PDA

Arată versiune întreagă : De la Naşterea Soarelui Nebiruit la Nașterea Mântuitorului



latan.elena
27.12.2015, 23:30
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/hphotos-prn2/v/t1.0-9/945832_489913824460290_1164985725_n.jpg?oh=b6fcc91 d1c3852330fc301ed0298ce45&oe=571B18CF





De la Naşterea Soarelui Nebiruit la Nașterea Mântuitorului
De Iulia Gorneanu

E Crăciunul și e important să știm ce e cu el, de unde vine și de când se prăznuiește. Să aflăm de ce, dincolo de cântecele de stea ce vestesc Nașterea Mântuitorului, prin satele noastre se aud colinde cu texte stranii despre leu, despre dulf, despre cerb, cântate războinic de bărbați grupați în cete, unii cu chipul acoperit de măști, alții purtând o recuzită de obiecte simbolice, ale căror semnificații s-au pierdut odată cu trecerea anilor. În opinia lui Petru Caraman „Crăciunul relevă numeroase reminiscenţe folclorice de ordin mitologic, deoarece este sinteza tuturor solemnităţilor, cutumelor, superstiţiilor şi riturilor ciclului păgân al sărbătorilor de iarnă, consacrate cultului soarelui şi, totodată, cultului morţilor”.

Natalis Solis Invincit și Saturnaliile romane
În primele ei veacuri, biserica Creștină nu a celebrat Crăciunul, data nașterii lui Iisus Hristos nefiind precizată în textele cărților sfinte. Totuși, străbunii noștri se pregăteau în această perioadă a anului pentru cea mai importantă sărbătoare a lor. Aceasta avea loc – deloc întâmplător – pe 25 decembrie și era cunoscută sub numele de Naşterea Soarelui Nebiruit. După vechiul calendar, aceasta era data solstițiului de iarnă, moment în care ziua începea să crească, iar soarele renăștea, dând de veste că a biruit încă o dată forțele întunericului.
Totodată, ziua de 25 decembrie se situa undeva la mijlocul Saturnaliilor romane, sărbătoare ce îl venera pe zeul Saturn, străveche divinitate de origine italică ce patrona muncile agricole și roadele pământului.

Mithra – zeul persan al luminii
În perioada antichității, cultul zeului persan al luminii, Mithra, a pătruns și s-a răspândit cu repeziciune pe întreg teritoriul Imperiului Roman, în acest sens stând mărturie atât numeroasele temple și sanctuare, cât și relicvele ceremoniale ajunse până la noi prin intermediul colindelor. Nașterea lui Mithra era prăznuită tot la 25 decembrie, când lumea cea veche cinstea Naşterea Soarelui Nebiruit, cele două sărbători contopindu-se ulterior. „Intrând cultul lui Mithras la romani, aici a aflat calendarul reformat prin Iuliu Cezar și s-a întâlnit mai deodată cu Sol Invictus, cu care s-a și identificat și a cărui sărbătoare s-a ținut asemenea la solstițiul de iarnă, crezut pe atunci în 25 decembrie, într-o zi cu Natalis Solis Invincit.” (Anastasie Marian Marienescu – „Cultul păgân și creștin. Sărbătorile și datinile romane vechi”, 1884) Ulterior, fundamentele mithraismului fiind în bună măsură apropiate de cele ale creștinismului, populația nu a opus rezistență atunci când biserica creştina a hotărât, abia în secolul al IV-lea, să instituie sărbătoarea nașterii lui Iisus Hristos în aceeași zi de 25 decembrie.

Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos
După cum se observă, până în anul 354, când biserica creștină - pentru a contracara sărbătorile păgâne prilejuite de renaşterea zeilor solari - a consfinţit la Roma sărbătorirea Nașterii Mântuitorului, au existat cel puțin trei divinități venerate în această zi. În toate cazurile este vorba de zeități care mor și învie, iar frânturi din serbările și ceremoniile închinate lor sunt încă vii în hotarul satului românesc. Așa cum sublinia istoricul francez Albert Bayet, citat de Gabriel Gheorghe în „Studii de cultură și civilizație românească”, „nici împărații, nici Biserica nu pot să modifice brusc modul de gândire și de viață instituit de acţiunea lentă a secolelor. (…) Teologii repetă mereu că-i păcat a celebra ziua solstiţiului de iarnă, sărbătoarea zeului solar Mithra (a Soarelui, a lui Saturn, etc.), dar cum toată lumea continuă s-o serbeze, Biserica face din ea sărbătoarea Naşterii Domnului. Astfel, creştinismul triumfă în lege, iar păgânismul triumfă în fapte.”

Calendare, calendare…
Calendarul popular e din bătrâni, iar legea lor e sfântă. Așa cum era firesc, biserica a impus cu timpul un calendar creștin-ortodox, respectat astăzi de aproape toată lumea. Nu trebuie să uităm însă că o mare parte a sărbătorilor și ritualurilor străvechi au fost canonizate, că în spatele multor sfinți creștini se ascund divinități mito-foclorice autohtone extrem de interesante și că, doar împreună, pot reda întreaga dimensiune identitară a poporului român.


SURSA:

(https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10/?fref=photo)La Blouse Roumaine (https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10/?fref=photo)