PDA

Arată versiune întreagă : Pr.Arsenie Boca- Part.1-Cararea Imparatiei



Adrian Pop
29.01.2013, 10:14
Pr.Arsenie Boca- Part.1-Cararea Imparatiei -Carte-Lectura:Valeriu Marza
http://www.youtube.com/watch?v=hhgAAfRmYig

Adrian Pop
18.04.2013, 10:16
http://profile.ak.fbcdn.net/hprofile-ak-snc7/592193_480884518627628_1713051672_q.jpg (http://www.facebook.com/ArsenieBocaSfantulArdealului?hc_location=timeline) Arsenie Boca - Sfantul Ardealului (http://www.facebook.com/ArsenieBocaSfantulArdealului?hc_location=timeline) 7 aprilie


Din învăţăturile Părintelui Arsenie: Fragment din subcapitolul “Prin cuptorul smereniei”

“Să zicem că, după părerea ta, ai avea o viaţă bună după voia lui Dumnezeu, soţ şi copii cumsecade şi, totuşi, aşa din senin, la o întâmplare oarecare, un vecin sau propriul tău copil sau soţ, să-ţi ardă obrazul zvârlindu-ţi vorbe grele: prăpădită, ucigaşă, hoaţă. Iar tu, neştiindute de vină cu nici una din acestea şi nepricepând ce se lucrează la mijloc, se poate întâmpla să sari, ca muşcată de şarpe, cu şi mai grele vorbe, apărându-te şi îndreptându-te, iar pe cel ce te cearcă, apăsându-l şi ucigându-l cu mânia.
Nu e bine, nu te grăbi, ci socoteşte cum trebuie: poate că nu ţi-ai mărturisit, asupra ta, vreo greşeală cu propriul tău soţ, înainte de vreme, iar soţul tău îţi aduce aminte acum, într-un şuvoi de mânie, fără să ştie că păcatul odată tot răbufneşte, oricâtă uitare s-ar fi aşternut peste el.
Poate că şi copilul îşi strigă în ocara sa vreun păcat al părinţilor, de care trebuia cruţat, fie cu fapta, fie cu gândul. Poate că, pentru vreun gând rău asupra vieţii sale, el la vreme îţi aduce aminte, sub formă de necuviinţă, greşeala ce era s-o faci asupră-i. Uitaseşi să ţi le mărturiseşti, să te dezlegi de vina lor, şi iată, ţi se aduc aminte. Căci prin cei apropiaţi primim arsurile cele mai curăţitoare, – ştiut fiind că nu este nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de altă parte, poate că puţine zile mai avem şi, din îngăduirea lui Dumnezeu, se răstesc la noi viclenii, cei ce ne-au îndemnat la păcate, şi, prin vreo gură slabă, ne strigă vinovăţiile uitate pe care mărturisirea şi lacrimile noastre nu le-au şters.
Drept aceea, cu lumina cunoştinţei fiind, în necazuri bucuraţi-vă (Tesaloniceni 5, 16). Căci celui lămurit în căile lui Dumnezeu tot ce i se întâmplă spre mai multă lumină i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Grija noastră să fie: de-a nu strica ce tocmeşte Dumnezeu.”

Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.



http://sphotos-d.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-prn1/p480x480/64344_506682772714469_415629870_n.jpg
(http://www.facebook.com/photo.php?fbid=506682772714469&set=a.483838114998935.94269.480884518627628&type=1&relevant_count=1)


Îmi place (http://www.facebook.com/ArsenieBocaSfantulArdealului#) · · Distribuie (http://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=480884518627628&p%5B1%5D=1423190)

Adrian Pop
18.04.2013, 10:19
Arsenie Boca - Sfantul Ardealului (http://www.facebook.com/ArsenieBocaSfantulArdealului?hc_location=timeline) 7 aprilie

Fragment din “Războiul nevăzut”

“Sa ne apropiem acum de o analiza concreta a tensiunii dintre minte si patimi. Care este mecanismul biologic, sa zicem al instinctului de reproductie? Alegem pe acesta, întrucât se lupta împotriva votului fecioriei.

