PDA

Arată versiune întreagă : C.V- original - Ioana Diaconu



Adrian Pop
16.10.2012, 21:30
C.V- original

Ioana Diaconu- Grecia

Redactor- șef „Ziarul românilor”- Grecia (distribuit și în Italia și Cipru)
Redactor- șef „Moldova Press”- Grecia
Editorialist și redactor Agenția pentru românii de pretutindeni „Așii români”- Germania
Editorialist și redactor ziarul „Vocea Ta”- Germania
Redactor- corespondent revista „Maria”- Spania
Redactor Agenția de presa „Ziare.com”- România


Un C.V....e o prezentare succintă. E bun atunci când te angajezi. Eu vreau să mă prezint:
M-am născut Oana. Sunt fata unui ilustru erudit român, profesor-doctor în Istorie și Dacologie. Am văzut lumina zilei spre după-amiază, într-o friguroasă zi de iarnă, în București. Acum peste 40 și ceva de ani.
Mama, o ființă specială, părea că nu s-a acomodat niciodată lumii în care trăia. O fată fină, educată, crescută de bunicul, doctor în Teologie. Preotul a murit cu puțin înainte de a mă naște. Bunica mea a fost deci preoteasă, cu tot ce înseamnă frumos acest cuvânt. Așa a fost, așa a murit! A fost o femeie blândă, frumoasă, frumosul sufletului i s-a oglindit mereu în ochii albaștri. Sigur că era din dulșea parte a Ieșilor. Ea mi-a vorbit, tainic, pentru prima dată de Doamne-Doamne și de îngerași, și tot ea ultima! De la mama am învățat tot ce e frumos și continui să o fac.
Tata...Tata este sclipitor, fantastic, e... oltean! Noi doi am crescut împreună. El a fost mereu Universul meu. A descoperit lumea cu mine. Într-o zi...a început să crească foarte repede. Părea că îl aleargă timpul. Eu eram destul de mare, să tot fi avut 12 ani, astfel că m-a lăsat în compania lui Shakespeare, după ce s-a asigurat că înțelesesem, măcar puțin, din Ramayana și Mahabharata. Mereu mi-a vorbit ca și cum eram la fel, dar de atunci când a decis să se închidă în biroul lui, să rămână singur cu Herodot (cine ar fi crezut că, peste ani, fata mea va studia și trăi în Țara lui Homer?!)...a ieșit din ce în ce mai rar din gândurile și scrierile lui, până când, într-o altă zi, a devenit uriaș. Nu-mi amintesc clipa!
Prin 2001 cred, am primit o scrisoare de la niște americani, care-i spuneau tatei că l-au înscris în topul celor mai culți oameni din lume, că urmează un concurs, că citiseră ultima carte publicată de el, despre Codul dacic, și că...Nici n-a avut răbdare să-i citesc până la capăt. A spus: „Rupe scrisoarea! Nu mă interesează topul lor. Dacă ei cred că sunt cel mai cult...treaba lor. Îți spun eu că nu sunt și doar asta contează. Ce cred eu. Eu vreau să știu tot, tot.” Știa Socrate ce spunea când a zis: „Știu...că nu știu nimic!”
Am un copil. Îmi place fata mea. Îmi place, deși nu seamănă cu mine și cu tata. Nu seamănă cu nimeni, doar cu ea. Studiază (impropriu spus) limbi străine, greacă și engleză. Îi sunt la fel de materne ca româna. E foarte sociabilă și foarte activă. E Săgetător și, în timpul liber, face voluntariat. Are mereu timp! Așa e firea ei!
Soțul meu este o somitate. Este profesor universitar doctor-doctor, în matematică și mecanică. Nu prea pot face diferența între astea două. Știu doar că, împreună cu fizica și chimia, sunt cele 4 limbi străine pe care nu le voi pricepe vreodată! De curând a rezolvat ecuațiile de gradul I Abel, iar lumea academică s-a bucurat, după 300 de ani de așteptare. Acum se ocupă de aceleași ecuații Abel, nerezolvate tot de-atunci, dar de un grad de dificultate superior.
Ați văzut? V-am enumerat multe lucruri la verbul „A avea”. Atât de multe, că era să uit verbul „A fi”!
Eu sunt...norocoasă.Ca „să ai” atâția oameni grozavi în jurul tău... numai noroc se poate numi. Sau soartă. Am fost un copil răsfățat. Tradiționalul copil talentat și leneș, care învață doar ce-i place, dorește, înțelege și care ignoră tot restul. Tata m-a lăsat să fiu așa și m-a obligat să decid. Să decid, de mică, orice. Să decid dacă vreau să mănânc înghețată...până fac temperatură de 40 de grade! Și-apoi, dacă mai doream febră și antibiotice, să continui să mănânc înghețată. Am primit o educație cumva spartană. Totul liber și asumat. Nu am fost un elev strălucit și nici n-am făcut nimic pentru asta. Străluceam uneori, prin unele locuri, în unele cazuri. Îmi spuneau alții. Pentru mine, oricum, nu conta! Niște foști colegi mi-au spus, de curând, că eram deșteaptă, în ochii lor. Ei spuneau că eu răspundeam doar atunci când nu știa nimeni. Da, răspundeam doar întrebată, niciodată nu ridicam mâna, atât îmi amintesc. Oricum, nici acum nu cred că știu sau înțeleg mare lucru. Poate cu înțelegerea să stau mai bine, dar de știut...doar oameni ca tata știu. Iar ei spun că... habar n-au!
Scriu de când mă știu. Pentru mine. Pentru lume am început în 1995. Și sigur, primul meu gând a fost adresat femeilor. Femeilor și frumuseții. Eram tânără și mă gândeam la piele, la exterior. Aveam o rubrică gen Lumea femeilor: cosmetică, modă, accesorii, machiaj. Mi-era ușor să mă uit la mama, ca să înțeleg exact ce înseamnă să fii elegant și asortat. Cu timpul, am trecut dincolo de piele, am încercat să pătrund în sufletul oamenilor. De când am intrat înăuntru...știu că nu voi mai termina vreodată. Noroc că n-am început invers, aș fi ratat să scriu despre tratamentele faciale și culori!
Cum spuneam, scriu. Atunci când trebuie...scriu orice! Mai puțin poezie. Nu mai pot. Cred că odată, într-o zi, mi s-a rupt sufletul. Nici măcar nu mai știu când, dar au trecut atâția ani! Unii continuă s-o facă, îți vin cu inima sângerândă în palmă. Eu nu pot nici atât. Inima mea e bine, dar nu știu ce i s-a întâmplat?! Undeva, în capul meu, există un răspuns: lumea pe care mi-o construiese tatăl meu era cu totul alta. Avea alte culori și era vie. Totul era adevărat. Cred că-ntr-o zi...am încetat să fiu copil, a fost prea brusc, iar timpul nu mai poate fi dat înapoi. Eu nu mai pot recupera nimic, pentru că am pierdut o lume într-o clipă!
Visez puțin, nu prea am timp. Îmi place politica, nu-mi plac oamenii ei. Iubesc umorul... și cred în Dumnezeu.

