5B1%5D=1073742855&profile_id=518816914844034&share_source_type=unknown)

Adrian Pop
22.10.2013, 08:56
https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/s48x48/1086603_518816914844034_788277855_q.jpg (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop?hc_location=time line)Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop?hc_location=time line) 11 octombrie


Ai iubit omul,te-ai daruit cu tot sufletul necazurilor lui,bucuriilor lui
-cuvantare la inmormantarea Parintelui Arsenie-

Pr.Savian Bunescu
Parohul bisericii din Draganescu intre 1937-1999

Pleci dintre noi,simplu,smerit,nestiut de nimeni.Pleci smerit,singur,asa cum ai trait in ultimii ani ai vietii.Te-am vazut in rugaciune,te-am vazut la lucru,te-am vazut in suferinta.In toate ai fost perfect,dar in suferinta ai fost sfant.Rabdarea si linistea sufleteasca iti asezasera de mult pe fata aureola de matir.Ai fost de neegalat.Ai muncit pentru afirmarea valorii crestinismului ortodox in arta si in slujire.
Cand ai muncit pentru Prislop si pentru Draganescu,ai liturghisit.Cand ai pictat la Draganescu, n-ai vorbit,dar ai gandit dumnezeieste,lasandu-te inspirat numai de harul lui Dumnezeu si condus de Revelatia Lui.Ti-ai purtat sufletul cald si ai dat viata,din propria-ti viata,,picturii din biserica Draganescu.Ai coborat Divinitatea pe pamant si-ai ridicat pe om spre cerul Divinitatii.Desi pleci,,Parinte Arsenie,ramai viu in biserica din Draganescu.
Nu esti mort,esti numai dus.
Ai iubit omul,te-ai daruit cu tot sufletul necazurilor lui,bucuriilor lui.Ai fost duhovnicul,, sfatuitorul,echilibrul lui moral-religios.T-e-au cautat insetati de cuvantu-ti parintesc.N-ai zidit din temelie o biserica locas de inchinaciune,desi ai restaurat multe ,dar ai zidit,Parinte Arsenie,din temelie o Biserica vie,o obste crestineasca,la care ai lucrat toata viata.Ridica-te si vezi-o!Ea nu te va uita!Seva ruga mereu pentru Parintele ei duhovnic. Traiesti prin aceasta Biserica,esti viu in sufletul ei.
Te-ai intors la Prislop,sufletul sfitiei tale.Nu numai ca l-ai restaurant ,dar i-ai dat viata,l-ai renascut.Aici te-ai simtit mereu acasa!Aici ,la Prislop,ai adus prinosul muncii parintilor Sfintiei tale si ai restaurant,ai construit,ai inaugurat un stil nou de arhitectura,de arta crestin ortodoxa,in tot ce ai facut.Ai cautat sa descoperi in tot ce ai trudit,frumusetea si originalitatea Ortodoxiei:in constructii fizice,materiale sau constructii spirituale,prin studii filozofice sau medicale(care ti-au ajutat sa cunosti temeinic omul sis a-l ajuti).
Din Biserica vie a ucenicilor ai ales pe cei mai buni dintre cei buni,cu suflete curate de copil ti-ai infiintat aicim,la Prislop,manastirea de maici,focar de disciplina si traire spirituala,intr-o viata de obste.Ai stiut sa modelezi sufletele lor in sensul iubirii crestine,sa faci din ele o singura familie.Ai vazut in monahism o treapta de desavarsire,o lupta continua a omului cu el insusi,spre cararea luminii,a Imparatiei.Ai stiut sa imbini perfect autoritatea de invatator cu dragostea de parinte.Ai inteles ca monahul trebuie nu numai sa traiasca adevarurile crestine prin staruinta in slujire si rugaciune,dar el trebuie sa si cunoasca adevarurile credintei,dogmele Bisericii si istoria ei,si pentru acest scop ai initiat si ai indrumat la seminarii monahale de maici atatea suflete pe care le trecusesi prin botezul examenelor de constiinta si al hotararii de a merge pe acest drum.
Ai dorit sa ridici monahismul la un grad de cultura teologica pentru prestigiul lui.Ai luptat pentru acest ideal si viitorul va recunoaste acest merit.
Te-am vazut in rugaciune.Nu uitai niciodata ca stai in fata lui Dumnezeu,ca vorbesti cu El.In rugaciunea particulara ,totdeauna cu genuchii plecati la podea,invocai cu adanca smerenie mila si ajutorul Lui.Te desprindeai de pamant si de lume in clipele rugaciunii,traiai in slava lui Dumnezeu.Poate acestea sunt merite pentru care Dumnezeu iti dadea atata har.
In relatiile cu oamenii erai bun si bland.Fondul spiritual iti dadea sguranta demnitatii aureolata de simtul smereniei si puterea de a citi,dincolo de fata omului,sufletul lui.Pe cei ce nut e intelegeau sau nu vroiau sa te inteleaga,i-ai iertat.Ei erau,insa,prea putini.Te-ai ridicat intotdeauna deasupra lor prin fapte si smerenie.I-ai iertat pe toti,lasandu-mi mie,smerit preot,acest mesaj : “Spune-le,parinte Savian ca i-am iertat pe toti”.Doar singur Domnul si Mantuitorul nostrum Iisus Hristos a zis :”Iarta-I,Doamne,ca nu stiu ce fac!”.;nu se putea ca ucenicul Lui atat de devotat sa fi procedat altfel.
Cu Sfintia ta aici suntem mai aproape de Dumnezeu.Sfintia tan e introduce inca de acum si de acum inainte in Tainele lui Dumnezeu,facandu-ne sa-L cunoastem prin creatia Lui.Esti,Parinte Arsenie,in continuare misionarul ce batatoreste si limpezeste drumul spre cunoasterea lui Dumnezeu.Ne inveti misterul tacerii sin e duci la descoperirea in duh a adevarului,care consta in biruinta vietii asupra mortii.
La mormantul Sfintiei tale se vorbeste mai putin,dar se roaga sit e tace mai mult.Se asculta mai mult cu mintea,cu cugetul, se asculta glasul neauzit al Sfintiei tale care se adreseaza sufletului doar pregatit prin tacere,de a primi convorbirea tainica cu Sfintia ta.Tacem si te intelegem mai bine.
Iti aduc ca dar al marii pretuiri,incunostintarea ca picture de la Draganescu,opera mintii si mainilor Sfintiei tale prin harul lui Dumnezeu,este tot asa de proaspata si vie precum ai lasat-o.O pastrez cu grija pe care ti-am fagaduit-o,grija ce se cere unei valori de arta bisericeasca de dimensiunea unei conceptii si frumuseti inestimabile.Vad si stiu truda cu care ai lucrat fiecare scena.Imi amintesc de fiecare clipa de munca,de rabdarea si atentia deosebita cu care te-ai daruit.In fiecare scena te vad aievea aplecat pe penelul care raspundea perfect unei comenzi a intelectului si a spiritului,condos de inspiratia data de Dumnezeu.