Instinctul acesta are ca obârsie materiala o glanda endocrina, care varsa o substanta chimica în sânge, care, la nivelul creierului, erotizeaza scoarta cerebrala. Aceasta erotizare consta în aparitia pe ecranul mintii a gândurilor si a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer învoirea. Cenzura rezista, le respinge. Constiinta – care ocroteste viata omului si sub perspectiva transcendenta – aduce “Numele lui Dumnezeu care arde pe draci” si aduce Crucea Domnului: jertfa – lepadarea de sine, lepadarea de placere – “arma asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat” cânta biserica. Aceste gânduri de rezistenta, daca sunt puternice si luminoase, sunt afirmate cu toata credinta si stiind cu certitudine ca însusi Iisus se lupta cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reactie chimica în care substantele endocrine din sânge, care erotizau scoarta cerebrala, se neutralizeaza printr-o aparitie de anticorpi, care fac aceasta neutralizare, în felul acesta “gândurile” si “imaginile” si “reprezentarile’”, toate pier si se restabileste un echilibru si o liniste în minte, asemenea cu linistea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Sai învaluiti de talazurile înfuriate ale marii, care apoi s-au linistit.
Linistirea unei furtuni de gânduri sigur ca scoate marturisirea: “Tu esti Fiul lui Dumnezeu” (Matei 14, 33). Marturisirile strafunde de credinta în Dumnezeu, de pe urma unei evidente divine, au ca urmare convertirea, stramutarea fortei oarbe neutralizate, într-o energie de o alta calitate si de o înalta valoare: a iubirii de Dumnezeu si de oameni în genere si nicidecum nu mai ramâne iubire de vreun om, ca trup. Asa prinde putere viata religioasa din chiar neputinta omeneasca. lata prilej de câstigat la nivel înalt. ”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cararea Împaratiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006



http://sphotos-a.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash3/p480x480/529218_506678722714874_1440645289_n.jpg
(http://www.facebook.com/photo.php?fbid=506678722714874&set=a.483838114998935.94269.480884518627628&type=1&relevant_count=1)

Îmi place (http://www.facebook.com/ArsenieBocaSfantulArdealului#) · · Distribuie (http://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=480884518627628&p%5B1%5D=1423176)

Adrian Pop
18.04.2013, 10:50
Arsenie Boca - Sfantul Ardealului (http://www.facebook.com/ArsenieBocaSfantulArdealului) a distribuit fotografia (http://www.facebook.com/photo.php?fbid=550762271634559&set=a.440037022707085.112958.440022839375170&type=1) Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu (http://www.facebook.com/pages/Arsenie-Boca-Omul-Lui-Dumnezeu/440022839375170).6 aprilie

