Adrian Pop
11.12.2012, 11:07
Brînzeni, grotă
http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_thumbs/06210009.jpg (http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_full/06210009.jpg)
http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_thumbs/06230003_1.jpg (http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_full/06230003_1.jpg)
http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_thumbs/amuleta_1.jpg (http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_full/amuleta_1.jpg)
http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_thumbs/branzeni_1.jpg (http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_full/branzeni_1.jpg)
Paleoliticul superior (35 000-25 000 ВР), mezoliticul timpuriu (8 000-7 000 ВР), eneoliticul şi epoca bronzului (4 000-1 000 ВС)
Grota se află la 1,3 km spre sud-vest de marginea actuală a satului, în locul numit Mersîna, la amarginea platoului pe panta stângă a văii r. Racovăţ, la altitudinea de 62 m de la baza văii. E vorba de o cavitate mare în stânca calcarelor toltrice adâncă de 9 m, lată de 18 m şi înălţimea cupolei de la 0,5 până la 4 m, cu intrare dinspre nord. Aproape toată suprafaţa grotei – 60 m.p. a fost dezvelită prin săpături arheologice.
Primul nivel cultural din eneolitic-epoca bronzului a fost surprins în sol de cernoziom, al doilea nivel cultural – mezoliticul timpuriu – în depunerile nisipoase, iar cel inferior, atribuit perioadei timpurii a paleoliticului superior, în solurile argilo-nisipoase de culoare galben-închis. Vestigiile din stratul superior nu sunt expresive.
Stratul mezolitic gros de 15 cm conţinea oase de cal sălbatic, ren polar şi cerb nobil, bizon, epure, păsări, broască ţestoasă şi peşti. Piesele din silex (740 ex.) întrunesc nuclee prismatice pentru scoaterea lamelelor prin tehnica apăsării, lamele şi microlamele, gratuare, ce au deseori lama semicirculară, ce ocupă până la ˝ din perimetrul aşchiei. Apar şi lame-ancoş şi un singur microlit-segment.
Mai bogat cu vestigii este stratul inferior paleolitic, gros de 30-60 cm. Cele 15 000 de oase adunate constituie resturi de cai, bizoni, reni, cerbi nobili, mamuţi, rinoceri, vulpi polare, lupi, vulpi, precum şi păsări – potârnichea de tundră şi gotcanul. Din strat au fost sustrase circa 7 500 piese de silex, majoritatea cărora au fost aşchiate atât de pe nuclee discoidale (împreună cu cele apropiate de bulgării discoidali, în număr de 149 ex.), cât şi subprizmatice (139). Pentru restul de unelte (1 378 ex.) este caracteristic îmbinarea formelor paleolitice superioare cu cele musteriene. Printre cele din urmă un rol vizibil revine racluarelor (58), pieselor cu vârful ascuţit (8) de tip Musterian şi Levallois şi cuţitelor „a dos” (78). După caracterul de prelucrare secundară, aspect grosolan, eterogenitate, lipsă de standardizare, cu uneltele arhaice sunt compatibile piesele prelucrate bilateral (25) de contur triunghiular sau oval. Printre uneltele de forme paleolitice superioare prezintă interes gratuarele mari (52) pe aşchii late, gratuarele „a museau”. Sunt multe burine (96), în majoritate atipice. Se întâlnesc vârfuri (21), străpungătoare (17), lame cu marginea teşită (13). O valoare deosebită prezintă prima operă de artă paleolitică din regiunea noastră – amuletul-pandantiv din fildeş de mamut, ornamentat cu decor în puanson adâncit, fiind prevăzut şi cu orificiu pentru atârnare.
Materialele din nivelul trei al grotei Brânzeni, luate împreună cu vestigiile din straturile 1a şi 1b ale staţiunii Ripiceni-Izvor şi Bobuleşti 6 au servit ca bază pentru delimitarea unei culturi „simbiotice” din perioada tinpurie a paleoliticului superior, care demonstrează trecerea de la musterian la paleoliticul superior. Geneza ei este legată direct de seletul central european. Vârsta arheologică sigur determinată a acestui monument joncţionează doar cu cea mai timpurie serie de date radiocarbon, căpătate în laboratorul din Oxford. Vom enumera două din ele – 26 600 ± 370 (OxA 4122) şi 26 200 ± 360 (OxA 4132).
Grotă a fost descoperită de N. Chetraru şi V. Verina în anul 1960 şi cercetată de N. Chetraru în anii 1960, 1963-1965,1968,1975 şi de I. Borziac în anul 1987.