Dar ma retine intotdeauna cu multa bucurie “Invierea Domnului”,ce reprezinta un unicat in toata picture Bisericii Ortodoxe.Ea reprezinta in intregime spiritualitatea detasata de lumea materiala,trupul spiritual al Mantuitorului Hristos dupa Inviere,prototipul trupurilor noastre dupa judecata generala,scena biblica ce nu pare legata de peretele material,ci pare detasata de perete,plutind undeva in etericul spatiu ce cuprinde trinul lui Dumnezeu.Esti prezent in fiecare scena,dar in scena durerii te regasesc intotdeauna in ipostaza ucenicului credincios care sta langamaestrul sau cu bucuria datoriei implinite.In aceasta scena ne intalnim de cate ori intru in biserica si ne intelegem doar prin unda mistica a dragostei dintre noi.
Esti mereu viu in Biserica din Draganescu,mereu present in sufletul meu,in slujbele mele.Revad in timpul Sfintei Liturghii scena din altar,asternuta pe peretele de rasarit,unde se savarseste Sfanta Liturghie de un sobor de Sfinti Parinti,al carui protos este Insusi Domnul Iisus Hristos.
Aceasta scena liturgica ma stapaneste in tot timpul Sfintei Liturghii si la sfintirea Darurilor ochii mei fizandu-se sigur pe aceasta scena,pe chipul Domnului Hristos care,in scena “Sfintirii Darurilor”,stapaneste si,prin Duhul Sfant,sfinteste Insusi Darurile aduse de mine pentru poporul ce asculta si participa la actul liturgic.
Ai unit,Parinte Arsenie,cerul si pamantul prin viziunea spirituala a sfintiei tale,transpus in picture de la Draganescu.
Ai pictat,ai scris in clipe de trairi spirituale,ai scris meditatii ce formeaza principii de traire crestina,ai tinut si ai scris predici cand slujeai la altarul Manastirii Brancoveanu sau la cel al Manastirii Prislop.Ele nu erau altceva decat tot meditatii asupra drumului “cararii”de mantuire a omului.Ce n-ai putut spune public,ai spus in acestemeditatii care,cu vrerea lui Dumnezeu,s-ar putea sa vada lumina zilei.Sf.Evanghelie spune ca niciun lucru nu ramane pana la urma descoperit.
Ai iubit mult pe oameni.Ai suferit cu ei in necazuri,te-ai bucurat cu ei in bucuriile lor,le-ai dat indrumarile necesare la cumpenele vietii lor.Ai fost pentru ei Samarineanul Milostiv;le-ai legat ranile,ai turnat peste ele invatatura Evangheliei,i-ai dus la casa de oaspeti ce se numeste Biserica lui Hristos si ai purtat grija de ei.,pan ace ai inchis ochii blanzi ochi de inger pazitor al lor.
Truda Sfintiei tale nu a fost zadarnica.Ei ti-au ascultat sfatul si l-au Implinit.Ei sunt prezenti acum la plecarea sfintiei tale.Ei formeaza Biserica vie,Biserica luptatoare a lui Hristos.Ei au fost intotdeauna cei mici si cinstiti ,au fost intotdeauna “Natanail” cel fara viclesug si asa au ramas.Primeste-I si roaga-te mereu pentru ei,Parinte Arsenie,”san u-I cearna Satana”.
Cei care au venit din colturile tarii pentru a te conduce pe ultimul drum astazi sunt cei care te-au cunoscut la Manastirea Sambata,ei,copiii lor sau nepotii lor.Cei care te poarta cu duiosie pe bratele lor,peste 30 de preoti tineri din Ardeal,sunt ucenicii Sfintiei tale,pe care i-ai purtat pe cand erai in viata in rugaciuni si sfaturi duhovnicesti.Toata multimea credinciosilor,ucenicii Sfintiei tale,sunt astazi prezenti la ora despartirii,la mormantul Sfintiei tale.Iata holdele gata,de seceris acum,din Evanghelia Samarinencii,care vin la fantana lui Iacob pentru ca sa primeasca inca o data binecuvantarea Sfintiei tale de dincolo de mormant si,,odata cu ea,apa cea vie,cunoasterea lui Dumnezeu si binecuvantarea Duhului Sfant.
Prezenta masiva a credinciosilor la mormantul Parintelui lor Arsenie Boca este dovada cea mai graitoare a iubirii lor,a ascultarii lor,a increstinarii lor.
Amintesc ca de doua zile este venit cu noi aici si parintele Sebastian (nevazator) care a venit la Manastirea Sambata.A vegheat langa trupul neinsufletit al duhovnicului si invatatorului sau,Parintele Arsenie.El nut e-a vazut cu ochii trupului,Parinte Arsenie,dar poate te-a vazut mai bine decat noi toti,cu ochii sufletului lui.Asa te vor vedea toti de acum inainte,cei care nut e-au vazut cand pleci dintre noi.
Si acum ne despartim,Ti-ai ales mormantul intr-o colina simpla,neumblata de nimeni,intr-o colina de langa manastire,in susul ei,casa faci un zid spiritual,s-o acoperi prin rugaciuni de valuri si de furtuni,in inima Ardealului pe care l-ai iubit atat de mult.Prislopul,daca l-ai ctitorit in viata,ocroteste-l de acum inainte prin rugaciuni atat de calde cum o faceai pe pamant.Fa sa rasune tainic in ceruri si real in slujbele din ea (din manastire)melodia serafica pe care am ascultat-o adeseori in manastire :”Sub milostivirea ta scapam,scapam,Nascatoare de Dumnezeu….”.Fii pe mai departe izvorul viu al spiritualitatii crestine,din care sa se hraneasca Prislopul si toti in sufletele carora ai aprins flacara credintei,a nadejdii in dragostea pentru Hristos.
Vor urca pe aceasta colina,spre mormantul Sfintiei tale,Parinte Arsenie,randuri,randuri din cei ce te-au iubit:soborul manastirii,monahii si manhiile din toate manastirile si,la rand,tot ice te-au iubit si iti vor ramane recunoscatori si rugatori catre Dumnezeu pentru tot ce-ai facut pentru ei.
Sunt multi,din cei ce te-au ascultat si ti-au urmatsfaturile,care nu sunt aici.Dar dup ace vpr afla,vor veni si vor urca colina spre mormantul celui atat de iubit de ei.
Si acum,bunule Parinte Arsenie,odihneste-ti linistit trupul atat de slabit,spiritualizat parka si el,in mormantul Prislopului pe care l-ai iubit,l-ai calcat si l-ai framantat cu atata dragoste,odihneste-ti trupul langa manastirea ce ti-a fost atat de draga,a doua si reala casa dupa cea parinteasca,Manastirea Prislopului pe care ai pastorit-o atatia ani.
Iar noi,cu genuchii plecati,ne rugam :Stapane,Doamne Iisuse Hristoase,aseaza sufletul robului Tau Arsenie Boca,duhovnicul si invatatorul nostrum plecat dintre noi,in ceata dreptilor Tai,in fata Luminii Tale,iertandu-I orice o fi gresit el in viata aceasta,cu cuvantul,cu lucrul sau cu gandul,si fa-l pe el partas bucuriei Sfintilor.
Si acum da-ne,Parinte Arsenie,ultima binecuvantare si de acolo roaga-te pentru noi.Amin.