Adrian Pop
18.10.2012, 12:01
Flag this message (http://us.mc1200.mail.yahoo.com/mc/showMessage;_ylc=X3oDMTBrZ28zdG8wBF9TAzM5ODMwMTAyN wRhYwNGbGFn?sMid=2&filterBy=&.rand=1747138560&midIndex=2&mid=2_0_0_1_98424358_AI5VimIAAITgUH%2B28gKGYUatoqI&fromId=adipop%40popservice.ro&m=2_0_0_1_98426747_AI5VimIAAIJTUH%2B2%2BwoTDDoNkbc %2C2_0_0_1_98425049_AI1VimIAAU1iUH%2B2%2BgH1eV3rVo Y%2C2_0_0_1_98424358_AI5VimIAAITgUH%2B28gKGYUatoqI %2C2_0_0_1_98422647_AI5VimIAAIJcUH%2B2kQ1O8lmY08E% 2C2_0_0_1_98421028_AI1VimIAAUkVUH%2B2dguTUzZLQ3c%2 C2_0_0_1_98420022_AI1VimIAATfQUH%2B0PA3YmXqs3wU%2C 2_0_0_1_98418498_AIxVimIAALm%2BUH%2B0NgJTtRleT%2Bw %2C2_0_0_1_98416973_AI1VimIAARJgUH%2By5guVs3gDEik% 2C&sort=date&order=down&startMid=0&hash=c5c83a6caaf664175d2a1f272db1a66e&.jsrand=3907247&acrumb=VQp5GcgJMjO&mcrumb=UMm0etfm4Dg&enc=auto&cmd=msg.flag)Re: Uite Thursday, October 18, 2012 11:01 AM

