PDA

Arată versiune întreagă : Pe mine, pentru jertfa Brancovenilor m-a semanat DUMNEZEU la voi.



Adrian Pop
01.11.2013, 10:21
Marturia mea despre Pr. Arsenie Boca de Pr. Petru Vamvulescu - 2012 - Audiobook 2 ore
http://www.youtube.com/watch?v=hobVlqzz96A

Pe mine, pentru jertfa Brancovenilor m-a semanat DUMNEZEU la voi.

Ce mare taina, dar cati o pot crede.....

min 5, 30s

https://encrypted-tbn1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRMfICbii8IwUajK8f8BBR59ffe7bqns XManVLHlyBaoFvldGE3

Explica asta Sfantul Pavel - Toate sunt curate pentru cei curati, dar pentru cei necurati nimic nu este curat, caci necurata este mintea lor.

Iata slabanogia cu mintea, desi ei se cred intelepti.


https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p480x480/181257_524859424237554_1284002548_n.jpg

Adrian Pop
01.11.2013, 10:22
Macelarul memoriei Brancovenilor (http://www.nasul.tv/2013/10/31/macelarul-memoriei-brancovenilor/) (http://www.nasul.tv/2013/10/31/macelarul-memoriei-brancovenilor/) (http://www.nasul.tv/2013/10/31/macelarul-memoriei-brancovenilor/)Cristina Pinzaru (http://www.nasul.tv/author/cristina-pinzaru/) | joi, 31 octombrie 2013 | 21:13 | 3 comentarii (http://www.nasul.tv/2013/10/31/macelarul-memoriei-brancovenilor/#comment)
http://www.nasul.tv/wp-content/uploads/2013/10/ponta-brancoveanu.jpg (http://www.nasul.tv/wp-content/uploads/2013/10/ponta-brancoveanu.jpg)
„In memoria Domnitorului Constantin Brancoveanu si a celor patru feciori ai sai, care au fost intemnitati in inchisoarea Yedikule la inceputul secolului al 18-lea departe de scumpa lor patrie si intru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor roman si turc”, asa suna inscriptia inaugurata la Istanbul – la fosta inchisoare Yedikule, astazi devenita muzeu – de Victor Ponta si viceguvernatorul Kazim Tekin.
Textul inscriptionat a fost agreat intre cele doua Ministere ale Afacerilor Externe, roman si turc, si este redat in limbile romana, turca si engleza. Cine citeste, orice turist, nu va pricepe mare lucru, iar martiriul Brancovenilor nici nu este pomenit, asa cum nu este amintit nici faptul ca populatia Istanbulului s-a revoltat pentru cruzimea pedepsei aplicata Domnitorului si familiei sale sau ca intreaga Europa crestina a fost socata de executia „Printului de Aur” – asa cum era supranumit.
Ponta nu a fost iritat de textul inscriptiei, dimpotriva a multumit slugarnic: „Pentru istoria noastra comuna este un moment cu adevarat extraordinar si vreau sa multumesc, de asemenea, pentru sprijinul personal pe care primul-ministru Erdogan l-a oferit acestui proiect care se refera la istoria noastra comuna. (…) Astazi facem un gest istoric de reconciliere cu istoria si de asumare a istoriei noastre comune”. Si ca sa-si intregeasca discursul a depus un buchet de trandafiri albi legati cu o panglica tricolora la piedestalul plachetei comemorative.
Intors in tara, Ponta le da o lectie de istorie ministrilor din Cabinet si se mai si lauda cu asta: “Am reusit ce nu credea nimeni ca o sa reusim: sa dezvelim o placa memoriala pentru Constantin Brancoveanu si fiii sai care au pierit in inchisoare la Istanbul”.
Mai pe scurt, Ponta si-a permis ca in numele statului roman sa stearga o pagina de istorie plina de patimire si martiriu in numele credintei romanesti din ignoranta. Pai in numele cui, domnule Ponta? Cine te-a mandatat sa faci „gestul istoric de reconciliere cu istoria”, pe cine ai intrebat, ce stii tu despre Brancoveni? Cum ti-ai permis sa calci in picioare destinele unor martiri si sfinti mucenici recunoscuti de Biserica Ortodoxa Romana?
Pentru stiinta ta, o lectie de istorie gratuita in cateva randuri: Costantin Brancoveanu, unul dintre domnitorii cei mai luminati – care a ctitorit sub domnia sa biserici, manastiri, scoli, spitale, biblioteci nu numai in Tara Romaneasca ci si in Transilvania si Moldova – a fost decapitat impreuna cu ginerele si cei patru fii ai sai la Istanbul, dupa ce au suportat torturi inimaginabile in inchisoarea Yedikule, pentru a spune unde are averea depozitata. Dupa ce aflase totul despre averea „Printului de Aur”, Sultanul a fost marinimos si le-a cerut sa treaca la islamism pentru a scapa de osanda la moarte. Brancoveanu a refuzat si impreuna cu toti cei ai lui au fost decapitati – mai intai ginerele Ianache Vacarescu, apoi copiii si in cele din urma domnitorul, iar capetele lor au fost infipte in suliti si purtate pe strazile Stanbulului, iar trupurile aruncate in mare.
Trupurile le-au fost pescuite din mare si adapostite intr-o manastire ortodoxa din insula Halk si la scurt timp dupa uciderea Brancovenilor, mitropolitul grec Calinic al Heracleei a alcatuit un “Canon al domnului Valahiei”.
„Bucura-te, domnitorule si mucenice al lui Hristos, cel ce ai domnit preste patimi, Constantine Brancovene.
Bucura-te viteazule intre mucenici, Ianache, vrednicule de lauda.
Bucura-te, cel ce cu inima barbateasca ai rusinat pe muftiul cel urat, Constantine Brancovene, fericite.
Bucura-te cel ce ai indraznit a ocari cu cuvinte marete pe sultanul cel pagan, Stefane, alesule intre mucenici.
Bucura-te, ravnitorule cel adevarat al lui Hrisots, Radule, prea intelepte.
Bucura-te, mai micule intre frati, dar mai mare intre mucenici, Matei cel minunat”, asa suna un fragment rostit in rugaciune la inceputul secolului al 18-lea.
Abia in anul 1720 Doamna Marica Brancoveanu, sotia domnitorului, reuseste sa aduca in secret oasele acestuia la Bucuresti si sa le ingroape la Biserica Sfantul Gheorghe Nou sub o placa de marmura alba ale carei singure insemne sunt elementele stilului brancovenesc si pajura domneasca. Singura inscriptie, pe baza careia Nicolae Iorga a confirmat ca a reusit sa identifice mormantul, se afla pe o candela de argint: „Aici odihnesc oasele fericitului Domn Io, Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod“.
Biserica Ortodoxa Romana i-a canonizat pe cei 6 martiri in 1992, iar sarbatoarea Sfintilor Mucenici Brancoveni are loc in 16 august, dupa Sfanta Maria.
Tinand cont de gestul lui Ponta de la Istanbul, ma astept ca in curand in cartile de istorie ale poporului roman despre Brancoveni sa nu mai fie relatate decat putinele randuri de la Yedikule, asa cum s-a intamplat si cu dacii care au disparut subit din manuale.
In scurt timp, Ponta si Guvernul lui antinational si antiromanesc va scrie o noua istorie care nu ne va mai atesta ca stapani pe aceste meleaguri, ci numai pasageri cu domiciliu temporar. Ponta nu face decat sa deschida usa fostelor mari puteri sa vina sa-si ia prada, asa cum faceau nu prea demult in istorie tradatorii de tara.
P.S. Anul 2014 este anul „Brancoveanu”. Astept sa-l vad pe Ponta participand la celebrarea Domnitorului dupa ce i-a macelarit martiriul la Istanbul.