Cuvant aparut in “Revista Ortodoxa”(periodic al Episcopiei Giurgiului)nr.22/noiembrie 2009

portret de Antonina Vtchim





https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/p480x480/1382078_584566134935778_1208348483_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=584566134935778&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1&relevant_count=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=584566134935778&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1&relevant_count=1)


27 (https://www.facebook.com/shares/view?id=584566134935778)Îmi place (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=518816914844034&p%5B1%5D=1073742855&profile_id=518816914844034&share_source_type=unknown)

Adrian Pop
14.11.2013, 00:16
Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?ref=stream) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=609352639121565&set=a.571343459589150.1073741870.513495475373949&type=1) postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca (https://www.facebook.com/pages/Sfantul-Ardealului-PrArsenie-Boca/513495475373949).

https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p280x280/1441246_609352639121565_1409677937_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=609352639121565&set=a.571343459589150.1073741870.513495475373949&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=609352639121565&set=a.571343459589150.1073741870.513495475373949&type=1)

MOARTEA-PARINTELE ARSENIE BOCA 414. Rar să găseşti un om care să dea sens religios morţii, adică s o aştepte cu bucurie, ca pe-o izbăvire sigură din împărăţia păcatului. 415. Când sora moarte ne dezleagă de trup, ne face un mare bine, fără să ştim şi fără să vrem. Tot ce e rău în lumea asta: neştiinţă, neputinţă, întunerecul, păcatul cu miile lui de gheare, prin moarte încetează. Răul e osândit de moarte, deci moartea ni-i un ajutor. Nu trupul este răul, dar prin moarte se omoară răul cu desăvârşire, de aceea, la vreme, trupul va învia din morţi. În moarte-i învierea. 416. Oamenii fug, cât pot mai mult de fiorul cunoaşterii – a unei cunoaşteri de ei înşişi în relaţie cu Dumnezeu, în relaţie cu nemurirea sufletului, în relaţie cu binele şi cu răul. Cu un cuvânt, fug până la moarte de orice cunoaştere existenţială. Astfel, ceea ce nu cunosc ei, fiind stăpâniţi de o lege biologică, li se pare că nu există de fapt şi dorm vremea vieţii pământeşti pe urechea aceea. Situaţia se schimbă brusc în momentul morţii. Toate lucrurile pe care trebuiau să le cunoască în vremea vieţii, dar au fugit de ele sau le au tăgăduit, năpădesc peste ei cu o evidenţă de neînlăturat. În vremea vieţii pământeşti cunoaşterea rămâne la libertatea omului: dacă voia să cunoască, putea cunoaşte; nu voia să cunoască, rămânea în necunoştinţă. Îndată după moarte însă, libertatea aceasta se suspendă, şi sufletul cunoaşte fără să vrea ceea ce s-a ferit să facă, pe când era îmbrăcat în trup. 417. Cunoaşterea are două momente mari: momentul morţii, când sufletul se dezleagă de necunoştinţă şi momentul învierii, când se dezleagă şi trupul de necredinţă. Căci necredinţa îşi are obârşia mai mult din convieţuirea sufletului cu trupul. Ori şi el trebuie să întovărăşească şi cunoştinţa şi credinţa. Moartea dezleagă sufletul de trup şi astfel sufletul ajunge la cunoştinţa spiritualităţii şi a nemuririi sale; învierea dezleagă trupul desăvârşit de moarte şi de necredinţă. Moartea şi învierea împlinesc, în privinţa conştiinţei şi a izbăvirii de rău, ceea ce nu pot împlini nici cele mai impresionante nevoinţe ale sfinţeniei. Până ce nu trecem şi prin porţile acestea, cunoştinţa noastră e numai frântură. 418. Când a sunat ceasul ieşirii din lume, sufletul se retrage din trup şi se adună înspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o viaţă duhovnicească intensă, li se înseninează faţa cu o lumină neobişnuită. La mulţi dintre sfinţii nevoitori ai pustiei, în vremea ieşirii sufletului le străluceau feţele ca soarele. Sufletul e o făptură spirituală care nu are îngrădirea pe care o are trupul şi nici nu-i stau în cale piedicile trupului. În vremea aceea, o conştiinţă împăcată răsfrânge o faţă senină, pe când o conştiinţă neîmpăcată răsfrânge o faţă îngrozită.

Adrian Pop
17.12.2013, 05:15
Părintele Arsenie Boca (https://www.facebook.com/arsenie.boca?ref=stream) · 175.403 apreciază asta

acum 18 ore ·

Epistolar monahal: Părintele Ilie Cleopa către Părintele Arsenie Boca: Sunteti un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele insetate de apa

In dosarul de urmărire informativă care i s-a intocmit părintelui Arsenie Boca in perioada 1943-1989 [1], printre alte mărturii documentare de mare valoare se află două scrisori, în original, bătute la maşină şi semnate de părintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redăm mai jos, au fost trimise părintelui Arsenie Boca, duhovnicul Mănăstirii Prislop între 1949-1959. Prezenţa lor in dosar dovedeşte faptul că acestea niciodată nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de către Securitate, aşa cum s-a intâmplat cu altele trimise de credincioşii care mergeau in pelerinaj la aşezământul nicodimian.

Conţinutul acestor mărturii arată o comunicare care exista intre cele două oaze de spiritualitate din Romania supusă de comunism: in Moldova era Mănăstirea Slatina, al cărei stareţ era părintele Cleopa, cu o comunitate formată din trăitori de inaltă ţinută duhovnicească, care de altfel vieţuiau după rânduiala Sf. Teodor Studitul [2], şi in Ardeal, mănăstirea construită de Cuviosul Nicodim de la Tismana şi care reprezenta un etalon religios pentru neinsetaţii izvorului spiritual.

Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune in scopul ruperii legăturilor dintre cele două centre monahale. Pelerinajele la cele mănăstiri ingrijorau poliţia politică din România, care a incercat prin orice mijloace să le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinţa obştii din Moldova de a se bucura in mod direct de cuvintele de invăţătură ale părintelui Boca.

Prin publicarea acestor două scrisori dorim să redăm o secvenţă din mult frământata istorie a monahismului ortodox românesc din timpul persecuţiei comuniste.

Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS

Sf. Mitropolie a Moldovei
„OBŞTEA SF. TEODOR STUDITUL”
SFÂNTA MĂNĂSTIRE SLATINA
Comuna Drăceni-Judeţul Baia
1950 iulie 6

Prea Cuvioase Părinte Arsenie,

Cu cea intru Iisus Hristos frăţească dragoste şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, vă scriu aceste puţine rânduri, care as dori să vă găsească în momentul cel mai fericit al mântuirii şi al cugetării spre cele Cereşti.

Părintele meu,

De multă vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteţi un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele insetate de apa vieţii.

Mult am dorit şi eu insetatul a mă adăpa din acest izvor al cuvintelor pline de inţelepciune ale PC. Voastre, dar pentru lenea mea, am rămas incurcat cu grija vieţii in spinii păcatelor mele care m-au tot incurcat şi mă incurcă de a mă duce după hrana cea cuviincioasă şi sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre.

Iar fiindcă, pentru păcatele şi lenevirea mea nu am putut timpul trecut a vă vedea şi a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinţă ca un frate mai mic şi prost şi care pentru lenevirea mea imi pierd vremea cea mai scumpă decât toate cele de sub soare, in răspândire şi moleşeală, m-am gândit să va scriu aceste rânduri prin care mai intâi, cer iertare de intârziere, căci ştiu că trebuia să vă scriu mai devreme, dar gândul că poate mă voi invrednici să vă văd m-a făcut să tac cu scrisoarea, dar acum văzând iarăşi că altele ma impiedică a vă vedea, măcar prin scris am dorit a vorbi.

Părintele meu,

Mai intâi tin sa va mulţumesc din tot sufletul că totdeauna aţi fost binevoitor şi cu părintească dragoste faţă de smerita noastră obşte şi ne-aţi trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-aţi născut prin cuvânt, hrănindu-i până la o vreme, pana ce ati socotit că pot să se hrănească singuri şi apoi i-aţi indreptat să vină aici la noi în maidanul nevoinţelor vieţii de obşte, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu şi Părintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati născut in predicile de la Sâmbăta când eraţi acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste şi evlavie pomenesc numele P. C. Voastre la Sfintele rugăciuni şi chiar in timpul vorbirei, nu fără evlavie amintesc de numele P.C. Voastre.

Sunt oameni sinceri şi merg cu Dumnezeesc dor in calea poruncilor Lui, desfătându-se intru ele ca intru toată bogăţia, eu insă, sunt sărac şi neiscusit şi nu am cu ce sa-i folosesc intru cele spre zidire căci nu am iscusinţa cea din lucrarea care să-i folosească tăcând, dar dragostea lor şi râvna trece peste toate nu iau in seamă neputinţele mele, pentru că pământul rodeşte uneori fără de lucrare. Mare bucurie aţi face atât mie pacătosului, cât şi părinţilor şi fraţilor covieţuitori, ca să ne cercetaţi cu prezenţa P.C. Voastre, pentru că, cu toţii vă păstrăm evlavie şi dorim a ne invrednici de mântuitoarele invăţături ale P.C. Voastre şi vă rugăm cu toţii in numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Prea Curatei Sale Maici, dacă aveţi putinţă sa ne cercetaţi că mare mângâiere aţi aduce cu aceasta sufletelor noastre.

Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi a Prea Curatei Sale Maici să va ajute să veniţi pe la noi şi să ne folosiţi pe noi, cei saraci şi neiscusiţi.

Până atunci am dori să ne bucuraţi măcar cu o epistolă spre a noastră zidire şi lămurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, aşa pentru noi ar fi neuitată. Mila Domnului sa vă plătească dragostea şi sârguinţa care aţi depus şi la scrierea Filocaliei impreună cu Părintele Prof Dr. Dumitru Stăniloae, ca aţi dat la lumină acest tezaur mistic şi ascetic al Sf Părinţi, de unde se adapă cei doritori de a merge spre urcuşul desăvârşirii, cred că bunătatea şi mila Domnului nu vă va lăsa nerăsplătiţi, pentru această osteneală, pentru care v-aţi sârguit a pune nutreţ ales duhovnicesc in ieslea oilor lui Hristos. La incheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoşii, iar dacă pentru aceasta nu suntem vrednici, măcar ne mângâia prin scrisoare.

Al P.C. Voastre mai mic şi neiscusit frate în Hristos Domnul, care mă plec sărutându-vă mâinile.

Staret
Arhimandrit Cleopa şi soborul
ss Cleopa Ilie

(ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249)

***

Sf Mitropolie a Moldovei
„OBŞTEA SE TEODOR STUDITUL”
SFÂNTA MĂNASTIRE SLATINA
Comuna Drăceni-Judeţul Baia
1950 octombrie 29

PREA CUVIOASE PARINTE ARSENIE,

Bine este cuvântat Dumnezeul milelor şi al indurărilor care pe noi păcătoşi şi smeriţi, intru această nemernicie şi vale plângerii, cu economia Harului Său, ne face părtaşi patemilor şi mângâierilor, dupa măsura dragostei şi a credinţei cu care nădăjduim intru judecăţile dreptăţii Lui.