From:
"Adi Pop" <adipop@popservice.ro>
View contact details (http://us.lrd.yahoo.com/_ylc=X3oDMTBtcDcxYXVrBF9TAzM5ODMwMTAyNwRhYwN2aWV3Q UI-/SIG=1vvojaoup/EXP=1351756823/**http%3A//address.mail.yahoo.com/yab%3Fv=YM%26A=t%26simp=1%26em=adipop%2540popservi ce.ro%26fn=Adi%2BPop%26.done=http%253A%252F%252Fus .mc1200.mail.yahoo.com%252Fmc%252FshowMessage%253F sMid%253D2%2526filterBy%253D%2526.rand%253D1747138 560%2526midIndex%253D2%2526mid%253D2_0_0_1_9842435 8_AI5VimIAAITgUH%25252B28gKGYUatoqI%2526fromId%253 Dadipop%252540popservice.ro%2526m%253D2_0_0_1_9842 6747_AI5VimIAAIJTUH%25252B2%25252BwoTDDoNkbc%25252 C2_0_0_1_98425049_AI1VimIAAU1iUH%25252B2%25252BgH1 eV3rVoY%25252C2_0_0_1_98424358_AI5VimIAAITgUH%2525 2B28gKGYUatoqI%25252C2_0_0_1_98422647_AI5VimIAAIJc UH%25252B2kQ1O8lmY08E%25252C2_0_0_1_98421028_AI1Vi mIAAUkVUH%25252B2dguTUzZLQ3c%25252C2_0_0_1_9842002 2_AI1VimIAATfQUH%25252B0PA3YmXqs3wU%25252C2_0_0_1_ 98418498_AIxVimIAALm%25252BUH%25252B0NgJTtRleT%252 52Bw%25252C2_0_0_1_98416973_AI1VimIAARJgUH%25252By 5guVs3gDEik%25252C%2526sort%253Ddate%2526order%253 Ddown%2526startMid%253D0%2526hash%253Dc5c83a6caaf6 64175d2a1f272db1a66e%2526.jsrand%253D3907247%2526a crumb%253DVQp5GcgJMjO%2526enc%253Dauto)

To:
"Ioana Alex" <ioanaalex68@yahoo.com>, moisa.emilia@gmail.com, alecu_ioan@yahoo.com, pentrubunulsimt@hotmail.com, pnr.moldova@gmail.com, paulpurea22@yahoo.com, geostroe@gmail.com, monarom2000@yahoo.com, galusvalenta@yahoo.com, contact@casapentrucultura.ro, mixichr@yahoo.com, victor.roncea@gmail.com, nicolaerolea@clicknet.ro, spt2000ro@yahoo.com, ionionascugabi@yahoo.com, ana_mariavegaart@yahoo.com, enciustefan@yahoo.com, tanasescu.dragos@yahoo.com, banuionutgabriel1@gmail.com, filip_mioara@yahoo.com, loredanapavel27@yahoo.com, administrator@cab.ro, enciudoru@yahoo.com, arienne2003@yahoo.com, office_konexarte@yahoo.com, mihaelahq@yahoo.com, mihaeladraghici@hotmail.com, florin@popservice.ro, nea_florin@yahoo.com, pse_flori@yahoo.com, yo7aoz@yahoo.com, gabi@popservice.ro, Radu_necea@yahoo.com, zalmoxa_adipop@yahoo.com, adipop@popservice.ro, nicolaenacioiu@yahoo.com, bel_briio@yahoo.com, tdstanciu@yahoo.com, scurtcircuitoltean@gmail.com, preoteasa_marinela@yahoo.com, sales@popservice.ro, herrvonbartosh@yahoo.com, andrei.patrut@yahoo.com, ioanlung2006@yahoo.com, sboraeugen@yahoo.com, "Consiliul Unirii" <contact@consiliul-unirii.ro>, pascal1964eduardbc@yahoo.com


Perfect !


On 10/18/2012 10:46 AM, Ioana Alex wrote:


http://www.asiiromani.com/stiri-diaspora/grecia/14117-cv-original.html


http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/14118-mou--tudor-diaconu-eti-ara-mea.html

Miorita33
28.10.2012, 13:47
FRUMOS!
C.V- original

Ioana Diaconu- Grecia

Redactor- șef „Ziarul românilor”- Grecia (distribuit și în Italia și Cipru)
Redactor- șef „Moldova Press”- Grecia
Editorialist și redactor Agenția pentru românii de pretutindeni „Așii români”- Germania
Editorialist și redactor ziarul „Vocea Ta”- Germania
Redactor- corespondent revista „Maria”- Spania
Redactor Agenția de presa „Ziare.com”- România