Bibliografie: Кетрару Н.А. Грот Брынзены I // Памятники эпох палеолита и мезолита. Кишинев 1973, р.69-74,142; Chirica V., Borziac I., Chetraru N. Brynzeni, dep. d'Edineţ // Gisiments du paleolithique superieur ancien entre le Dniestr et la Tissa. Iaşi 1996, p.13-30.
http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_thumbs/06210009.jpg (http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_full/06210009.jpg)
http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_thumbs/06230003_1.jpg (http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_full/06230003_1.jpg)
http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_thumbs/amuleta_1.jpg (http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_full/amuleta_1.jpg)
http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_thumbs/branzeni_1.jpg (http://www.patrimoniu.asm.md/uploads/photos_full/branzeni_1.jpg)
Paleoliticul superior (35 000-25 000 ВР), mezoliticul timpuriu (8 000-7 000 ВР), eneoliticul şi epoca bronzului (4 000-1 000 ВС)
Grota se află la 1,3 km spre sud-vest de marginea actuală a satului, în locul numit Mersîna, la amarginea platoului pe panta stângă a văii r. Racovăţ, la altitudinea de 62 m de la baza văii. E vorba de o cavitate mare în stânca calcarelor toltrice adâncă de 9 m, lată de 18 m şi înălţimea cupolei de la 0,5 până la 4 m, cu intrare dinspre nord. Aproape toată suprafaţa grotei – 60 m.p. a fost dezvelită prin săpături arheologice.
Primul nivel cultural din eneolitic-epoca bronzului a fost surprins în sol de cernoziom, al doilea nivel cultural – mezoliticul timpuriu – în depunerile nisipoase, iar cel inferior, atribuit perioadei timpurii a paleoliticului superior, în solurile argilo-nisipoase de culoare galben-închis. Vestigiile din stratul superior nu sunt expresive.
Stratul mezolitic gros de 15 cm conţinea oase de cal sălbatic, ren polar şi cerb nobil, bizon, epure, păsări, broască ţestoasă şi peşti. Piesele din silex (740 ex.) întrunesc nuclee prismatice pentru scoaterea lamelelor prin tehnica apăsării, lamele şi microlamele, gratuare, ce au deseori lama semicirculară, ce ocupă până la ˝ din perimetrul aşchiei. Apar şi lame-ancoş şi un singur microlit-segment.
Mai bogat cu vestigii este stratul inferior paleolitic, gros de 30-60 cm. Cele 15 000 de oase adunate constituie resturi de cai, bizoni, reni, cerbi nobili, mamuţi, rinoceri, vulpi polare, lupi, vulpi, precum şi păsări – potârnichea de tundră şi gotcanul. Din strat au fost sustrase circa 7 500 piese de silex, majoritatea cărora au fost aşchiate atât de pe nuclee discoidale (împreună cu cele apropiate de bulgării discoidali, în număr de 149 ex.), cât şi subprizmatice (139). Pentru restul de unelte (1 378 ex.) este caracteristic îmbinarea formelor paleolitice superioare cu cele musteriene. Printre cele din urmă un rol vizibil revine racluarelor (58), pieselor cu vârful ascuţit (8) de tip Musterian şi Levallois şi cuţitelor „a dos” (78). După caracterul de prelucrare secundară, aspect grosolan, eterogenitate, lipsă de standardizare, cu uneltele arhaice sunt compatibile piesele prelucrate bilateral (25) de contur triunghiular sau oval. Printre uneltele de forme paleolitice superioare prezintă interes gratuarele mari (52) pe aşchii late, gratuarele „a museau”. Sunt multe burine (96), în majoritate atipice. Se întâlnesc vârfuri (21), străpungătoare (17), lame cu marginea teşită (13). O valoare deosebită prezintă prima operă de artă paleolitică din regiunea noastră – amuletul-pandantiv din fildeş de mamut, ornamentat cu decor în puanson adâncit, fiind prevăzut şi cu orificiu pentru atârnare.
Materialele din nivelul trei al grotei Brânzeni, luate împreună cu vestigiile din straturile 1a şi 1b ale staţiunii Ripiceni-Izvor şi Bobuleşti 6 au servit ca bază pentru delimitarea unei culturi „simbiotice” din perioada tinpurie a paleoliticului superior, care demonstrează trecerea de la musterian la paleoliticul superior. Geneza ei este legată direct de seletul central european. Vârsta arheologică sigur determinată a acestui monument joncţionează doar cu cea mai timpurie serie de date radiocarbon, căpătate în laboratorul din Oxford. Vom enumera două din ele – 26 600 ± 370 (OxA 4122) şi 26 200 ± 360 (OxA 4132).
Grotă a fost descoperită de N. Chetraru şi V. Verina în anul 1960 şi cercetată de N. Chetraru în anii 1960, 1963-1965,1968,1975 şi de I. Borziac în anul 1987.
Bibliografie: Кетрару Н.А. Грот Брынзены I // Памятники эпох палеолита и мезолита. Кишинев 1973, р.69-74,142; Chirica V., Borziac I., Chetraru N. Brynzeni, dep. d'Edineţ // Gisiments du paleolithique superieur ancien entre le Dniestr et la Tissa. Iaşi 1996, p.13-30.