PARINTELE MEU,

Mai intâi, cu smerite metanii, vă rog să mă iertaţi pe mine păcătosul că din cauza lenevirii mele şi a nepăsării am lăsat sa treacă un timp indelungat de când nu am scris, arătând prin aceasta şi oarecare lipsă de dragoste, căci orice motiv a fost putea trece peste fericita dragoste, căci aceasta nu ştie osteneală pentru bunătăţi şi nu caută ale sale intru toate. Ştiu că de voi vrea pot pune orice pricină, dar ştiu că pricina este o voire a păcatului şi inainte mergătoare a lui este. Cred că de aceea şi fericitul David cântă in Psalmii lui că să nu pricinuim pricinuiri intru păcate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvântate a fost că după ce am scris o scrisoare către P.C. Voastră şi ne mai primind răspuns am crezut că prin neiscusinţa celor inşirate acolo, pe hârtie, v-am făcut cine ştie ce sminteală, căci niciodată nu am avut bună chibzuinţă in cuvant şi scris. Cauza este reaua mea aşezare sufletească şi intunecarea puterii de discernământ a părţii cei socotitoare a sufletului meu cel robit şi incurcat de patimile cele din voinţă şi din simţire. Dar, P. C. Voastră , care din mila Prea Induratului Dumnezeu, aveţi oglinda inţelegerii, cu duhovnicească lucrare curăţită, puteţi să nu vă smintiţi de mine intunecatul şi păcătosul dacă veţi privi la mine şi cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvântul şi cu lucrarea, in rânduiala pruncilor; dar nu ajungându-i pe aceştia cu nerăutatea, căci ştiu că aceasta ni se cere de la Mântuitorul nostru ca să fim prunci cu nerăutatea, iar nu cu inţelegerea.

Altă pricină, ca şi cea de mai sus, a fost că nădăjduim, ca intre timp să ne intâlnim pentru că numai atunci v-aş fi putut cere multe lămuriri de care am nevoe atât pentru neiscusinţa mea, cât şi pentru cum aş putea să mai rămân a fi poreclit Stareţ şi a mă mai bizui a conduce sufleteşte si pe alţii, cela ce am nevoie de a fi incă multă vreme sub conducător iscusit, căci stiu că necuvios lucru este a paşte leul de oi şi cel nelămurit prin lucrare sufletele cele ce sârguesc spre Cer.

Si acum, ceea ce m-a făcut a tresări puţin din nepurtare de grijă spre cele de folosul sufletului meu şi a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste şi iscusinţă a Prea Cuvioşiei Voastre, indrăznind iarăşi a vă scrie, a fost sosirea în smerita noastră obşte a unui frate, pe care P.C. Voastră, arătându-vă dragostea, l-aţi trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, in luna octombrie, din motive, după cât se vede, binecuvântate. Acest frate pe lângă bucuria că a sosit la noi, ne-a adus şi Iconiţa cu Bunul şi Marele Pastor şi Mântuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnătura P C. Voastre şi a iubitului frate in Hristos şi ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul părinte Dometie (Cucuzel). Lângă iconiţă şi o scrisoare a P.C. Voastre, care văzând şi auzind că este scrisă chiar de P. C. Voastră m-am bucurat foarte mult, căci până atunci nu am avut fericirea sa vă citesc vreo scrisoare, iar citind-o am văzut acolo smerita inţelepciune şi duhovniceasca dragoste, strâns legate şi formând lanţul de aur al dreptei socoteli care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea că era scris că doriţi o zi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos — ca să ne mai vedem faţă către faţă, la care şi eu am zis să fie mila Lui si rugăciunile Prea Curatei Sale Maici şi să aducă la indeplinire, când va fi voia Lui, spre a noastră mângâiere.

Iconiţa şi scrisoarea le păstrez cu multă evlavie şi de câte ori îmi aduc aminte de P.C. Voastră le citesc şi mă mângâi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici să ne ajute să ne intâlnim şi în acest veac trecător, spre mângâiere şi lămurire in cel viitor spre veşniea fericire.

Dacă dorinţa v-ar face să mai ştiţi cele de pe la noi spunem că până in prezent, cu mila Domnului şi cu rugăciunile P. C. Voastre stăm cum stăm în cele spre zidire şi in cele din afară de al Martei, spre vremelnica folosire.

Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite Lui. Eu m-am intors din concediul medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastră de la Cotnari şi o parte la Sihăstria, intre vechi fraţi şi ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos.

Ucenicii Prea Cuvioşiei Voastre, din această obşte, monahul Serapion, fratele Vasile Târulescu, fratele Nicolae Naghi ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea şi iconiţa acum de curând, toţi se află bine cu rugăciunile P. C. Voastre. Atât ei şi eu, cât şi tot soborul vă dorim a vă vedea, când va rândui Dumnezeu, in mijlocul nostru, spre a ne folosi şi a ne bucura şi a ne mângâia de vederea cea impreună. De va fi mila Domnului de care nu suntem vrednici.

Incă vă rugăm, cu frăţească dragoste şi smerite inchinăciuni, dacă vă mai vine vreun suflet care doreşte viaţă monahicească de obşte cu rânduiala ce s-a pus la noi, să-l indemnaţi către această mică turmă, adunată in numele Domnului. Incă ne rugăm, dacă aveţi bunăvoinţă şi vreme, a ne mangâia măcar prin câteva rânduri, dacă nu puteţi cu venirea de faţă la noi.

Spuneţi smerite inchinăciuni iubitului frate, in Domnul, Dometie, pândarul viei lui Hristos.

Spre incheiere vă rugăm să primiţi din partea noastră şi a intregului sobor, smerite inchinăciuni şi duhovnicească dorire in Domnul.

STAREŢ ARHIMANDRIT,
ss Cleopa Ilie

(Ibidem, f. 175-177. )

[I] Vezi studiul nostru „Părintele Arsenie Boca in percepţia politiei politice din România, 1943-1989 in curs de apariţie. [2] Pr. A. Gabor, A. N. Petcu, Biserica Ortodoxă Romănă şi puterea comunistă in timpul patriarhului Justinian, in „Anuarul Facultălţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti“, an II, Bucureşti, 2003, p. 131 .

* In partea stângă a paginii este scris cu cerneală albastră: „Scrisă la maşină de mine, Vasile Târulescu, fost inchinător al Sf. Mănăstiri Sâmbăta şi Prislop. Astăzi smeritul frate Vasile care vă trimit nişte metanii. P.C. părinte Stareţ Cleopa are multă evlavie la P.C. Voastră şi mult s-ar bucura dacă ne-aţi face o vizită, chiar dacă ne-aţi scrie. Tot acelaşi smerit frate Vasile Târulescu“.

