PDA

Arată versiune întreagă : Icoana praznicului „Izvorul Tămăduirii” în viziunea Părintelui Arsenie Boca



Adrian Pop
25.04.2014, 20:47
https://fbcdn-profile-a.akamaihd.net/hprofile-ak-prn2/t1.0-1/c0.0.74.74/p74x74/1513701_722044857839632_1103885333_a.jpg (https://www.facebook.com/pages/Arsenie-Boca-Omul-Lui-Dumnezeu/440022839375170?hc_location=timeline)Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu (https://www.facebook.com/pages/Arsenie-Boca-Omul-Lui-Dumnezeu/440022839375170?hc_location=timeline)



Icoana praznicului „Izvorul Tămăduirii” în viziunea Părintelui Arsenie Boca

Anii petrecuţi de Părintele Arsenie Boca în Bucureşti (1959-1968), sub supravegherea atentă a Securităţii, nu păreau a fi lăsat urme notabile. Contribuţia Părintelui la pictura Bisericii Sf. Elefterie-Nou a trecut (preţ de aproape o jumătate de secol) aproape neobservată. În ce priveşte activitatea sfinţiei sale la atelierele Patriarhiei din incinta Bisericii Schitul Maicilor (demolate în 1982 cu ocazia lucrărilor de „sistematizare”), nu se ştia mai nimic. Deşi e cert că, în tot acest timp, Părintele Arsenie nu a stat degeaba! Dosarul întocmit de Securitate o atestă. Astfel, informatorii zeloşi raportau: „Boca Arsenie este responsabilul atelierului de pictură şi email de la Schitul Maicilor. Nu este numit şef de atelier oficial, dar el face toate proiectele şi desenele tuturor comenzilor cerute de instituţie [subl. mea]. Ca pregătire, Boca A[rsenie] este un desenator f[oarte] bun, pictor şi cunoscător al artei emailatului. Este un om priceput şi bun organizator al muncii în atelier şi de aceea este socotit ca un om de valoare în Patriarhie şi după câte am văzut patriarhul [Justinian] îl apreciază foarte mult datorită talentului pe care-l are” (notă informativă din 15 aprilie 1966).

Din fericire, mărturiile lăsate de Părintele Arsenie în Bucureşti încep să iasă, una câte una, la iveală. Activitatea la Biserica Sf. Elefterie-Nou e mai complexă decât s-a crezut, iar proiectul ce a stat la baza realizării frescei Maicii Domnului cu Pruncul (recuperat la Drăgănescu) îi aparţine Părintelui Arsenie (deşi titlul de „pictor excepţional” avea să-i revină exclusiv lui Vasile Rudeanu!). Dacă luăm în calcul semnificaţia Pruncului Iisus înveşmântat în zeghe – la acea dată Părintele Arsenie avea experienţa închisorii – trebuie să recunoaştem că titulaturile modeste sub care a activat („pictor secund”, respectiv „muncitor pictor”) nu redau dimensiunile reale ale personalităţii sale. În ce priveşte anii petrecuţi la atelierul de la Schitul Maicilor (1961-1968), putem presupune că icoana Sf. Parascheva de la Iaşi (descoperită în 2007 la Biserica Sf. Antonie-Curtea Veche din Bucureşti) a fost realizată în această perioadă. Dar surprizele nu se opresc aici!

Biserica „Sfânta Treime” din cartierul bucureştean „Ghica Tei” (paroh: Pr. Alexandru Moţoc, slujitori: Pr. Oprea-Călin Paul-Eduard, Pr. Popescu Radu-Constantin) se poate lăuda cu o icoană realizată de Părintele Arsenie Boca şi dedicată praznicului „Izvorul Tămăduirii”. Poate nu greşim dacă îi estimăm datarea în anii ’60. De altfel, în dosarul de urmărire informativă al Părintelui există referiri la icoanele pe care sfinţia sa le-a realizat la atelierele Patriarhiei. Una dintre acestea fusese comandată chiar de o persoană domiciliată în cartierul Tei: „O doamnă, anume Ionescu, care locuieşte pe Aleea Circului, i-a comandat lui [Arsenie] Boca o icoană… Această persoană a stat prin mănăstire; probabil că a fost maică” (notă informativă din 27 noiembrie 1963). Nu se poate demonstra că ar fi vorba despre icoana în cauză, dar posibilitatea există…

Praznicul „Izvorul Tămăduirii” reprezintă prima mare sărbătoare închinată Maicii Domnului din perioada pascală şi are la origine minunea petrecută cu Leon I (454), pe cînd acesta încă nu era pe tronul Bizanţului. Tradiţia spune că Leon, în peregrinările sale prin pădurile imperiului, a întâlnit un orb, pe care l-a luat de mînă spre a-l călăuzi. Bătrânul i-a cerut apă de băut, dar negăsind, s-a întristat. Atunci, ascultând un glas din cer, cei doi descoperă o poiană unde curgea un izvor. Leon i-a atins cu apa ochii orbului, care şi-a recăpătat vederea. Bătrânul i-a prezis lui Leon că, în scurtă vreme, va ajunge împărat. Profeţia s-a împlinit în 457, iar prima grijă a noului împărat a fost să ridice o biserică în cinstea Maicii Domnului, chiar lângă izvorul tămăduitor…