Adrian Pop
02.11.2013, 09:17
Dimitriu Dan (https://www.facebook.com/dimitriu.dan) via Asociaţia Totul Pentru Ţară (https://www.facebook.com/asociatiatotul.tara)
https://fbexternal-a.akamaihd.net/safe_image.php?d=AQCb5xGU0HLuVTOA&w=398&h=208&url=http%3A%2F%2Ftb.ziareromania.ro%2FPonta--gafa-istorica--Constantin-Brancoveanu-a-murit-in-inchisoare%2F9dff31760c00054cb0%2F400%2F225%2F2%2F 70%2FPonta--gafa-istorica--Constantin-Brancoveanu-a-murit-in-inchisoare.jpg&cfs=1&sx=0&sy=5&sw=400&sh=209
(http://m.ziare.com/victor-ponta/ponta-gafa-istorica-constantin-brancoveanu-a-murit-in-inchisoare-1265593-font3)Ponta, gafa istorica: Constantin Brancoveanu a murit in inchisoare | Mobile
m.ziare.com

(http://m.ziare.com/victor-ponta/ponta-gafa-istorica-constantin-brancoveanu-a-murit-in-inchisoare-1265593-font3)




------------------------------

http://m.ziare.com/victor-ponta/ponta-gafa-istorica-constantin-brancoveanu-a-murit-in-inchisoare-1265593-font3

Ponta, gafa istorica: Constantin Brancoveanu a murit in inchisoarehttp://tb.ziareromania.ro/Ponta--gafa-istorica--Constantin-Brancoveanu-a-murit-in-inchisoare/9dff31760c00054cb0/400/225/2/70/Ponta--gafa-istorica--Constantin-Brancoveanu-a-murit-in-inchisoare.jpg

Premierul Victor Ponta a facut o gafa legata de istoria Tarii Romanesti, joi, in sedinta de Guvern, el afirmand ca domnitorul Constantin Brancoveanu a murit in inchisoare la Istanbul cand, de fapt, acesta a fost decapitat.

Prezent la Istanbul, marti, la inaugurarea tunelului subacvatic pe sub stramtoarea Bosfor, prim-ministrul a dezvelit si o placheta comemorativa dedicat domnitorului roman si celor patru fii ai sai, intr-un muzeu din oras, informeaza Digi 24 (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Premierul+Ponta+gafa+despre+moartea+lui+Brancovean u).

Victor Ponta a inaugurat tunelul submarin din... Turcia! (http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/victor-ponta-la-istanbul-a-vorbit-cu-premierul-japoniei-despre-vize-1265209)

Ponta gafeaza din nou: Ma refeream la indexarea salariilor si am spus din greseala si de pensii (http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/ponta-gafeaza-din-nou-ma-refeream-la-indexarea-salariilor-si-am-spus-din-greseala-si-de-pensii-1265046)

Intors in tara, premierul le-a vorbit ministrilor sai, in sedinta de Guvern, despre experienta de la Istanbul.

"Am reusit ce nu credea nimeni ca o sa reusim: sa dezvelim o placa memoriala pentru Constantin Brancoveanu si fiii sai care au pierit in inchisoare la Istanbul", le-a relatat Ponta ministrilor, in sedinta de Guvern, in prezenta presei.

Potrivit istoricilor, domnitorul Tarii Romanesti a murit pe 15 august 1714, la Istanbul, fiind decapitat dupa ce, anterior, si cei patru fii ai sai fusesera ucisi in acelasi fel.

Mihai Viteazul, cel mai iubit personaj istoric. Ce rege e pe ultimul loc - sondaj INSCOP (http://www.ziare.com/cultura/stiri-cultura/mihai-viteazul-cel-mai-iubit-personaj-istoric-ce-rege-e-pe-ultimul-loc-sondaj-inscop-1262621)

Pe placheta memoriala dezvelita de Victor Ponta scrie: "In memoria domnitorului Constantin Brancoveanu si a celor patru feciori ai sai, care au fost intemnitati in inchisoarea Yedikule la inceputul secolului al 18-lea departe de scumpa lor patrie, si intru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor roman si turc".