Un C.V....e o prezentare succintă. E bun atunci când te angajezi. Eu vreau să mă prezint:
M-am născut Oana. Sunt fata unui ilustru erudit român, profesor-doctor în Istorie și Dacologie. Am văzut lumina zilei spre după-amiază, într-o friguroasă zi de iarnă, în București. Acum peste 40 și ceva de ani.
Mama, o ființă specială, părea că nu s-a acomodat niciodată lumii în care trăia. O fată fină, educată, crescută de bunicul, doctor în Teologie. Preotul a murit cu puțin înainte de a mă naște. Bunica mea a fost deci preoteasă, cu tot ce înseamnă frumos acest cuvânt. Așa a fost, așa a murit! A fost o femeie blândă, frumoasă, frumosul sufletului i s-a oglindit mereu în ochii albaștri. Sigur că era din dulșea parte a Ieșilor. Ea mi-a vorbit, tainic, pentru prima dată de Doamne-Doamne și de îngerași, și tot ea ultima! De la mama am învățat tot ce e frumos și continui să o fac.
Tata...Tata este sclipitor, fantastic, e... oltean! Noi doi am crescut împreună. El a fost mereu Universul meu. A descoperit lumea cu mine. Într-o zi...a început să crească foarte repede. Părea că îl aleargă timpul. Eu eram destul de mare, să tot fi avut 12 ani, astfel că m-a lăsat în compania lui Shakespeare, după ce s-a asigurat că înțelesesem, măcar puțin, din Ramayana și Mahabharata. Mereu mi-a vorbit ca și cum eram la fel, dar de atunci când a decis să se închidă în biroul lui, să rămână singur cu Herodot (cine ar fi crezut că, peste ani, fata mea va studia și trăi în Țara lui Homer?!)...a ieșit din ce în ce mai rar din gândurile și scrierile lui, până când, într-o altă zi, a devenit uriaș. Nu-mi amintesc clipa!
Prin 2001 cred, am primit o scrisoare de la niște americani, care-i spuneau tatei că l-au înscris în topul celor mai culți oameni din lume, că urmează un concurs, că citiseră ultima carte publicată de el, despre Codul dacic, și că...Nici n-a avut răbdare să-i citesc până la capăt. A spus: „Rupe scrisoarea! Nu mă interesează topul lor. Dacă ei cred că sunt cel mai cult...treaba lor. Îți spun eu că nu sunt și doar asta contează. Ce cred eu. Eu vreau să știu tot, tot.” Știa Socrate ce spunea când a zis: „Știu...că nu știu nimic!”
Am un copil. Îmi place fata mea. Îmi place, deși nu seamănă cu mine și cu tata. Nu seamănă cu nimeni, doar cu ea. Studiază (impropriu spus) limbi străine, greacă și engleză. Îi sunt la fel de materne ca româna. E foarte sociabilă și foarte activă. E Săgetător și, în timpul liber, face voluntariat. Are mereu timp! Așa e firea ei!
Soțul meu este o somitate. Este profesor universitar doctor-doctor, în matematică și mecanică. Nu prea pot face diferența între astea două. Știu doar că, împreună cu fizica și chimia, sunt cele 4 limbi străine pe care nu le voi pricepe vreodată! De curând a rezolvat ecuațiile de gradul I Abel, iar lumea academică s-a bucurat, după 300 de ani de așteptare. Acum se ocupă de aceleași ecuații Abel, nerezolvate tot de-atunci, dar de un grad de dificultate superior.
Ați văzut? V-am enumerat multe lucruri la verbul „A avea”. Atât de multe, că era să uit verbul „A fi”!
Eu sunt...norocoasă.Ca „să ai” atâția oameni grozavi în jurul tău... numai noroc se poate numi. Sau soartă. Am fost un copil răsfățat. Tradiționalul copil talentat și leneș, care învață doar ce-i place, dorește, înțelege și care ignoră tot restul. Tata m-a lăsat să fiu așa și m-a obligat să decid. Să decid, de mică, orice. Să decid dacă vreau să mănânc înghețată...până fac temperatură de 40 de grade! Și-apoi, dacă mai doream febră și antibiotice, să continui să mănânc înghețată. Am primit o educație cumva spartană. Totul liber și asumat. Nu am fost un elev strălucit și nici n-am făcut nimic pentru asta. Străluceam uneori, prin unele locuri, în unele cazuri. Îmi spuneau alții. Pentru mine, oricum, nu conta! Niște foști colegi mi-au spus, de curând, că eram deșteaptă, în ochii lor. Ei spuneau că eu răspundeam doar atunci când nu știa nimeni. Da, răspundeam doar întrebată, niciodată nu ridicam mâna, atât îmi amintesc. Oricum, nici acum nu cred că știu sau înțeleg mare lucru. Poate cu înțelegerea să stau mai bine, dar de știut...doar oameni ca tata știu. Iar ei spun că... habar n-au!
Scriu de când mă știu. Pentru mine. Pentru lume am început în 1995. Și sigur, primul meu gând a fost adresat femeilor. Femeilor și frumuseții. Eram tânără și mă gândeam la piele, la exterior. Aveam o rubrică gen Lumea femeilor: cosmetică, modă, accesorii, machiaj. Mi-era ușor să mă uit la mama, ca să înțeleg exact ce înseamnă să fii elegant și asortat. Cu timpul, am trecut dincolo de piele, am încercat să pătrund în sufletul oamenilor. De când am intrat înăuntru...știu că nu voi mai termina vreodată. Noroc că n-am început invers, aș fi ratat să scriu despre tratamentele faciale și culori!
Cum spuneam, scriu. Atunci când trebuie...scriu orice! Mai puțin poezie. Nu mai pot. Cred că odată, într-o zi, mi s-a rupt sufletul. Nici măcar nu mai știu când, dar au trecut atâția ani! Unii continuă s-o facă, îți vin cu inima sângerândă în palmă. Eu nu pot nici atât. Inima mea e bine, dar nu știu ce i s-a întâmplat?! Undeva, în capul meu, există un răspuns: lumea pe care mi-o construiese tatăl meu era cu totul alta. Avea alte culori și era vie. Totul era adevărat. Cred că-ntr-o zi...am încetat să fiu copil, a fost prea brusc, iar timpul nu mai poate fi dat înapoi. Eu nu mai pot recupera nimic, pentru că am pierdut o lume într-o clipă!
Visez puțin, nu prea am timp. Îmi place politica, nu-mi plac oamenii ei. Iubesc umorul... și cred în Dumnezeu.
[/QUOTE]