Icoana de la Biserica Sfânta Treime pare să transpună „povestea” într-un cadru autohton. Singurul motiv preluat ca atare din tradiţie e profilul Maicii Domnului cu Pruncul, deasupra izvorului tămăduitor. În rest, personajele şi decorul sunt mai degrabă atipice: fântâna devine un potir euharistic, iar slujba de sfinţire a apei (element inedit) este oficiată de un ierarh, un preot şi un diacon, toţi având aureole de sfinţi. Jur-împrejur, popor mult (preoţi şi credincioşi), îmbrăcaţi după cuviinţă. În spate, se disting Munţii Făgăraşului („Fereastra Mare”), iar întreaga scenă e străjuită de o biserică maramureşeană (la stânga) şi de o biserică de zid (la dreapta). Chipul Maicii Domnului cu Pruncul poate fi regăsit întocmai pe catapetesmele de la Prislop şi Drăgănescu…

Desigur, interpretările pot să varieze. Ceea ce complică şi mai mult lucrurile e faptul că personajele sunt figurate fără a fi numite! Identificarea lor depinde exclusiv de asemănările cu alte picturi ale Părintelui: o icoană a Sf. Iosif cel Nou de la Partoş (mitropolit al Timişoarei între 1650-1656), realizată de Părintele Arsenie – tot în anii ’60 – pentru reşedinţa mitropolitană din Timişoara, respectiv Sf. Arhidiacon Ştefan (pictat în proscomidiarul Bisericii Drăgănescu), reproduc fidel două din personajele aureolate ale icoanei „Izvorul Tămăduirii”. Pe de altă parte, e posibil ca Părintele Arsenie să fi intenţionat să evoce atmosfera slujbelor de la Sâmbăta de Sus, ştiut fiind că al doilea hram al mănăstirii e chiar Izvorul Tămăduirii. De altfel, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a fost construită (1696) de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu lângă un izvor tămăduitor care există şi azi. Dar multe elemente rămân încă neelucidate. Părintele Arsenie a mai creat o icoană prin care ne pune pe gânduri…

Privind la icoana „Izvorul Tămăduirii” de la Biserica Sfânta Treime, nu te poţi abţine să nu te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă Părintele ar fi ucenicit pe lângă un maestru iconar de tradiţie bizantină iar nu pe lângă prof. Costin Petrescu, al cărui „perfecţionism academic de sorginte müncheneză” (Sorin Dumitrescu) frizează nu o dată convenţionalul. În cazul unei ucenicii fericite, am fi avut (poate) astăzi înaintea ochilor icoane înrudite cu cele ale lui Sofronie Saharov sau Grigorie Krug, a căror tentă „vizionară” nu eclipsează rigorile bizantine. Iconografia Părintelui Arsenie reuşeşte totuşi să suplinească acest neajuns prin fineţea deosebită a liniilor, transparenţa cromatică şi o anumită transcendenţă a privirii…

La Biserica Sfânta Treime am ajuns în miercurea din Săptămâna Mare, la invitaţia unui prieten (Radu) care obişnuia să meargă acolo. După slujba de denie eu am plecat spre casă, Radu rămânând pentru spovedanie. În răstimpul acestei aşteptări aveau să-i cadă ochii peste o icoană, ascunsă în spatele unei mari cruci de lemn. Intrigat de acest fapt, a privit cu atenţie şi… a recunoscut stilul inconfundabil al Părintelui Arsenie Boca! Emoţiile au fost mari (de altfel, Radu îi datora Părintelui Arsenie revenirea lui la Ortodoxie), iar a doua zi ne prezentam la biserică pentru a afla mai multe. Părintele Paul Oprea ne-a liniştit: cu destul timp în urmă făcuse aceeaşi descoperire (pe lângă asemănările stilistice, icoana e semnată cu iniţialele „A.B.”), primind apoi confirmarea unui absolvent de Arte Plastice că icoana nu poate fi decât a Părintelui Arsenie. Când l-a întrebat pe Părintele Paroh despre icoană, sfinţia sa l-a încredinţat că ştia despre acest lucru, dar în lipsa avizului unui specialist a ezitat să o mute din locul în care o găsise atunci când a fost numit la această biserică. Din fericire, lumina nu poate rămâne multă vreme sub obroc: praznicul „Izvorul Tămăduirii” (vineri, 29 aprilie 2011) a constituit „sorocul” mult aşteptat pentru ca icoana să fie scoasă la închinare, spre bucuria credincioşilor, pentru care Părintele Arsenie Boca este un nume deja consacrat…

Articol preluat de pe blogul alexandruvalentincraciun.wordpress.com.


— împreună cu Gaftonita Buzea (https://www.facebook.com/gaftonitabuze) şi cu alţi 3 (https://www.facebook.com/browse/participants/?q=AeKNj_y4KraCda2JJN3NYwWUaQU7eBwDGTvvz9aIqxKjdiR cfjvtZRjxRa-2ILkibPDSh_Bqie1FSpLVvFQWjs1E7AQ7AUt6N6o8CxdItwyI-srux-4pUsCwVl06kcCbHZxYWrkbQdF_otPCj4DrWqGFKX9qZkKCyJlE lZmg6nGM7yBdYkV0UW83g-5ADPouJDOhdIDKgn8uSbw5Omz2R5oXfTUQewJ0pOkM-KOYQBWsgNaZ1HU55u6i9Oh04DLq21uETV_fDY8nRnTvAVQ5yZL E).


https://scontent-a.xx.fbcdn.net/hphotos-prn1/t31.0-8/p843x403/860972_753371128040338_2942508968413087150_o.jpg


(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=753371128040338&set=a.440037022707085.112958.440022839375170&type=1&relevant_count=1)

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=753371128040338&set=a.440037022707085.112958.440022839375170&type=1&relevant_count=1)