Adrian Pop
06.11.2013, 10:23
Nectarie - Cantari la Sfintii Martiri Brancoveni
http://www.youtube.com/watch?v=1X__JHcf6qI

Adrian Pop
24.11.2013, 20:58
Constantin Brâncoveanu

http://commons.orthodoxwiki.org/images/6/60/LinkFA-star.png (http://ro.orthodoxwiki.org/Fi%C8%99ier:LinkFA-star.png)
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție (http://ro.orthodoxwiki.org/Discu%C8%9Bie:Constantin_Br%C3%A2ncoveanu).


http://ro.orthodoxwiki.org/images/9/99/Brancoveanu-sons.gif (http://ro.orthodoxwiki.org/Fi%C8%99ier:Brancoveanu-sons.gif) Constantin Brâncoveanu şi fiii săi


Sfântul (http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nt) Martir (http://ro.orthodoxwiki.org/Mucenic) şi Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu a fost Domn al Ţării Româneşti între anii 1688 - 1714. În timpul cât a domnit, Ţara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală şi de dezvoltare a vieţii spirituale. În 1714, pe 15 august (http://ro.orthodoxwiki.org/15_august), a fost martirizat (http://ro.orthodoxwiki.org/Mucenic) de către turci, la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei), precum şi cu sfetnicul său Ianache Văcărescu. Cu toţii sunt prăznuiţi (http://ro.orthodoxwiki.org/Pr%C4%83znuire) pe 16 august (http://ro.orthodoxwiki.org/16_august), sub numele de Sfinţii martiri Brâncoveni.


Cuprins [ascunde (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#)]


1 Viaţa (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Via.C5.A3a)
2 Influenţa sa asupra dezvoltării vieţii spirituale a românilor (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Influen.C5.A3a_sa_asup ra_dezvolt.C4.83rii_vie.C5.A3ii_spirituale_a_rom.C 3.A2nilor)
3 Ctitor de sfinte lăcaşuri (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Ctitor_de_sfinte_l.C4. 83ca.C5.9Furi)
4 Martirizarea (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Martirizarea)
5 Proslăvirea ca sfânt (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Prosl.C4.83virea_ca_sf .C3.A2nt)
6 Imnografie (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Imnografie)
7 Note bibliografice (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Note_bibliografice)
8 Surse (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Surse)
9 Legături externe (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#Leg.C4.83turi_externe)




Viaţa Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în județul Olt), într-o veche familie boierească. Era fiul lui Matei („Papa”) Brâncoveanu şi al Stancăi, sora domnitorului Șerban Cantacuzino (http://ro.orthodoxwiki.org/%C8%98erban_Cantacuzino). Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spațiul românesc), care i-a oferit o educaţie aleasă pentru acele vremuri, învăţând, printre altele, greaca, latina şi slavona.
Căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și șapte fete: Stanca, Maria, Safta, Ancuța, Elenca, Bălașa și Smaranda.[1] (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_note-0)
Domnia lui Constantin Brâncoveanu a marcat în Ţara Românească o perioadă de progres economic și cultural-artistic, de inițiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. Brâncoveanu a organizat cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influențelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteză originală națională, prin aportul tradiției răsăritene și a celei occidentale.[2] (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_note-1)
Principalele direcții ale politicii interne a lui Constantin Brâncoveanu au fost:


întărirea rolului domniei;
reorganizarea sistemului fiscal;
promovarea unor relații strânse cu Moldova și Transilvania.

În ce priveşte politica externă, Constantin Brâncoveanu a încercat să mențină o politică echilibrată între Imperiul Otoman, căruia îi era vasal, și Sfântul Imperiu Roman (Habsburgic), a cărui expansiune ajunsese până la hotarele Ţării Româneşti (după cucerirea Transilvaniei, recunoscută de Poarta Otomană prin tratatul de pace de la Karlowitz, din 1699).
Însă, în 1709, o conjunctură europeană nefavorabilă și unele greșeli politice ale lui Constantin Brâncoveanu au dus la sfârşitul său tragic şi la dezastrul familiei sale. Regele Suediei, Carol al XII-lea, fusese învins la Poltava de către ţarul Rusiei, Petru cel Mare. Armata rusă a intrat pe teritoriul Moldovei, pentru a se lupta cu turcii, aliaţii lui Carol al XII-lea. Brâncoveanu a încercat să se alieze cu rușii, trimiţându-i țarului o scrisoare în care îi promitea că îl va ajuta la aprovizionarea armatei. Petru cel Mare i-a mulţumit și i-a trimis 300 de pungi cu aur, contravaloarea serviciilor pentru aprovizionarea armatei ruse. Tot în acel timp, turcii îi dăduseră domnia Moldovei lui Dimitrie Cantemir, dușman declarat al familiei Brâncovenilor, cu însărcinarea expresă de a raporta Divanului orice mișcare făcută de Constantin Brâncoveanu. Primul lucru pe care l-a făcut însă Cantemir a fost să se alieze cu țarul. Prudent, Brâncoveanu a încercat să menţină un echilibru între cele două tabere. El și-a adunat oștile în tabăra de la Urlați (judeţul Prahova), aproape de granița cu Moldova. În cazul în care rușii ar fi intrat în Ţara Românească, s-ar fi aliat cu ei; dacă însă turcii ar fi fost mai rapizi, ar fi rămas de partea acestora. Planurile i-au fost dejucate chiar de către vărul său, spătarul Toma Cantacuzino, care, împreună cu mai mulți boieri, a trecut în tabăra țarului. Speriat, Brâncoveanu i-a trimis înapoi lui Petru cel Mare cele 300 de pungi, iar turcilor proviziile, contribuind la eșecul militar al țarului, în bătălia de pe Prut (Stănileşti, 1711), care s-a văzut nevoit să încheie pace cu turcii.
Deşi pe moment Brâncoveanu şi-a păstrat tronul, turcii nu i-au iertat încercarea de trădare din 1711. Răzbunarea lor a venit abia după trei ani, în 1714, când Brâncoveanu nici nu mai bănuia că ar mai putea avea dușmani puternici. Însă, toate rudele lui, Cantacuzinii, care îi sprijiniseră până atunci domnia, se întoarseră de această dată împotriva lui. Deși Brâncoveanu făcuse mari eforturi pentru a-i convinge pe otomani că gestul spătarului Toma Cantacuzino, de a trece de partea rușilor în timpul războiului ruso-turc din 1711, nu exprimase și voința sa, o nouă acuzație s-a adăugat la adresa sa. Învinuit, după cum spunea cronicarul turc Mehmed Rașid că „adunase multe bogății și arme pentru a se opune și pregăti o răscoală, așteptând ca să-și arate dorința de a domni în chip absolut independent”[3] (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_note-Iorga-2), Brâncoveanu a fost mazilit în anul 1714. Împreună cu familia sa, a fost dus la Istanbul și închis la Edicule („Cetatea celor şapte turnuri”), iar toate averile sale i-au fost confiscate.
Pe 15 august (http://ro.orthodoxwiki.org/15_august) 1714 a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei), precum şi cu sfetnicul său Ianache Văcărescu.
Influenţa sa asupra dezvoltării vieţii spirituale a românilor http://ro.orthodoxwiki.org/thumb.php?f=C-tin_Brancoveanu.jpg&width=200 (http://ro.orthodoxwiki.org/Fi%C8%99ier:C-tin_Brancoveanu.jpg) http://ro.orthodoxwiki.org/skins/common/images/magnify-clip.png (http://ro.orthodoxwiki.org/Fi%C8%99ier:C-tin_Brancoveanu.jpg)
Constantin Brâncoveanu şi fiii săi, pictură murală, Mănăstirea Horezu (http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Horezu)