Din pacatosi, sfinti

Mantuitorul nostru a intemeiat si are numai o Biserica crestina si nu opt sute. Biserica aceasta, e una, e sfanta, pentru ca Sfant este Intemeietorul si, ca atare, ramane mereu sfanta, ba chiar sfinteste pe pacatosi. Celelalte "biserici" - casele de adunare ale sectelor - nu sunt sfinte pentru ca sunt intemeiate de oameni robiti, razvratiti, si ca atare nu sfintesc pe nimeni. Biserica lui Hristos e soborniceasca, adica sta pe temelia celor sapte soboare a toata lumea si, prin furtunile istoriei, e carmuita nevazut de Mantuitorul Insusi, nu de vreun inlocuitor al Sau, mai presus de soboare. Biserica in care ne mantuim a apostoleasca, adica isi are slujitorii urmand ca dar, prin punerea mainilor unii de la altii in sir neintrerupt, suind pana la Apostoli si prin ei la Iisus Hristos. Toate celelalte "biserici" ivite dupa aceea prin chiar aceasta, sunt alaturea de cale, deci alaturea de mantuire.
Prin urmare, cei ce stam sub semnul Crucii, cata vreme petrecem in cortul pamantesc, urmam calea mantuirii in obstea Bisericii vazute sau luptatoare. Pe ea n-o innegreste rugina rautatii, produsa de imprejurarile pamantesti. Ea ramane nemiscata si nestirbita, deoarece, cu toate ca e arsa din vreme in vreme in cuptorul prigoanelor si incercata de furtunile necontenite ale ereziilor, ea nu sufera sub povara incercarilor nici o slabire in invatatura sau viata, in credinta sau randuiala ei. De aceea se intareste prin Har, intelegerea celor ce cugeta la ea cu evlavie. Ea cheama, pe de o parte pe necredinciosi, daruindu-le lumina cunostintei adevarate; pe de alta parte pastoreste cu iubire pe cei ce contempla tainele ei, pazind nepatimas si fara betesug ochiul intelegeri lor.
Biserica de pe pamant se numeste luptatoare, pentru ca aci, sub povatuirea ei, insii din obste au de purtat o intreita lupta, care tine o viata intreaga: lupta cu ei insisi, cu patimile contra firii, dupa trup si dupa duh; o lupta cu lumea indiferenta si necredincioasa; si lupta impotriva uneltirilor vicleanului.
Pastorirea Bisericii urmareste ca nici unul din fiii Tatalui sa nu se invrajbeasca in sine insusi, sau sa se rupa din obste si din duhul dragostei lui Hristos. Caci El e cel ce uneste obstea laolalta, deci nimeni nu se mantuieste razletindu-se de Biserica, oricat ar crede ca in dansul salasluieste Duhul lui Hristos.
Iar Biserica din Ceruri se numeste biruitoare, fiindca e alcatuita din: obstea bunilor biruitori mucenici, a sfintilor slujitori si cuviosi si a tuturor sfintilor purtatori si marturisitori de Dumnezeu, unde sunt asteptati toti ucenicii Domnului care vor mai fi pana la sfarsitul veacului.
Calea mantuirii, prin urmare, ne desprinde de pamant spre Cer, ca pe unii ce stim ca de la Dumnezeu am iesit si iarasi la Dumnezeu ne-ntoarcem si lasam lumea ... Amin.

Parintele Arsenie Boca, "Cararea Imparatiei"




http://sphotos-a.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc7/p480x480/482884_550762271634559_2091216297_n.jpg
(http://www.facebook.com/photo.php?fbid=550762271634559&set=a.440037022707085.112958.440022839375170&type=1&relevant_count=1)

2 (http://www.facebook.com/shares/view?id=513204755409279)Îmi place (http://www.facebook.com/ArsenieBocaSfantulArdealului#) · · Distribuie (http://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=99&appid=2309869772&p%5B0%5D=480884518627628&p%5B1%5D=513204755409279)

Adrian Pop
07.11.2013, 01:26
Cararea Imparatiei - Pr. Arsenie Boca, Lectura Valeriu Marza - Audiobook
http://www.youtube.com/watch?v=RHmK2QV62aA

Adrian Pop
07.11.2013, 09:30
Pr. Arsenie Boca (https://www.facebook.com/PrArsenieBoca?hc_location=timeline)7 aprilie