Mirela
28.10.2012, 14:06
DEOSEBIT de multa sensibilitate (si modestie). Toata ADMIRATIA mea.
Mirela

Marius R Simion
10.12.2014, 01:19
Exceptional si amanuntit CV. Felicitari. Va rog sa ma iertati ca va intreb:
Candva demult,am avut onoarea, sa lucrez pe un santier arheologic,situl Targsorul Vechi,Prahova,cu unul dintre cei mai renumiti arheologi romani,d-ul Gheorhe Diaconu. O fi confuzie de nume,sau e posibil sa aveti o legatura de rudenie ?

Adrian Pop
10.12.2014, 22:26
Exceptional si amanuntit CV. Felicitari. Va rog sa ma iertati ca va intreb:
Candva demult,am avut onoarea, sa lucrez pe un santier arheologic,situl Targsorul Vechi,Prahova,cu unul dintre cei mai renumiti arheologi romani,d-ul Gheorhe Diaconu. O fi confuzie de nume,sau e posibil sa aveti o legatura de rudenie ?

Nu cred....Coincidenta de nume.

Adrian Pop
12.10.2015, 20:44
Mosu, Prietenul meu de Suflet a trecut in Lumea celor Drepti.

DUMNEZEU SA-I LUMINEZE CALEA SI SA-L PRIMEASCA IN IMPARATIA CERURILOR !

DOAMNE DUMNEZEULE AJUTA-MI PRIETENUL !

MAICA LUI DUMNEZEU, FECIOARA MARIA, AI GRIJA DE SUFLETUL PRIETENULUI MEU !

http://sinaxa.files.wordpress.com/2012/10/maica-domnului-portarita-e2809cportaitissae2809d-e28093-manastirea-iviron.jpg?w=450




Te rog Prietene sa ajuti Neamul nostru Romanesc din Imparatia Cerului, asa cum ai facut cat ai trait pe pamant !https://scontent-bru2-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xpt1/v/t1.0-9/11222307_1461404320830785_7542868332757418211_n.jp g?oh=d4345de0191f23ad817d5e989e41ac30&oe=56D387EA

obi
13.10.2015, 00:36
Mosu, Prietenul meu de Suflet a trecut in nefiinta.

DUMNEZEU SA-I LUMINEZE CALEA SI SA-L PRIMEASCA IN IMPARATIA CERURILOR !

DOAMNE DUMNEZEULE AJUTA-MI PRIETENUL !