(din: Revista Rost nr. 2/2003)

https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/s403x403/1489256_10151838168986586_1658168999_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151838168986586&set=a.10151149823901586.445247.253544471585&type=1&relevant_count=1&ref=nf)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151838168986586&set=a.10151149823901586.445247.253544471585&type=1&relevant_count=1&ref=nf)

322 (https://www.facebook.com/shares/view?id=10151838168986586)Îmi place (https://www.facebook.com/arsenie.boca/posts/10151838170281586:0#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=253544471585&p%5B1%5D=1073741856&profile_id=253544471585&share_source_type=unknown)

Adrian Pop
31.01.2014, 14:27
Manastirea Prislop (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525?hc_location=timeline) acum 4 minute

Arsenie Boca, omul care a dus o lumânare aprinsă prin furtună. (1)

Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Nicolae Steinhardt, „ovreiul“ ce a găsit creştinismul într-o rangă „Într-o zi, oamenii i s-au plâns: «Părinte, nu mai avem nisip de construcţie, ce ne facem? Numa dacă s-ar abate râul ăsta din loc, am mai putea găsi ceva nisip...». Părintele s-a dus în deal, pe apă, la vreo douăzeci de metri, şi s-a lăsat în genunchi. A făcut rugăciunea câteva ore. Şi, vă jur!, asta am văzut-o cu ochii mei, spre seară, apa a intrat în pământ şi a ieşit puţin mai încolo, lăsând la suprafaţă un nisip fin, strălucitor ca argintul. Muncitorii s-au închinat cu toţii, speriaţi, nevenindu-le să-şi creadă ochilor. «Rugaţi-vă, postiţi şi veţi putea şi voi!», le-a spus tuturor.“ Astfel de istorii, precum cea spusă de muncitorii care lucraseră la refacerea mănăstirii din localitate, puteau fi auzite, la Prislop, pe 28 noiembrie 1989. Atunci, toţi cei prezenţi acolo, proveniţi din toate zonele ţării, înfriguraţi de la vremea de afară şi extenuaţi de lipsurile unui regim politic ce mai avea de supravieţuit mai puţin de o lună, participau la ceva mai mult decât o înmormântare. Senzaţia era că România a pierdut un sfânt, o persoană în relaţie directă cu divinul, un făcător de minuni. Din sicriu, trupul lui Arsenie Boca trăda perioadele lungi de interogatorii, anchete şi întemniţări, al căror subiect fusese încă din anii 1950. Despre miracole Cum şi-a câştigat însă renumele acest duhovnic care, pentru o uriaşă parte a credincioşilor din România, reprezentase, vreme de decenii, speranţa că religia şi credinţa vor intra din nou în legalitate şi firesc? O parte dintre răspunsurile la această întrebare pot fi exemplificate prin două momente ale vieţii sale. Mai întâi, printr-o întâlnire, din decembrie 1988, dintre Boca şi ucenicul său, Preasfinţitul Daniil Stoenescu. Părintele ar fi plâns şi ar fi spus, profetic: „Îmi pare rău pentru voi. Frica e de la diavol… Îmi pare rău pentru voi. Vor cădea mulţi dintre cei aleşi. Vă vor pune impozite, taxe şi alte dări. Nu veţi mai putea fi sfinţi… Acum nu mai e timpul sfinţilor. Acum începe timpul mucenicilor“. Un al doilea exemplu se găseşte pe pereţii bisericii de la Drăgănescu, Giurgiu, pictată în întregime de Boca, după ispăşirea suferinţelor din temniţele comuniste. Într-una dintre picturi figurează moartea martirică a Sfântului Ştefan cel Nou, tot la 28 noiembrie, şi al cărui destin seamănă izbitor cu cel al lui Arsenie Boca. Miracolul este ceea ce privirea ştiinţei nu poate cuprinde, se explică în cărţile de misticism. Pentru Boca însă, aşa cum reiese din spusele şi cărţile sale, supranaturalul nu avea nicio legătură cu vreo separare între intelect şi sentiment, ci devenea însăşi o parte fundamentală a „adevăratei vieţi“: cea condusă sub numele Domnului. „Fă-te ca focul!“ 29 septembrie 1910. Într-o gospodărie de pe vârful unui deal, în Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara, se năştea Zian Boca, fiul lui Iosif Boca şi al Cristinei. Aproximativ 19 ani mai târziu, în curtea Liceului „Avram Iancu“, din Brad, şeful de promoţie al absolvenţilor din acel an, acelaşi Zian Boca, planta, în cadru festiv, un gorun ce avea să se numească, prin hotărîrea tuturor celor de faţă, „Gorunul lui Zian“. Acel gorun există şi astăzi. După absolvirea Institutului Teologic din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite pe tânărul Zian, cu bursă, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Tot aici va urma şi studii de medicină, dezvoltând o pasiune pentru ştiinţe, ce-l va cuceri până la moarte. Zian este hirotonit pe 19 septembrie 1929 şi, după terminarea Academiei de Arte Frumoase, îşi începe ucenicia în monahism, petrecând trei luni la Sfântul Munte Athos. Se spune că acolo ar fi dat de un duhovnic aspru, care i-a zis: „Mă, tu nu eşti în stare de nimic! Nici la măturat nu eşti bun!“, la care tânărul şi-a spus în sinea lui: „Aici e de mine, la ăsta stau!“. Amintindu-şi relaţia cu primul său duhovnic, Boca avea să exclame mai târziu, întrebat cum ar trebui să fie un călugăr: „Măi, nu toţi cei din lume se prăpădesc, nici toţi cei din mănăstire se mântuiesc… Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti… De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!“. Se întâmpla în 1940, când cel transformat din Zian în Arsenie (în greacă: „cel plin de bărbăţie“) era trimis la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, pentru a intra în adevărata viaţă monahală. Iar din acest loc, începe destinul celui considerat de mulţi, astăzi, drept „ultimul sfânt al românilor“. Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.

Sursa. adevarul.ro





https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/t1/p403x403/1655931_597697206976236_419254331_n.jpg

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=597697206976236&set=a.103483256397636.7552.103474366398525&type=1&relevant_count=1)

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=597697206976236&set=a.103483256397636.7552.103474366398525&type=1&relevant_count=1)
1 (https://www.facebook.com/shares/view?id=597697206976236)Îmi place (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=103474366398525&p%5B1%5D=1073743727&profile_id=103474366398525&share_source_type=unknown)

Adrian Pop
31.01.2014, 14:28
Manastirea Prislop (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525?ref=stream&hc_location=timeline) acum 4 ore

Părintele Arsenie Boca.

Autobiografie dată în arest la Securitate (17 iulie 1945)

Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vața de Sus, jud. Hunedoara. Școala primară și liceul în orășelul Brad, același județ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinație spre singurătate și spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Așa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele rațiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.”

La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie și foarte bun pedagog cu fiul său. Știu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi și n-am uitat până acum, și de multe ori mi-a folosit în viață.

În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul și muzica. Terminând liceul și luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre științele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviație la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinația contemplativă, sau speculativă și în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.