Parintele Arsenie Boca
DESPRE SEMNUL CRUCII

Creştinismul nostru ar fi în mare parte de neînţeles, dacă n-am considera şi realitatea personală a demonului, a îngerilor căzuţi. Credinţa noastră ar fi incompletă şi s-ar dizolva cu uşurinţă, dintr-o religie revelată, într-o doctrină umanitară, sau, în cazul cel mai bun, într-un raţionalism protestant, fără nimic supranatural şi personal. Dar nu e bună nici extrema cealaltă, care, fie că admite răul ca principiu paralel cu Dumnezeu, fie că vorbeşte de demoni mult prea mult decât merită în realitate. A nu admite existenţa personală a îngerilor căzuţi şi a nu recunoaşte influenţa lor asupra vieţii sufletului, asupra minţii cu deosebire, dovedeşte fie un raţionalism sec şi trufaş, fie o ignoranţă a suficienţei de sine.
A admite răul ca pe un principiu paralel binelui înseamnă că ne cufundăm în adâncuri neguroase de istorie, când nu aveam o revelaţie precisă şi deplină a realităţilor spirituale. Pentru vremea noastră, cu o revelaţie completă, a mai zăbovi pe lângă elemente perimate din istoria religiilor, fireşte că dovedeşte multă îndărăptare mintală. Iar a îmblăti prea mult şi fără socoteală numele celui rău, fireşte că arată lipsă de socoteală, dacă nu chiar dezechilibrul minţii.
De aceea, socotind piedicile mântuirii la justa lor valoare, spunem că în calea mântuirii sau a întoarcerii noastre Acasă se mai ridică o stavilă: vrăjmaşul însuşi, puterea răului în persoană, sau îngerul rău. Mândria lui nu poate răbda bătaie; acesta-i chinul păcatului său, că totuşi trebuie s-o capete. Deci, dacă a fost bătut când se lupta cu noi din afară, prin gura lumii, dacă a trebuit să fugă ruşinat, după zeci de ani de lupte dinlăuntru, din trup şi din suflet, atunci sufletul şi mintea, facându-se curate, îl prind în prezenţa nevăzută.
Atunci, nemaiavând ce face, vine în persoană să se războiască cu noi. De acum începe războiul minţii omului cu mintea cea vicleană, sau războiul nevăzut. Spre războiul acesta însă să nu îndrăznească nimeni, de n-a fost chemat de Dumnezeu cu rost de a ruşina puterea vrăjmaşă şi a mai întări neputinţa oamenilor spre război, căci nu e un război de glumă.
Deocamdată să ne mulţumim a şti că asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele Domnului şi al Maicii Domnului despre care zice Sf. Ioan Scărarul că: “Armă mai tare în cer şi pe pământ nu avem, ca numele lui Dumnezeu”. Iar a doua armă pe care o avem împotriva puterii vrăjmaşe este Sf. Cruce. (Aş întreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn vă apăraţi voi de diavol?)
Ei însă n-au semn, că nu-i lasă să-l facă. Nu în zadar semnul Crucii îl numeşte Biserica: “Armă nebiruită asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat”. Iar a treia armă de apărare este smerenia sufletului. Deci chiar în ceasul tulburării tale, să zici în adâncul inimii: “Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăveş-temă de cel rău”. Şi întoarce-te cu inimă bună către Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, pălmuindu-ţi mintea, căci vede Tatăl osteneala fiului şi nicidecum nu-l lasă.
FRAGMENT DIN CARTEA ,,CARAREA IMPARATIEI”

Adrian Pop
16.11.2013, 22:18
Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon) a fost etichetată în fotografia (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=578900225500140&set=a.543934438996719.1073741860.513495475373949&type=1) Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca (https://www.facebook.com/pages/Sfantul-Ardealului-PrArsenie-Boca/513495475373949?ref=stream).

https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn1/s403x403/542261_578900225500140_120565514_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=578900225500140&set=a.543934438996719.1073741860.513495475373949&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=578900225500140&set=a.543934438996719.1073741860.513495475373949&type=1)