MAICA LUI DUMNEZEU, FECIOARA MARIA, AI GRIJA DE SUFLETUL PRIETENULUI MEU !

Dumnezeu sa-l odihneasca, condoleante.

Adrian Pop
13.10.2015, 12:08
https://fbcdn-photos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xft1/v/t1.0-0/s480x480/12036934_920142321398388_3698820907733923989_n.jpg ?oh=11a5dee92848d845ded9e77855f521c2&oe=56CE84D8&__gda__=1453050570_946669e0f3d7cb63d585518ce3ed4b6 a

zamfir_catalin
01.02.2018, 16:53
Decodificarea scrierii din Insula Pastelui cu ajutorul Codului Unic Get

Tudor Diaconu a primit din partea Academiei DacoRomâne (Dacologie), din Bucureşti, diploma de „Doctor în dacoromână, specialitatea lingvism“. Acest titlul l-a bucurat mult!
Autor a peste 25 de lucrari de specialitate, Tudor Diaconu credea că acest titlu reprezintă recunoaşterea anilor de studiu pe care i-a dedicat cercetării în domeniul codului get unic. Cu ajutorul acestui cod, Tudor Diaconu a reuşit să descifreze scrierea aflată pe pietrele din Insula Paştelui, cât şi a Inelului de la Iezerovo sau a hieroglifelor de la Tărtăria, inscripţii declarate de nedecodificat de către experţi.
Dintre lucrarile autorului amintim: „Scrierea Secretă“, „Medicina Sacră“, „Dacia-Ţara Zeilor“, şi îndeosebi volumul care i-a adus notorietatea, „Limba vorbită de Adam şi Eva“.
Tudor Diaconu a fost propus de către cercetătorii americani, în anii 2001 şi 2003, pentru titlul de „Om al anului“ şi a fost nominalizat de către profesorii de la Universitatea Cambridge pentru a fi inclus în catalogul personalităţilor europene „Who’s who“.
Profesorul considera ca lucrarea sa, pe care o considera capitală, „Istoria Omenirii”, isi va atinge scopul final. „Istoria omenirii“, a fost ultima teza cu care, prin demontratii stiintifice, a sperat sa repuna românismul în drepturile pe care indiscutabil le are, în cadrul istoriei antice universale.
Asa cum se intampla cu toti oamenii de stiinta remarcabili, acestia continua sa traiasca prin lucrarile lor, dincolo de viata fizica. Cum cercetarile si demonstratiile nu se termina niciodata, aceasta este stafeta pe care a predat-o colaboratorilor sai, organizatorilor Simpozionului « Obartia neamului noastru », precum si celorlalti arheologi si cercetatatori in domeniul.
Asa cum spunea despre noi inegalabilul istoric Herodot suntem : « cei mai demni si mai viteji dintre traci ». Quat erat demonstradum.
Mesajul este unul : « Ai pierdut? Continua! Ai castigat? Continua! »
Cu ajutorul lucrarilor Profesorului si cu tot ce veti aprofunda si adauga acestor cercetari, scopul final, acela de a repune romanismul la locul sau binemeritat in istoria antica, va fi atins.

Ioana Diaconu

Adrian Pop
01.02.2018, 22:46
-------- Mesajul original --------

Subiect:
Despre Mos, Prietenul meu de Suflet, discut zilnic cu tinerii " modealti " de mine..


Dată:
Thu, 1 Feb 2018 20:40:27 +0200


de la:
Adi Pop <adipop@popservice.ro>


Către:
ioanaalex68@yahoo.com, Catalin Zamfir <biz.craiova@gmail.com>, loredanapavel27@yahoo.com, alinabratu2004@yahoo.com, enciustefan@yahoo.com




Buna Oana,

Ma bucur atat de mult ca esti alaturi de noi.....

Despre Mos, Prietenul meu de Suflet, discut zilnic cu tinerii " modealti
" de mine si care l-au cunoscut atat de bine, dar si cu toti
ceilalti...Mosu, cum i-am spus Doamnei Marta este alaturi de Sfantul
Arsenie Boca, de alti Mari Sfinti si Oameni care si-au dedicat Viata
pentru mai binele Neamului nostru. Discut zilnic cu EI....

Acest Simpozion este facut pentru Mos si pentru Parintele Balasa, doi
eroi din cei trei pe care i-am cunoscut in Viata.