În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al culturii. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace.
Domnitorul a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, îmbinând armonios în arhitectură, pictură murală și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian într-un nou stil caracteristic, numit „stilul brâncovenesc”. Denumirea de stil brâncovenesc, sau de artă brâncovenească, este folosită în istoriografia română de artă pentru arhitectura și artele plastice din Țara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de „baroc brâncovenesc”.[4] (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_note-3)
Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala românească din Şcheii Brașovului.[5] (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_note-4) S-a înconjurat de personalități de cultură din țară și străinătate, susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în școlile europene.
În 1689 l-a adus de la Istanbul pe Antim Ivireanul (http://ro.orthodoxwiki.org/Antim_Ivireanul), viitorul mitropolit (http://ro.orthodoxwiki.org/Mitropolit), sub îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărți românești, grecești, slave și chiar arabe, turcești și georgiene.
Constantin Brâncoveanu a înființat în 1694 Academia domnească din București, o școală superioară („colegiu public pentru pământeni și străini”) având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea (http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stire) „Sfântul Sava (http://ro.orthodoxwiki.org/Sava_cel_Sfin%C5%A3it)”. În 1707 a reorganizat-o, numind în fruntea ei pe învăţatul grec Sevastos Kyminitis, urmat de Marcu Porfiropol.
În paralel cu „Academia de la Sfântul Sava”, funcţionau şi alte şcoli, în incinta unor mănăstiri, în care se preda în slavoneşte şi în româneşte. Aşa au fost şcolile de la mănăstirile Sfântul Gheorghe Vechi şi Colţea, amândouă în Bucureşti, care pregăteau dieci pentru cancelariile domneşti, preoţi şi dascăli. O serie de şcoli româneşti existau în oraşele ţării, în mănăstiri şi chiar în mediul rural. În câteva mănăstiri au luat fiinţă biblioteci, cu lucrări procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre acestea se remarcau biblioteca de la mănăstirea Mărgineni (ctitoria lui Constantin Cantacuzino) şi biblioteca mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.
Voievodul Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie şi în conştiinţa naţională şi ca un mare ocrotitor al tiparului. Domnia lui debutează printr-un act de cultură şi anume prin apariţia Bibliei (http://ro.orthodoxwiki.org/Biblia) de la Bucureşti, prima ediţie integrală a Sfintei Scripturi (http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Scriptur%C4%83) în limba română, operă de mari proporţii pentru acel timp (944 pagini format mare, pe două coloane, cu literă măruntă). Tipărirea începuse încă din timpul lui Şerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687; un prim tiraj era terminat în septembrie 1688, deci în timpul vieţii acestuia. Al doilea tiraj s-a terminat abia în noiembrie 1688, sub noul domnitor. Potrivit unei note dintr-o altă tipăritură, Brâncoveanu, ca mare logofăt al Ţării Româneşti, fusese „ispravnicul” lucrării de tipărire a acestei prime Biblii româneşti.
Pe lângă tipografia mai veche înfiinţată în 1678 la Bucureşti de către mitropolitul Varlaam, s-au înfiinţat acum câteva tipografii noi: la Buzău în 1691, prin strădaniile episcopului Mitrofan (un moldovean, fost episcop de Huşi), la Snagov în 1694, la Râmnicu Vâlcea în 1705, la Târgovişte în 1708, toate prin osteneala lui Antim Ivireanul (http://ro.orthodoxwiki.org/Antim_Ivireanul) care, dintr-un smerit ieromonah (http://ro.orthodoxwiki.org/Ieromonah), a ajuns să fie ales în 1705 episcop (http://ro.orthodoxwiki.org/Episcop) la Râmnic, iar în 1708 mitropolit (http://ro.orthodoxwiki.org/Mitropolit). S-au tipărit felurite cărţi: de slujbă, de teologie, de învăţătură, de combatere a catolicismului şi calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă şi chiar arabă.
Ctitor de sfinte lăcaşuri Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici şi mănăstiri din ţările române.[3] (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_note-Iorga-2)
Încă înainte de a ajunge domnitor, el a ridicat două biserici, una la Potlogi şi alta la Mogoşoaia, lângă Bucureşti.
După ce s-a urcat pe tronul Ţării Româneşti, Brâncoveanu a mai ctitorit tot în Bucureşti încă trei biserici, pe locul unora mai vechi: biserica Sfântul Ioan cel Mare sau „Grecesc”, demolată în secolul trecut, biserica mănăstirii Sfântul Sava, demolată în secolul trecut şi biserica Sfântul Gheorghe Nou, existentă şi azi, în centrul capitalei, fiind recent restaurată. În această din urmă biserică au fost depuse şi osemintele ctitorului, în anul 1720, aduse în ascuns de la Constantinopol, de către soţia sa, doamna Marica.
A mai zidit o biserică în satul Doiceşti (judeţul Dâmboviţa).
Împreună cu unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, a ridicat mănăstirea din Râmnicu Sărat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (http://ro.orthodoxwiki.org/Adormirea_Maicii_Domnului), închinată mănăstirii Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai (http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Sf%C3%A2nta_Ecaterina_%28Sina i,_Egipt%29).
În vara anului 1690, Constantin Brâncoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de seamă din ctitoriile sale: Mănăstirea Horezu (http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Horezu) (sau „Hurezi”), cu hramul Sfinţii împăraţi Constantin (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Mare) şi Elena (http://ro.orthodoxwiki.org/Elena).
Printre alte biserici şi mănăstiri ctitorite sau refăcute de binecredinciosul voievod, trebuie amintite: Mănăstirea Sâmbăta de Sus (http://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=M%C4%83n%C4%83stirea_S%C3%A2mb%C4% 83ta_de_Sus&action=edit&redlink=1), Mănăstirea Surpatele (http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Surpatele), Mănăstirea Polovragi (http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Adormirea_Maicii_Domnului_%28 Polovragi,_Rom%C3%A2nia%29) şi Mănăstirea Turnu din Târgşoru Vechi (judeţul Prahova).[6] (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_note-5)
Martirizarea După mazilirea sa, din anul 1714, Constantin Brâncoveanu a fost dus la Istanbul și închis la Edicule, împreună cu familia sa. El a fost acuzat de relaţii ascunse cu duşmanii Porţii Otomane (marile puteri creştine din acea vreme: Rusia, Polonia, Austria şi Veneţia), de corespondenţa sa cu Viena si Moscova (carora le-ar fi furnizat informaţii secrete despre turci), de cumpărarea de moşii şi construirea unor palate în străinătate (în Transilvania), de depunerea de bani în băncile din Viena şi Veneţia, precum şi de baterea de monede purtând chipul său.
Pentru a i se cruţa viaţa, i s-au cerut 20.000 de pungi cu aur (aproximativ 11 milioane de galbeni), o sumă imposibilă chiar şi pentru „beiul de aur”, cum era poreclit Brâncoveanu la Istanbul.
Pe 15 august (http://ro.orthodoxwiki.org/15_august) 1714, când creştinii pomeneau Adormirea Maicii Domnului (http://ro.orthodoxwiki.org/Adormirea_Maicii_Domnului), chiar în ziua în care voievodul împlinea 60 de ani, a fost adus, împreună cu ceilalţi prizonieri, la Yali Köskü („Pavilionul mării”). Erau prezenţi sultanul Ahmet al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentanţii diplomatici ai Franţei, Angliei, Rusiei şi Austriei. Li s-a cerut să renunţe la credinţa ortodoxă strămoşească, pentru a fi graţiaţi, dar voievodul şi-a încurajat fiii sa fie statornici în credinţă, fiind singurul bun ce le-a mai ramas. Înfuriat, sultanul a poruncit sa fie tăiate mai întâi capetele celor patru copii ai voievodului, apoi cel al sfetnicului Ianache, crezând că astfel îi va înfrânge credinţa. Dar Brâncoveanu, îndurerat, şi-a făcut semnul crucii (http://ro.orthodoxwiki.org/Cruce) spunând: „Doamne, fie voia Ta!” şi a întins singur capul său călăului. Cele şase trupuri decapitate au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele purtate pe uliţele cetăţii.
Iată cum descrie Gheorghe Şincai în Cronica românilor[7] (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_note-6) martiriul dreptcredinciosului voievod:
Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morţii: „Iată, toate avuţiile şi orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei! să nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa voastră pentru viaţa şi lumea aceasta...”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, şi mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, şi aruncară trupurile în mare. Şi creştinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie. Proslăvirea ca sfânt La 20 iunie (http://ro.orthodoxwiki.org/20_iunie) 1992 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2ntul_Sinod_al_Bisericii_Ortodoxe_Rom%C3%A2 ne) a hotărât proslăvirea (http://ro.orthodoxwiki.org/Prosl%C4%83vire) Sfântului (http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nt) şi Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, pentru faptele sale sfinte şi înflorirea vieţii spirituale şi duhovniceşti ortodoxe din Ţara Românească. Prăznuirea (http://ro.orthodoxwiki.org/Pr%C4%83znuire) lui se face pe data de 16 august (http://ro.orthodoxwiki.org/16_august).
Imnografie Tropar (http://ro.orthodoxwiki.org/Tropar), glasul (http://ro.orthodoxwiki.org/Glas) al 3-lea:
Cel ce pentru dreapta credinţă şi pentru neam te-ai învrednicit a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi cu sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Condac (http://ro.orthodoxwiki.org/Condac), glasul al 8-lea:
În cetatea Sfântului împărat Constantin şi tu, împreună cu fiii tăi, voievoade Constantine astăzi pe Hristos ai mărturisit şi cu puterea Sfintei Cruci pe necredincioşi ruşinând, cu vrednicie toţi cununa munceniciei aţi primit. Pentru aceasta cântări şi laude aducem vouă, ca acelora ce sunteţi ocrotitori şi rugători pentru Biserica şi neamul românesc. Note bibliografice