În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram și bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor și nici nu mă înduram, întrucât era divorțată de tata iar eu eram dat tatii prin sentința de divorț, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la școală. În timpul teologiei mi se lămurea frumusețea chipului viețuirii călugărești și doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieții. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine și cât mai fără corespondență, ca oarecum să mă uite și să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Așa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoștință cu fete. Ceea ce n-am reușit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie și fetelor să studieze teologia, și m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoștințe în oraș am izbutit să n-am. Asta am reușit toată vremea teologiei, deși făceam parte și din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, și care era mixtă. Aveam problema voinței în stăpânirea simțurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe, și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri și studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din București, și-mi parveneau pe această cale.

Toate acestea mă interesau să le aflu și să le probez în vederea călugăriei. Mă abțineam de la „voia în oraș”, ci stam în curtea școlii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieșeam în oraș decât dacă trebuia în interesul școlii, a vreunui profesor, sau însoțiți de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat și n-am învățat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – și mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac așa ceva.

De viața altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferență și necunoștință. Toate preocupările mele erau și sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă știu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie își alesese nevoința tăcerii, prin care s-a desăvârșit interior.

Teza de licență în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârșire interioară a omului, și purta titlul: „Încercări asupra vieții duhovnicești”. Terminam teologia prin 1933.

În vacanță mă ocupam cu pictura.

Pictura mi-a lungit școala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din București, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Șirato, Costin Petrescu și Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor și grevelor studențești, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea și cunoștințele de anatomie și antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-și țină cursul. Abia aci m-am lovit de mișcările politice studențești, care mi-au produs o impresie neplăcută. În mișcări studențești n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universității, ci ca o școală aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind înafară de studenții ce să se poată înscrie în centrul studențesc București. Am fost complet în afară de orice mișcare studențească sau înscriere în vreo mișcare politică.

Vremea în București am petrecut-o nelipsind de la școală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineața și mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanție pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau și studenți legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Școala mă absorbea total și n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor.)

Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind și discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Așa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în românește, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.

În vremea aceea, mișcarea legionară era în toi și se discuta de ea în toate părțile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinație către mișcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morți, Moța și Marin, am ieșit cu colegi întâmplători prin curte până la trotuarul străzii „Calea Griviței”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviței. Deci am privit o parte din convoi și pe cei doi morți. Atâta tot.

Colegi la școală am avut de toate soiurile și neamurile. Aveam, la alți profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roșie, însă discuții n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Ițhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu ești evreu și eu creștin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine și tu n-ai să te poți supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viață.

Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.

Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieși din țară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obținut pașaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliției din Sibiu.

Iar întrucât eram diacon, am obținut și încuviințările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului și a Atenei, precum și a celor două guverne: român și grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârșirea interioară prin meșteșugul călugăriei.

M-am întors în țară la 8 iunie 1938. Țin minte data pe aceea, că intrând în țară prin Moravița am văzut drapelele românești, de acel 8 Iunie de odată.

De la data aceasta, până la Paștile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învățat la Chișinău cu niște meșteri ruși poleitura cu aur „cicanca”, și alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.

În Vinerea Izvorului după Paștile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.

Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul și singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraș. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învățat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor și evlavie la Mănăstire și călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoția – eu simțindu-mă nevrednic. A primit-o. Așa au început slujbele la Mănăstire după puteri.

Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanșă de oameni de toate vârstele și treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot. Știam că tot ce pățesc oamenii, li se trage de pe urma greșelilor sau păcatelor. Așa m-am văzut silit să primesc preoția și misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat și Om adevărat, precum și a sfințirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viață. I-am învățat să fie curați față de oameni și față de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetățenească, dajdie etc.) și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat și trup curățit de patimi).

Despre această învățătură, martori îmi sunt toți cei ce-au ascultat povețele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toți oamenii, fără deosebire, și viața curată, care fac cu putință reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăși în Împărăția de obârșie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cumințeniei și a iubirii noastre, pe pământ, în stadia și arena vieții.

Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deși eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire.

De alte gânduri și rosturi sunt străin.

(R. Vâlcii. 17 iulie 1945 - Ieromonahul Arsenie)





https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/t1/p350x350/1488677_597626116983345_1833596355_n.jpg

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=597626116983345&set=a.103483256397636.7552.103474366398525&type=1&relevant_count=1)

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=597626116983345&set=a.103483256397636.7552.103474366398525&type=1&relevant_count=1)
110 (https://www.facebook.com/shares/view?id=597626116983345)Îmi place (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=103474366398525&p%5B1%5D=1073743726&profile_id=103474366398525&share_source_type=unknown)

Adrian Pop
05.02.2014, 17:38
https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/t5/592054_103474366398525_601433489_q.jpg (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525)

Manastirea Prislop (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525)

La mormantul lui ARSENIE BOCA. Parintele a lasat cu limba de moarte ca nimeni sa nu se atinga de osemintele lui “pana la a doua venire a lui Hristos”

Sfantul Ardealului, Soarele si Luna ortodoxiei romanesti, s-a stins la 28 noiembrie 1989 in chilia sa de la metocul manastirii Prislop (asezamant din orasul Sinaia). Oficial, decesul Parintelui a survenit in urma unor probleme de sanatate, dar cauzele mortii sale sunt inca invaluite in mister.

Se spune ca Parintele ar fi fost chemat de Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-ar fi spus acestuia: “Vezi ce faci, ca nu este bine, da-le mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine”. Dupa ce a iesit de acolo, l-a urmarit Securitatea si la iesirea din Bucuresti au fost somati sa se opreasca. Soferul nu voia, dar Parintele i-a spus: “Opreste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu ramane nimic in urma”. Si atunci soferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din masina, l-au mutat intr-o alta, ulterior fiind predat fara suflare maicutelor la Sinaia, conform marturiilor aparute dupa caderea comunismului. Cum a decurs maltratarea parintelui nu se stie exact, dar cu siguranta a fost supus unor torturi ingrozitoare, spune Dan Lucinescu in cartea sa “Parintele Arsenie Boca, un sfant al zilelor noastre”. “Degetele mainilor i-au fost distruse. Aratatorul de la mana dreapta a fost singurul scos din patrafir, in sicriul Parintelui, pentru a fi sarutat. In mod normal, mai ales in cazul unui duhovnic atat de iubit de credinciosii lui, se scoate intreaga mana. Pe figura Parintelui, al carui corp era asezat in sicriu, la Manastirea Prislop unde a fost ingropat, se vedeau pe pometii obrazului arsuri circulare, in diametru de cca doi cm, iar pielea fetei avea urmele unor traumatisme” (sursa citata).