PORUNCILE ŞI LIBERTATEA(1)-CARAREA IMPARATIEI-ARSENIE BOCA Prin botez scăpăm de jugul robiei, devenim liberi de silnicia pă- catului. Poruncile Noului Testament sunt porunci ale libertăţii, porunci ale hapului, nu ale legii. Dar dacă nu le împlinim ne pierdem iarăşi libertatea. Poruncile Noului Testament ne asigură libertatea spiritului, precum neîmplinirea lor ne întoarce iarăşi sub tirania păcatului. Deci iată că iarăşi şi de la cumpăna minţii atârnă reuşita sau nereuşita stră- daniei lui Dumnezeu cu desăvârşirea noastră. "Sfântul Botez este desă- vârşit, dar nu desăvârşeşte pe cel ce nu împlineşte poruncile", zice Sf. Marcu Ascetul. "Credinţa stă nu numai în a fi botezat în Hristos, ci şi a împlini poruncile Lui." 1 Cât de mare e darul libertăţii la care-1 vrea Dumnezeu pe om, rezultă şi din cuvintele Sf. Marcu Ascetul: "Nici Botezul, nici Dumnezeu, nici Satana nu sileşte voia omului" 2 . Deci curăţirea deplină a firii, întâmplată prin Botez, aşteaptă şi vremea min- ţii, când curăţirea e aflată efectiv prin porunci'. Mântuirea noastră nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci şi o faptă a libertăţii noastre. "Desigur, după cum omul pătimea de silă sub robia Stăpâhiilor (rele), Dumnezeu putea să ne slobozească şi să ne facă neschimbători tot cu sila. Dar n-a făcut aşa, ci prin Botez ne-a scos cu sila din robie, desfiinţând păcatul, prin cruce, şi ne-a dat poruncile libertăţii, dar a urma sau nu poruncilor, a lăsat la voia noastră liberă. Drept aceea, împlinind poruncile ne arătăm dragostea faţă de Cel ce ne-a slobozit; iar nepurtând grijă de ele, sau neîmplinindu-le, ne dovedim împătimiţi de plăceri." 4 Deşi înzestraţi cu darurile Botezului, totuşi n-am scăpat de războiul momelelor. Momeala, nefiind păcat, e permisă de Dumnezeu să cerce cumpăna libertăţii noastre. Sf. Marcu Ascetul ne lămureşte: Hristos prin cruce şi prin harul Botezului "slobozindu-ne de orice silă, n-a împiedecat aruncarea gândurilor în inimă. Aceasta pentru ca unele din ele, fiind urâte de noi, îndată să fie şterse; altele, fiind iubite, în măsura în care sunt iubite să şi rămână; şi astfel să se arate şi Harul lui Dumnezeu şi voia omului, ce anume iubeşte: ostenelile din pricina harului, sau gândurile din pricina plăcerii" 5 . Aici stă pricina pentru care noi, deşi botezaţi, totuşi mai avem trebuinţă şi de al doilea Botez, al pocăinţei, întrucât nu suntem ca îngerii neschimbabili. "Prin Botez, după darul lui Hristos, ni s-a hărăzit darul desăvârşit al lui Dumnezeu, spre împlinirea tuturor poruncilor, dar că pe urmă tot cel ce l-a primit în chip tainic, dar nu împlineşte poruncile, pe măsura neîmplinirii e luat în stă- pânire de păcat, care nu e al lui Adam, ci al lui, al celui care a nesocotit poruncile, întrucât luând puterea lucrării nu săvârşeşte lucrul. Căci ne- împlinirea poruncilor vine din necredinţă. Iar necredinţa nu e un păcat străin, ci al celui care nu crede, făcându-se pe urmă mamă şi începătură al oricărui păcat." 1 Iar "cei ce-au împlinit poruncile parţial, pe măsura aceasta vor intra în împărăţie. Dar cei ce vor să ajungă la desăvârşire sunt datori să împlinească toate poruncile în mod cuprinzător. Iar porunca ce le cuprinde pe toate este lepădarea sufletului propriu, care e moartea (se înţelege că pentru Hristos şi Evanghelie). Şi precum până când cineva mai trăieşte în trup e în lipsă cu împlinirea acesteia, tot aşa până la ieşirea din trup nu poate fi ferit de atacul gândului, pentru lipsa mai sus pomenită" 2 . Reţinem de aici că şi moartea e o poruncă, ce ne izbăveşte desăvârşit de nestatornicia firii. Cu gândul acesta ne apropiem de concepţia Sf. Maxim Mărturisitorul. Talasie i-a adresat sfântului întrebarea: "Dacă, după Sf. Ioan: "Cel ce se naşte din Dumnezeu nu face păcat, că sămânţa Lui rămâne în el şi nu poate păcătui" 3 , iar cel născut din apă şi din Duh s-a născut din Dumnezeu, cum noi, cei născuţi din Dumnezeu prin Botez, putem păcătui?" Sf. Maxim, printre altele îi răspunde că "avem harul înfierii ca potentă" şi că "Duhul nu naşte o aplecare a voii fără voie, ci pe una voită o preschimbă până la îndumnezeire"4 . Iar în scolia a 3-a a aceluiaşi răspuns ne lămureşte: "Sunt arătate două chipuri ale naşterii. Primul e cel după fiinţă, aşazicând al omului întreg. Prin acesta se sădeşte în suflet desăvârşirea înfierii, în potentă. Al doilea (chip al naşterii) e cel după buna plăcere a voinţei şi după hotărâre. Prin acesta Duhul Sfânt însoţindu-se cu înclinarea voinţei o preschimbă până la îndumnezeire, unind-o întreagă cu Dumnezeu






Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=513495475373949&p%5B1%5D=1073742803&share_source_type=unknown)

Adrian Pop
18.11.2013, 23:30
Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca (https://www.facebook.com/pages/Sfantul-Ardealului-PrArsenie-Boca/513495475373949?ref=stream) · 16.825 apreciază asta

acum aproximativ o oră ·

ICONOMII TAINELOR-CARAREA IMPARATIEI-ARSENIE BOCA

CUVINTE HOTĂRÂTOARE

Sfânta Scriptură, prin Apostolul Pavel, împarte oamenii în două cete: în trupeşti şi duhovniceşti. "Cei ce se ţin de trup poftesc cele trupeşti, iar cei ce se ţin de duh, cele duhovniceşti. Ci pofta cărnii este moarte, deoarece este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu sesupune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. De aceea cei ce sunt încarne, nu pot să placă lui Dumnezeu."
Cei ce sunt însă ai lui Hristos, trupul şi l-au răstignit împreunăcu poftele
"Nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci,dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri; iar dacă ucideţi cu duhulpoftele trupului, veţi fi vii. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul luiDumnezeu, ei, fiii lui Dumnezeu sunt."
Căci: "Voinţa lui Dumnezeuaceasta este: sfinţirea voastră, ca să vă feriţi de desfrânare, ca să ştiefiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftelor, cum fac necredincioşii, care nu cunosc pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci lasfinţire."
Pe vremea acestui mare iconom al tainelor lui Dumnezeu, Pavel Apostolul, sufla urgie mare peste creştini. De aceea mulţi erau hotărâţi pentru înfrânarea desăvârşită în căsătorie, ca să fie gata oricând deSfânta Împărtăşanie şi de mărturisirea muceniciei. Sfântul Pavel însă,socotind copiii mugurii căsătoriei, n-a îngăduit înfrânarea desăvârşită decât pentru vremile de post şi rugăciune.
Post era - şi este - luni,miercuri şi vineri, iar rugăciune şi Sfânta Împărtăşanie sâmbăta şi duminica. Slăbănogindu-se creştinii, cu trecerea vremii, Sfinţii Părinţiau adăugat pe rând cele patru posturi mari, care sunt post în toateprivinţele. De atunci au băgat de seamă Părinţii că omul fără înfrânare decade, iar fără post nu se poate înfrâna şi, ca urmare, nu mai poate pricepe cele ale vieţii duhovniceşti. Ioil proorocul de mult cuvântase:"Gătiţi postiri sfinte... Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa diniatacul ei!"
Sf. Pavel, socotind însă şi nevoia ceasului de faţă, urgia vremii de atunci, le dă sfatul acesta: "Bine e pentru oricine să fie aşa cum segăseşte. Legat eşti cu femeie, nu căuta desfacere. Dezlegat eşti defemeie, nu căuta femeie. Căci de-acum vremea s-a scurtat. Aşa încât cei ce au femei să fie ca şi cum nu ar avea; cei ce cumpără ca şi cumn-ar stăpâni, şi cei ce se folosesc de la lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea. Căci faţa acestei lumi se trece."
În zilele urgiei de peurmă, la acelaşi sfat se va ajunge.Până atunci, băgăm de seamă că preoţii vremurilor noastre, cu aceeaşi datorie ca Pavel, nu mai urmăresc desfrânarea ca pe un păcatcare dărâmă alcătuirea omenească, în întindere şi în adâncime, ci o lasăsă-şi facă de cap. Ei nu mai au îndrăzneala să o măture afară din Tainacăsătoriei creştine, de aceea se ajunge la sărăcirea şi rătăcirea roadelor ei, copiii. Aşa se întâmplă că: "lipsind preotului cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul", cum se tânguia Iezechiil, oamenii orbecăie înmulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-au întins ca o noapte de osânda peste bieţii oameni. Acesta e un somn de primejdie, din amândouă părţile. Căci scrie: "Dormind oamenii, a venit vrăjmaşul şi asemănat neghină printre grâu şi s-a dus"