↑ (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_ref-0) Alexandru D. Xenopol - Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925
↑ (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_ref-1) Bărbulescu, M., Deletant, D., Hitchins, K., Papacostea, Ș., Istoria României, Editura Corint, București, 2007. ISBN 978-973-135-837-0 (http://ro.orthodoxwiki.org/Special:Referin%C8%9Be_%C3%AEn_c%C4%83r%C8%9Bi/9789731358370)
↑ 3,0 (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_ref-Iorga_2-0) 3,1 (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_ref-Iorga_2-1) Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol.II, Bucureşti, 1936
↑ (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_ref-3) Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800), Editura Meridiane, București, 1987
↑ (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_ref-4) Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908
↑ (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_ref-5) Popescu, F., Ctitorii Brâncoveneşti, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2004. ISBN 978-973-712-029-8 (http://ro.orthodoxwiki.org/Special:Referin%C8%9Be_%C3%AEn_c%C4%83r%C8%9Bi/9789737120298)

↑ (http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#cite_ref-6) Gheorghe Şincai - Cronica românilor şi a mai multor neamuri, I-III, ediţie îngrijită de F. Fugariu, Bucureşti, 1978

Surse

Constantin Brâncoveanu - de la Wikipedia, enciclopedia liberă (http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu)
Sfintii martiri Brancoveni si sfetnicul Ianache (http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfintii-martiri-brancoveni/)

Legături externe

Balada „Constantin Brâncovanul” (http://ro.wikisource.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncovanul)





Casetă de succesiune:
Constantin Brâncoveanu


Precedat de:
Şerban Cantacuzino (http://ro.orthodoxwiki.org/%C5%9Eerban_Cantacuzino)
Domn al Țării Românești (http://ro.orthodoxwiki.org/List%C4%83_a_Domnilor_%C8%9A%C4%83rii_Rom%C3%A2ne% C8%99ti)
1688 - 1714
Urmat de:
Ștefan Cantacuzino

Adrian Pop
27.11.2013, 10:16
ARSENIE BOCA DESPRE MOARTEA LUI CONSTANTIN BRANCOVEANU SI A COPIILOR SAI
http://www.youtube.com/watch?v=09I6jCecrjg

