PDA

Arată versiune întreagă : Mare este acela care numai de marimea lui nu se ocupa



Adrian Pop
11.11.2013, 11:06
Parintele Arsenie Boca - Primii pasi pe Cararea Imparatiei (complet)
min8,50s


https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/p480x480/1385420_418576628268222_672478507_n.jpg


Mare este acela care numai de marimea lui nu se ocupa. Este cel ce creste fara sa stie, ca bobul de grau in stralucirea soarelui. Daca este o crestere naturala este si-o crestere supranaturala, caci adevarata dimensiune a desavarsirii este smerenia.

Adrian Pop
14.01.2014, 10:23
Marta Simeon (https://www.facebook.com/marta.simeon) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=633039890088402&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1) postată de Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop (https://www.facebook.com/ArsenieBocaArhanghelulDeLaPrislop).

https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn1/p206x206/1601424_633039890088402_1496013500_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=633039890088402&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=633039890088402&set=a.518825894843136.1073741829.518816914844034&type=1)

“Amaraciune divina” – Parintele Arsenie Boca “De multe ori ne plângem împotriva limitelor noastre, împotriva condiţiei umane. Tânjirea după o desăvârşire a omului ne dă dreptate. Dar întrebare dacă, în condiţia noastră de acum, putem suporta desăvârşirea ? De pildă ce-am face noi dacă am şti dinainte, cum ştia Iisus, numai acest singur fapt: cât vom avea de suferit ? Iată Iisus le spuse ucenicilor că le stă înainte divina tragedie a căderii Fiului lui Dumnezeu în mâinile răutăţii omeneşti; – ispită fără seamăn avea Dumnezeu de întins răutăţii văzute şi nevăzute. Răutatea nu-L primea pe Iisus ca Dumnezeu, ci numai ca om; de aceea i s-a dat de sus „libertatea” să-I facă lui Iisus toate relele de care-i în stare. Deşi Iisus le-a spus aceasta ucenicilor deschis, totuşi ei au fost ţinuţi să nu înţeleagă, – poate că pentru că era şi Iuda printre ei, care, dacă ar fi înţeles, poate că n-ar mai fi fost Iuda. Desăvârşirea lui Iisus e, printre altele, strălucită şi de liniştea Sa supra-omenească în faţa suferinţei, în capacitatea Sa de suferinţă: nu ca un resemnat sau condamnat neputincios, ci ca unul ce împlineşte activ marele Sens al Providenţei, care va mântui pe oameni. (Aceasta era taina bucuriei Sale care o ascundea de oameni. Evrei 12,2). Ucenicii n-au îndrăznit să ceară explicaţii; şi ca dovadă că n-au înţeles nimic, au cerut un lucru foarte strident cu atmosfera desăvârşirii lui Iisus: „cine e mai mare între ei ?” Desăvârşirea vorbea cu ei, iar ei migăleau în minte nimicuri omeneşti, mici invidii de mărime deşartă. Profund se va fi amărât Iisus. Deci, văzându-i că nu înţeleg deloc cele ale bărbatului desăvârşit, întâmplându-se şi un copil la îndemână – Tradiţia crede că ar fost sfântul Ignatie de mai târziu – le-a dat răspunsul printr-un copil. Vreţi să ştiţi cine-i mai mare ? Răspunsul e paradoxal: - cine-i mai mic în ochii săi, acela-i mai mare în ochii lui Dumnezeu. Mare e acela care numai de mărimea lui nu se ocupă. Mare e cel ce creşte fară să ştie: ca bobul de grâu în strălucirea soarelui şi bătaia vântului. Dacă e o creştere naturală, după fire, naturală e şi creşterea mai presus de fire, căci adevărata dimensiune a desăvârşirii smerenia este. Drept aceea, dacă nu puteţi înţelege împărăţia lui Dumnezeu, cel puţin primiţi-o ca un copil, în care nu se întâmplă nici o răvăşire dialectică.” Prislop, 18 octombrie 1949 “Cuvinte vii” – Parintele Arsenie Boca