Deci nu fără rost atragem luarea-aminte că neghinele vrăjmaşului vor sălbătăci oile împotriva păstorilor...Ceea ce se petrece în mic, într-un om, se petrece şi în mare, înomenirea întreagă. Ceea ce se petrece în microbiologic se petrece şi în macrobiologie, în societatea omenească; cu deosebirea că o micăstrâmbare dintr-un ins, cu întinderea şi cu lungimea de vreme, poate da între oameni o rătăcire cum nu s-a mai pomenit. De la faptul neînsemnat că unuia, învestit cu putere, i s-a strâmbat mintea, e cu putinţă să se ajungă la izgonirea a milioane de oameni de sub ascultarea lui
Dumnezeu.
Faptul că Iisus a venit la nuntă cu ucenicii Săi
dovedeşte că dela nuntă se începe prima minune dumnezeiască spre bine; de aci seridică o stavilă împotriva pustiirii firii omeneşti. De aceea se ridică şinunta din desfrânare la cinstea de Taină, între cele şapte, tocmai pentruca oamenii să se simtă şi să nu mai îngăduie într-însa şerpăria făradelegilor.
Drept aceea, zice Sfânţul Maxim: "Nimenea păcătuind, nu poate avea spre apărarea păcatului slăbiciunea trupului. Căci unirea cu Dumnezeu-Cuvântul a întărit toată firea, prin dezlegarea ei de blestem,nemailăsându-ne nici o apărare pentru pornirea cu voie spre patimi.Căci dumnezeirea Cuvântului, fiind totdeauna după Har în cei ce cred în El, veştejeşte din trup legea păcatului."
În veacurile de aur ale creştinismului, trăirea în Hristos era maiputernică şi mai întinsă între creştini; aceasta le făcea uşoară lupta cupatimile; în veacul nostru însă, când Dumnezeu a ajuns de râs
chiar între creştini, a mai vorbi de luptă cu patimile însemnează să-ţi aprinzipaie în cap. De aceea azi, oricât ne-ar costa îndrăzneala aceasta, trebuiesă înduplecăm pe oameni la o viaţă mai curată, - căci de ea atârnă ocredinţă mai luminată, şi deci mântuirea. Drept aceea iau în ajutor propria lor mizerie, precum şi înfricoşarea de urmări, ca şi mai marimizerii. Calea aceasta e treabă de cârpaci, pentru că o trăire în Hristos ne-ar scuti de vorbă. De aceştia însă care să trăiască viaţa în Hristos,rar dacă se mai află; trebuie născuţi, altă cale nu rămâne; căci cu ce vine, cum vine, credinţa va ajunge să se strâmbe şi în tot felul să se
stingă.
Cunoştinţa mântuirii,
de unde odată lumina ca soarele întrenoroade, azi abia se mai zăreşte ca o stea, căci gloatele şed în întuneric
şi în umbra morţii.Cunoştinţa mântuirii trebuie, cu orice preţ, reaprinsă între oameni.

https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/1424553_612121585511337_145534532_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=612121585511337&set=a.543934438996719.1073741860.513495475373949&type=1&relevant_count=1&ref=nf)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=612121585511337&set=a.543934438996719.1073741860.513495475373949&type=1&relevant_count=1&ref=nf)

49 (https://www.facebook.com/shares/view?id=612121585511337)Nu-mi mai place (https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=612121835511312&id=513495475373949&substory_index=0#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=513495475373949&p%5B1%5D=1073743386&profile_id=513495475373949&share_source_type=unknown)

Adrian Pop
22.11.2013, 00:56
Parintele Arsenie Boca - Primii pasi pe Cararea Imparatiei (complet)

http://www.youtube.com/watch?v=YutOgesVibU

min 39,45 s

Decaderea Neamului pleaca de la decaderea moral biologica a indivizilor. Aceasta se manifesta in familie si prin aceasta, in interiorul Neamului. De aceea pentru regenerarea Neamului e necesara regenerarea familiei, care trebuie sa-si implineasca rolul de nastere a copiilor sanatosi fizic si mintal.