Adrian Pop
26.01.2014, 10:38
Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi – Constantin, Ştefan, Radu şi Matei precum şi ginerele său – Sfetnicul Ianache Data: 26 ianuarie 2014 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2014/01/26/) Stelian Gomboș (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/gombos-stelian/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2014/01/119252_sfintii-martiri-brancoveni-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2014/01/119252_sfintii-martiri-brancoveni.jpg)Istoria românilor este dominată la sfârşitul sec. al XVII-lea şi primele decenii ale celui următor de puternica personalitate a voievodului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu. Îndelungata sa domnie, începută la 29 octombrie 1688 şi încheiată în mod tragic în anul 1714, în ziua de 15 august, corespunde unor importante transformări economice, sociale, politice şi culturale. După cum a existat o epocă a lui Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, sau matei Basarab, prin amploarea faptelor lor politice sau militare, tot aşa a existat o epocă a lui Constantin Brâncoveanu. Aceasta se deosebeşte însă de celelalte prin natura metodelor politice, Brâncoveanu Vodă încheind epoca voievozilor războinici şi începând etapa negocierilor diplomatice şi a stabilirii de relaţii personale cu conducătorii politici ai lumii de atunci. Constantin s-a născut în anul 1654, în satul Brâncoveni, fostul judeţ Romanaţi, fiind nepot al voievodului Şerban Cantacuzino. A rămas orfan de mic, tatăl său fiind omorât în februarie 1655, în timpul răscoalei seimenilor şi dorobanţilor, ridicaţi împotriva domniei. Astfel, Constantin a fost crescut de mama sa, de bunica după tată, Păuna Greceanu, şi de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, ceea ce i-a prilejuit primirea unei educaţii alese. Copilăria şi-a petrecut-o în casele părinteşti din Bucureşti, deprinzând carte grecească şi latinească, dovedindu-se iscusit la învăţătură.Murind cei doi fraţi ai săi mai mari, toată moştenirea părintească rămâne tânărului Cantacuzino. Se căsătoreşte cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti. În 1678, unchiul său, Şerban Cantacuzino ajunge domnitor, astfel că tânărul Constantin este înaintat vel-logofăt, cea mai înaltă treaptă a ierarhiei boiereşti. Având şi o avere însemnată, acesta avea deci o situaţie mulţumitoare. Cu toate că nu a râvnit niciodată la tronul Munteniei, a fost nevoit să primească ungerea ca domnitor, la aceasta contribuind boierii ţării, împreună cu mitropolitul Teodosie şi cu Patriarhul Ecumenic, cu toţii preţuindu-l pentru alesele sale calităţi, intelectuale şi morale. Cu toatecăsituaţia ţării, aflată între cele trei mari Imperii aflate în conflict permanent (Habsburgic, Ţarist şi Otoman), Constantin Brâncoveanu a reuşit cu tact şi înţelepciune, să păstreze o vreme un climat de linişte şi de prosperitate. În această perioadă, voievodul s-a dedicat realizării de lucrări cu rezonanţă culturală şi spirituală, în special ctitoririi unor aşezăminte laice şi bisericeşti de mare însemnătate şi valoare spirituală şi arhitecturală. Astfel, au fost înălţate bisericile de la Potlogi şi Mogoşoaia, mânăstirile Hurezi şi Brâncoveni, precum şi palatul de la Mogoşoaia, care se distinge prin stilul arhitectural brâncovenesc, devenit renumit. prin aceasta, Constantin Brâncoveanu a ctitorit epoca cea mai strălucită a culturii noastre româneşti. De asemenea, Voievodul a trimis ajutoare şi danii substanţiale către creştinii aflaţi în afara hotarelor ţării, în Moldova, Transilvania, precum şi la Locurile Sfinte. Averea lui imensă însă, râvnită de turci, precum şi intrigile de la Curte, i-au grăbit sfârşitul. Dar astfel, voievodul şi-a încununat fruntea lui, ca şi a celor 4 feciori şi a lui Ianache Văcărescu, primul său sfetnic şi dregător, care era şi unchiul soţiei sale, cu sfântul nimb al muceniciei pentru credinţa ortodoxă, pe care nu a părăsit-o nici în faţa călăului.Astfel, în apropierea Paştelui anului 1714, printr-un trimis al înaltei porţi, care a sosit la Bucureşti, lui Constantin Brâncoveanu i se pune pe umăr năframa de mătase neagră, semnul maziliei. A fost dus împreună cu familia şi o parte din averi la Constantinopol unde va fi închis în sumbra închisoare „Edicule” (Închisoarea celor şapte turnuri). Aici au fost ţinuţi închişi vreme de 4 luni, fiind supuşi la cele mai cumplite chinuri, fiind torturaţi pentru a mărturisi unde şi-au ascuns averile. După cele patru luni de tortură, ostaticii au fost mutaţi în închisoarea Bostangi Başa, unde erau închişi numai înalţii demnitari. Şi aici au urmat alte serii de torturi, tot în scopul jefuirii de avere. În cele din urmă, muftiul a reuşit să obţină graţierea ostaticilor, dar cu condiţia trecerii la mahomedanism. Însă bătrânul voievod va refuza cu bărbăţie şi curaj, ca şi cei dimpreună cu dânsul, drept pentru care au fost condamnaţi la moarte prin decapitare, în data de 15 august 1714. Această zi era menită să le adâncească şi mai mult durerea din suflet, fiind şi Praznicul