Te pup,

adi


[8:03:28 PM] Zamfir Catalin: Omul Tudor Diaconu
[8:03:29 PM] Zamfir Catalin: Reascultand interviul pe care mi l-a
acordat tatal meu, am acceasi impresie ca si atunci. Ca nu am reusit
aproape nimic. Era imposibil aproape sa il fac sa raspunda inteligibil
si complet la o intrebare, pentru ca mintea lui era atat de vasta,
fiecare dintre explicatii se lega si de alte demonstratii, care aveau
noi si noi completari, care deschideau alte si alte usi ale cunoasterii,
astfel incat am discutat despre multe, nereusind sa clarificam aproape
nimic. A fost cel mai dificil interviu din viata mea, mult prea spumos
si ca un labirint in acea cunoastere profunda care ii apartinea doar lui
si care mie, ca simplu om, mi-a fost si imi va ramane mereu straina.
Acele conexiuni, acele sclipiri specifice geniului si legatura cu care
se impletau toate, foarte simplu, in logica lui, atat de departe de
obisnuita mea minte, continua sa ma fascineze si astazi.
O minte geniala, intr-un corp neincapator, efemer. Imi amintesc cu drag
momente cand ne plimbam pe strada si imi povestea despre orice, incepand
de la astrologie si terminand cu Babele. Era mica, o fetita "bombardata"
cu informatii fantastice, greu de inteles, dar pe care el se chinuia sa
le explice cat mai simplu. O fetita "obligata" sa devina partener de
discutii. La un moment dat a considerat ca sunt destul de mare cat sa
devin un partener acceptabil in discutii. Mi-a aruncat toate Povestile
Nemuritoare, Jules Verne, Mitologiile si cartile specifice varstei mele.
Aveam 10 ani si am primit cadou: literatura vedica, carti descifrate din
sanscrita, Ramayana si Machabharata, Kant, Aristotel si Shakespeare. Si
am devenit amandoi captivati: el dezlega Codul Unic Get, iar eu incercam
sa inteleg ce spun toate aceste scrieri,sa-mi insusesc cumva aceste
comori. Ne grabeam sa ajungem acasa, alergam pe strazi, nu ne mai
plimbam si raspundeam prietenilor razand: "Spune repede ce ai de spus ca
ne grabim, avem intalnire cu Platon".
Si apoi fiecare zi a continuat asa, el lucrand zi si noapte, dormind
doar cate 3-4 ore, citin
[8:03:43 PM] Zamfir Catalin: citind si scriind continuu, eu oprindu-ma,
la un moment dat, din aceasta frenezie. Imi spunea mereu :"Viata e
scurta si noi am pierdut atata timp!"
Parca stia ceva. Parca presimtea. Si atunci cand atacul cerebral l-a
lovit, abia atunci am inteles de ce spunea ca pierdusem atat de mult
timp pretios si de ce viata e scurta. Si care viata e scurta: cea
creativa. Pentru un timp destul de indelungat am crezut ca i-a fost
afectata si intelegerea si consideram ca este cel mai nedrept lucru care
se poate intampla vreodata. Ma gandeam ca atatia oameni care spun
ineptii au voce si coerenta sa le spuna, in timp ce oameni care chiar au
ceva de spus sunt opriti brusc si nemilos, fie prin pierderea
facultatilor mintale fie prin afectarea vorbirii, fie prin amandoua.
Eram departe, dar il vedeam prin Skype. "Ne intalneam" insa in fiecare
zi, dupa-amiaza. Vorbeam multe cu mama, el era langa noi, ne asculta si
camera era fixata mereu asupra lui. Vorbeam despre el, in general, dar
nu cu el. In timpul acestor discutii ne uitam mereu ochi-in ochi. Si
intr-o zi am observat ceva, o stralucire. Banuiesc ca cu un efort
supranatural a reusit sa-mi redea ca-l scosesem din sarite. Si atunci
l-am intrebat direct: "Tati, tu intelegi ce spunem? Daca da, atunci
inchide ochii, clipeste." Si a clipit!
Mult timp nu m-am putut opri din plans. I-am cerut sa ma ierte. Cum am
putut sa cred ca o minte atat de stralucita incetase sa existe, murise,
doar pentru ca nu o mai auzeam? Cum am putut crede ca un geniu ar putea
fi vreodata afectat de "micile defectiuni tehnice" si omenesti? Se
intamplase doar ca mintea lui minunata ii apartinea doar lui,
cunostintele lui nu mai puteau fi impartasite cu nimeni. Ca si cum se
inchisese un fermoar, pentru ca spusese prea mult pentru nivelul
timpului lui.
Il fortasem sa mai piarda niste timp, ascultand banalitatile pe care le
discutam cu mama. De atunci incolo i-am facut viata cumva mai placuta,
cat am putut, incercand sa vorbesc doar despre ceea ce l-ar fi interesa
[8:04:05 PM] Zamfir Catalin: interesat, informandu-l in domeniu si
spunandu-i doar informatii care speram sa-l intereseze. De fapt stiam ca
nu ii spun poate nimic nou, doar ca incercam sa-l fac sa auda ceva
suportabil pentru mintea lui.
Avea, de-a lungul timpului, o intrebare:" Ai ceva nou, ceva bun de
spus?" De multe ori ii spuneam: "Ce e nou nu e bun, ce e bun nu e nou."
De unde s-ai fi spus noutati, cand el era pionierul in cunoastere?
Exact de atunci cred ca o minte si un om nu inceteaza sa existe doar
pentru ca noi nu le mai vedem si nu le mai auzim. Am cartile, am
scrierile, am cuvintele pe care le-a rostit, am aminitirile orelor
petrecute impreuna. Si daca socoteam nedrept ca oamenii inteligenti sa
fie lipsiti vreodata de darul vorbirii, in timp ce "saracii cu duhul"
sunt lasati sa o faca, am descoperit ca marea nedreptate era ca el sa nu
mai poata vorbi cu noi, sa nu mai auzim lucruri fantastice, iar el sa
fie obligat sa auda banalitati, in loc sa-l lasam linistit sa reflecteze
la alti uriasi in gandire.
Nu cred ca as fi considerat ca fiind o mare pierdere si nefericire sa fi
fost surd. Am avut mereu si am atat de putine lucruri bune si noi sa-i spun!
Acesta a fost tata, mereu am fost "prea putina" pentru el. O minte
minunata intr-un corp efemer. Ma bucur ca, in sfarsit, am ceva nou si
bun de spus.
Nou este ca prietenii si colaboratorii lui organizeaza Simpozionul
"Obartia neamului nostru". Bun este ca acest demers reprezinta inca un
pas in rescrierea corecta a istoriei neamului.
Succes!