Inmormantarea a avut loc pe 4 decembrie 1989. Parintele era imbracat in haine preotesti, vesminte pe care nu le mai purtase din 1959, cand i s-au inscenat niste nereguli financiare pentru a fi scos din monahism si indepartat de la altar. Ucenicul sau, Presfintitul Daniil Stoenescu, acum episcop in Varsetul Voivodinei (Serbia), isi aminteste ca la ultima lor intalnire de la Prislop, din decembrie 1988, Parintele a plans si a profetit: „Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum începe timpul mucenicilor”. Dar Parintele continua sa ne vorbeasca prin profetiile si predicile scrise pe zidurile bisericutei Sfantul Nicolae de la Draganescu. Tot acolo se afla si profetirea mortii domniei sale, atat de subtil (si totusi atat de limpede) formulata prin zugravirea mortii martirice a Sfantului Stefan cel Nou, praznuit tot la 28 noiembrie si al carui destin semana izbitor cu cel al lui Arsenie Boca.

Adrian Pop
20.02.2014, 05:57
Melania Apostol (https://www.facebook.com/melania.apostol1) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/103474366398525/photos/a.103483256397636.7552.103474366398525/564739623605328/?type=1) postată de Manastirea Prislop (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525).

https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/t1/1451484_564739623605328_829040709_n.jpg
(https://www.facebook.com/103474366398525/photos/a.103483256397636.7552.103474366398525/564739623605328/?type=1)
(https://www.facebook.com/103474366398525/photos/a.103483256397636.7552.103474366398525/564739623605328/?type=1)

Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca (1910-1989) – un adevăr ascuns.



Despre moartea sa martirică vorbeau pe şoptite toţi cei veniţi în 4 decembrie 1989 la Prislop la înmormântarea Părintelui. Iată ce spunea călugărul care a fost la Sinaia când a murit Părintele ieromonah Arsenie Boca, iniţiatorul reînvierii duhovniceşti de la Sâmbăta de Sus, care a prevăzut că după moarea sa “ţara va lua foc” [duhovnicesc] de la Prislop:

“ În 1989 părintele Arsenie spunea celor apropiaţi: ‘nu mă mai vedeţi în curând că aştia mă termină’. În ultimii ani celor de la conducere le era foarte teamă de părintele Arsenie. Era ţinut în satul Drăgănescu iar intrările în sat erau păzite zi şi noapte de Securitate (…) Ultimele momente şi le-a petrecut la Sinaia. Trebuie neapărat să scrieţi asta. Am fost la el împreună cu parintele Dometie care a fost ţinut acolo timp de o săptămână şi jumătate. Si nu i-au dat voie să vorbească cu el. Maica de acolo ne spunea că e la Drăgănescu.

Părintele Arsenie avea însă un căţel mic, flocos, negru. Unde era părintele, acolo era şi căţelul. Când am văzut căţelul, mi-am dat seama că este acolo. În cele din urmă ni s-a spus că este bolnav şi că nu poate vedea pe nimeni. I se poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare… După trei zile ni s-a spus că a murit părintele. L-au adus şi era aşa cum era: TORTURAT şi CHINUIT.

Se vedea la degete şi la faţă faptul că a fost torturat. Eu am fost la înmormântare şi am văzut: unghiile de la două degete îi erau pur şi simplu zmulse…Toate acestea s-au petrecut pentru că a prezis căderea şi moartea lui Ceauşescu. Nu mi-e frică să spun adevărul, chiar dacă unii mai vor să ascundă acest lucru. Puteţi fi şi un om trimis de cei care l-au torturat şi acum vor cu orice preţ să ascundă adevărul. Eu spun adevărul pe faţă, pentru că mulţi îl ştiu, dar nu îl spun”.

foto- Parintele Arsenie Boca dus spre mormant din Biserica Manastirea Prislop (https://www.facebook.com/pages/Manastirea-Prislop/103474366398525)






Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=103474366398525&p%5B1%5D=1073743280&share_source_type=unknown)

Adrian Pop
20.08.2014, 23:30
Mi-e tare dor de tine Arsenie Boca, de Pr. Petru Vamvulescu - 2014 - Audiobook

https://www.youtube.com/watch?v=VMr8...ature=youtu.be (https://www.youtube.com/watch?v=VMr8e90k-PY&feature=youtu.be)

Adrian Pop
22.11.2014, 20:59
CUTREMURĂTOR! Ce soartă au avut gardienii care l-au torturat pe Arsenie Boca (http://hunedoaralibera.ro/cutremurator-ce-soarta-au-avut-gardienii-care-l-au-torturat-pe-arsenie-boca/)in Eveniment (http://hunedoaralibera.ro/category/eveniment/) | de Hunedoara Libera.Ro (http://hunedoaralibera.ro/author/admin/) | 30 septembrie 2014
Este socotit Sfântul Ardealului și drept unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a avut vreodată România. Pentru convingerile sale religioase, preotul Arsenie Boca a fost arestat și torturat de fosta Securitate, alungat de la mănăstire, devenind unul dintre martirii regimului comunist.
http://hunedoaralibera.ro/wp/wp-content/uploads/2014/09/arsenie-boca-794x504.jpg (http://hunedoaralibera.ro/cutremurator-ce-soarta-au-avut-gardienii-care-l-au-torturat-pe-arsenie-boca/)A fost arestat, pentru prima dată, acuzat fiind de legături cu legionarii, în 1945. Dar este eliberat în absența unor dovezi clare. Trei ani mai târziu, este din nou arestat și anchetat, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului.Apoi părintele Arsenie Boca a fost trimis la muncă pe șantierul de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, unde s-a produs una dintre întâmplările inexplicabile care îl au drept protagonist pe duhovnic.A reușit să “iasă” prin zidurile temniței, ca să ia parte la înmormântarea mamei sale. Părintele a dispărut pur și simplu din celula de lângă canal și s-a întors după trei ore, iar slujba a avut loc la Vața de Sus, la sute de kilometri depărtare. Gardienii chiar au sunat acolo să afle dacă într-adevăr Arsenie Boca a fost prezent la înmormântare și li s-a confirmat că da.Se mai spune, pe baza mărturiilor supraviețuitorilor temnițelor comuniste, că ușa celulei sale se deschidea în fiecare noapte, astfel că un gardian trebuia să stea în permanență în fața ei. Se spune că Boca dispărea pur și simplu și se întorcea spre dimineață.Primul mare semn dumnezeiesc s-ar fi arătat însă chiar după prima lui arestare. Într-o noapte, monahul a fost scos din celula în care stătea, în arestul Securității de la Hațeg, de doi milițieni. Cei doi l-au ridicat de subsiori și l-au batjocorit în fel și chip. La scurt timp după aceasta, mâinile celor doi milițieni s-au uscat pur și simplu, aceștia rămânând infirmi pe viață.Sursa: antena3.ro( 4.308 vizualizari )