Adormirii Maicii Domnului, dar şi ziua onomastică a voievodului, care împlinea 60 de ani. Astfel, Brâncoveanu, împreună cu toate rudeniile lui, au fost scoşi din temniţă, numai în cămăşi, cu capetele descoperite, şi purtaţi în lanţuri pe uliţele Constantinopolului, ca nişte făcători de rele. spre locul de execuţie Ialy-Kioşc, din apropierea marelui serai. de faţă erau, pe lângă şirurile de ieniceri şi mulţimea de popor îngrozită, şi sultanul Ahmed al III-lea, crudul său vizir, Gin Ali, precum şi ambasadori mai-marilor puteri europene de atunci, invitaşi special la macabrul spectacol.Cumplita dramă n-a durat decât un sfert de ceas, după spusele unor martori oculari. Călăul i-a pus în genunchi pe toţi şase, la o oarecare distanţă unul de altul, li s-au scos bonetele, li sa îngăduit să-şi facă o mică rugăciune. Del Charo păstrează următoarele cuvinte de îmbărbătare ale lui Brâncoveanu: „Fii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru”. Sub prima lovitură de paloş a căzut capul vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului mai mare a lui Brâncoveanu, apoi cele ale lui Ştefan şi Radu. Când călăul a ridicat paloşul să taie capul copilului Mateiaş, acesta înspăimântat, s-a rugat sultanului să-l ierte, făgăduind că se va face musulman. dar bătrânul tată şi-a îmbărbătat astfel copilul: „Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, mai bine să mori de o mie de ori decât să-ţi renegi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ.”. Copilul, ca renăscut, îşi puse liniştit gâtul pe tăietor şi-i zise călăului : „Vreau să mor creştin: loveşte”, iar acesta îi tăie capul. La capătul acestor imagini cutremurătoare pentru sufletul oricărui tată, capul lui Constantin Brâncoveanu nu s-a putut dezlipi de trup la lovirea călăului, şi astfel, cei şase martiri şi-au încredinţat viaţa în mâinile Celui care a fost mărturisit.Apoi, trupurile celor şase eroi ai credinţei au fost târâte pe uliţi şi aruncate în apele învolburate ale Bosforului, iar capetele au fost înfipte la prima poartă a seraiului, unde au stat trei zile, după care şi ele au urmat trupurilor. pe ascuns, creştinii au adunat ce se mai putea recupera din trupurile celor şase martiri, şi le-au dus în taină de le-au îngropat, nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mânăstirii Maicii Domnului, pe care Domnitorul Brâncovean a ajutat-o cu ceva timp mai înainte. Soţia marelui domnitor a stat închisă la Constantinopol până în luna martie anul 1715. când a fost exilată la Kutai, pe malul estic al Mării negre, de unde a fost eliberată şi a venit în ţară, în anul 1716. Apoi, doamna Marica, în anul 1720, a adus în ţară osemintele soţului ei, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, şi înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou, între mormântul lui Ion Mavrocordat şi cel al lui Grigorie Brâncoveanu. Nu s-a scris numele voievodului pe lespedea de pe mormânt de teama turcilor, dar pe aceasta se poate distinge, săpată în piatră stema Ţării Româneşti, ca semn că acolo odihneşte domnitorul acesteia. La iniţiativa fostului Patriarh al României Miron Cristea, în anul 1934, cu prilejul praznicului Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, sicriul cu osemintele lui Constantin Brâncoveanu a fost strămutat din biserica Sfântul Gheorghe Nou şi depus în Paraclisul Patriarhal, pentru a se săvârşi cuvenita slujbă de pomenire. Apoi, a doua zi a urmat o procesiune, în cadrul căreia sicriul cu cinstitele oseminte a fost purtat, în sunetele clopotelor bisericilor, de-a lungul a mai multor străzi din Bucureşti, şi repuse în biserica Sfântul Gheorghe Nou, unde se află şi astăzi. Prin aceasta, s-a dat cuvenita cinstire celui care, vreme de un sfert de veac, a ştiut să conducă în mod autonom ţara lui, deşi condiţiile vremii erau vitrege, a reuşit să ridice prestigiul cultural al Ţării Româneşti, şi mai ales, a ştiut să moară pentru credinţa străbună, în acest fel dovedind încă o dată întregii lumi că românii au avut parte şi de conducători destoinici, ridicaţi la rangul sfinţeniei. De aceea, în anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va trece pe cei şase martiri în rândurile sfinţilor, ca zi de prăznuire fiind stabilită data de 16 august. În ziua „Adormirii Maicii Domnului” din anul 1714 Constantin Vodă Brâncoveanu urma să împlinească vârsta de 60 de ani. Încă de la începutul anului se pregătise pentru serbarea fericitului eveniment, mai ales că în acelaşi an aniversa şi 25 de ani de domnie. În dimineaţa zilei de 15 august 1714, desfiguraţi de tortură, Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai săi şi ginerele Ianache erau purtaţi de la Yedikule către Serai, pe străzile pline de gură-cască… În acel moment simţi o forţă şi o linişte necunoscute până atunci: „Vreau să mor creştin! Loveşte!”