Ioana Diaconu
[8:10:32 PM] Dragoi Maria Loredana: cat de frumos! de cand am luat la
cunostinta cine este Tudor Diaconu, prin intermediul Domnului Adrian Pop
și Sfatul Batranilor, de fiecare data cand vad un video cu Mosu, îmi da
strania senzatie ca ma uit la un om pe care l-am cunoscut in timpul
vietii, la o cunostinta apropiata
[8:12:54 PM] Marian Nica: Bună seara!
[8:13:45 PM] Dragoi Maria Loredana: buna seara
[8:15:16 PM] Marian Nica: Am văzut acum cateva ore o parte din primul
film cu Moșu, m-a mișcat de-a dreptul!
[8:18:07 PM] Dragoi Maria Loredana: este cu adevarat un geniu! si e
printre rarele exemple cand cuvantul "geniu" isi merita cu adevarat
valoare atribuita doar pentru ca este asociat cu un astfel de Om!
[8:28:52 PM] Pop Adrian : Oana a luat un mare premiu in litaretula, la
nivel mondial....
[8:29:14 PM] Pop Adrian : se vede ca a trait langa un Urias in Gandire...
[8:29:32 PM] Dragoi Maria Loredana: daaa, se foarte norocoasa!
[8:29:36 PM] Dragoi Maria Loredana: este

--
ADRIAN POP
Presedinte - POP SERVICE ELECTRONIC HQ S.R.L.
Calea Severinului, BL. 317 A,B
200233
Craiova
ROMANIA
Tel: +40 251 483627
Tel/Fax: +40 251 418773
www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
e-mail - adipop@popservice.ro
ID Messenger: zalmoxa_adipop
Skype - adrianpop58
https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
https://www.facebook.com/zalmoxa.adipop

Adrian Pop
22.02.2021, 14:35
-------- Forwarded Message --------

Subject:
Buna Oana


Date:
Mon, 22 Feb 2021 12:34:23 +0200


From:
Adi Pop <adipop@popservice.ro>


To:
ioanaalex68@yahoo.com




Buna Draga mea !


Ce faceti ca nu mai stiu nimic de voi trei, de Ada si de Dna Marta. O sun dar nu-mi raspunde. Zilnic ma rog pentru voi, sa va fie bine !

Cu Mosu reusesc sa comunic ori de cate ori dorim amandoi sa spunem lumii noutati.


DOAMNE AJUTA !


Te pup,

adi