. Din nefericire, lucrurile aveau să ia o întorsătură atât de neprevăzută, încât în ziua aniversării sale, domnitorul era purtat în lanţuri, împreună cu fiii şi ginerele său, asemenea tâlharilor de rând, pe străzile Istanbulului. Calvarul începuse cu şase luni înainte când, în Săptămâna Patimilor, Brâncoveanu primea vestea mazilirii sale. În Vinerea Mare porni, escortat de o gardă turcească, către Istanbul, unde, odată ajuns, fu aruncat în temniţa Yedikule, împreună cu cei patru fii ai săi şi cu vistiernicul Ianache Văcărescu. În temniţă, domnitorul şi fiii săi au fost torturaţi într-un mod aproape imposibil de imaginat în zilele noastre. Astfel, cronicarul spune că pe lângă butucii în care le-au fost prinse mâinile şi picioarele, li se cresta pielea capului, presărându-se apoi sare, li se ardea pieptul şi tălpile cu fierul roşu, erau bătuţi cu bestialitate în fiecare zi. Şi tot acest tratament nu avea decât un singur motiv: aflarea sumelor de bani depuse de domnitor în băncile apusene. După şase luni de chinuri, turcii au aflat ce au dorit. Imediat s-a hotărât executarea publică a prizonierilor şi, ca o probă de sadism extraordinar, ziua fixată a fost 15 august, zi de mare sărbătoare a creştinilor, dar şi ziua de naştere a domnitorului şi onomastica soţiei sale, doamna Marica. Când a transmis această veste întemniţaţilor solul a mai menţionat că „din prea multa milostivire a măritului sultan” muftiul obţinuse graţierea, în cazul în care condamnaţii ar fi părăsit legea creştină şi s-ar fi convertit la islamism sau mahomedanism. Anton Maria del Chiaro, secretarul florentin al domnitorului, păstrează următoarele cuvinte de îmbărbătare ale lui Brâncoveanu: „Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru’.Imediat au fost aliniaţi şi aşezaţi cu capetele pe trunchiuri. Cel dintâi a căzut capul sfetnicului Ianache, sub necruţătoarea secure a călăului. Au urmat apoi capetele fiilor Constantin, Şerban şi Radu. Când veni rândul lui Mateiaş, mezinul de numai 11 ani, îngrozit de trupurile care se zbăteau, împroşcând cu sânge în toate părţile şi de privirile reci, întipărite pe chipurile fraţilor săi, ale căror capete au fost desprinse de corpuri, se aruncă la picioarele sultanului, promiţând că se va face musulman, dacă va fi cruţat.„Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ţi lepezi credinţa”, auzi Mateiaş, printre suspine, glasul părintelui său. În acel moment simţi o forţă şi o linişte necunoscute până atunci. Se ridică în picioare, şi merse direct către călău, aşezându-şi capul pe trunchi. „Vreau să mor creştin! Loveşte!” În doar câteva clipite capul destrupat al lui Mateiaş avea aceeaşi expresie rece, parcă nepăsătoare ca a fraţilor săi.La urmă, lângă balta de sânge a fiilor săi, ce lucea sub razele amiezii, a fost omorât şi bătrânul Constantin Brâncoveanu de aceeaşi lovitură nemiloasă a călăului. Oribilul spectacol s-a încheiat, după obiceiul otoman, cu purtarea capetelor în vârful suliţelor, pe străzile Istanbulului, iar trupurile mucenicilor au fost aruncate în mare… Trupurile neînsufleţite ale domnitorului şi fiilor şi a ginerelui Ianache au fost, pe ascuns, pescuite din mare de creştini şi înmormântate în biserica din Insula Halki, în biserica Maicii Domnului, zidită de împăraţii paleologi, dar ajutată cu multe daruri de domnitorul martir. Cu foarte mari eforturi, doamna Marica Brâncoveanu a reuşit să aducă în ţară osemintele voievodului, înmormântându-le în una din ctitoriile soţului ei, biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti. De teamă să nu fie profanat de turci, mormântul a fost acoperit cu o lespede de marmură albă, fără însemnele domneşti. Doar inscripţia discretă cu stema Ţării Româneşti şi candela de argint de deasupra mormântului au fost singurele indicii, pe care 200 de ani mai târziu le-a descifrat Nicolae Iorga, că acolo odihnea Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu. În altă ordine de idei, cu toate că a fost un martiriu în toată regula, cu nimic diferit de execuţiile de creştini făcute de împăraţii romani persecutori, sultanul a fost însoţit de ambasadorii marilor puteri europene – desigur, creştini şi ei – Franţa, Anglia, Rusia, Imperiul Habsburgic. Poate că frica, puţina credinţă sau simplul oportunism politic i-a împiedicat pe reprezentanţii puterilor europene să reacţioneze sau măcar să înţeleagă extraordinarul gest al unui principe creştin. Mai mult, săptămânalul francez Gazette de France, aproape în stilul unui tabloid contemporan, a scris doar despre problema averii din străinătate, tortură şi execuţie. Despre gestul martiric al domnitorului sau măcar despre eroismul său… nimic. Nici măcar un cuvânt. La 20 iunie anul 1992 Biserica Ortodoxă Română, la iniţiativa Patriarhului României Teoctist Arăpaşu, i-a canonizat pe Martirii Brâncoveni, fixându-le zi de pomenire la 16 August (pentru a nu coincide cu Praznicul Adormirii Maicii Domnului). În zilele de 15-16 August 1992 au avut loc la Bucureşti şi Mănăstirea Hurezi, din judeţul Vâlcea ceremoniile de proclamare a canonizării Sfinţilor Martiri Brâncoveni, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod şi a mii de credincioşi, care-şi arătau evlavia faţă de singurul domnitor român care a preferat moartea mucenicească şi martirică decât să renunţe la credinţa strămoşească şi autentică, în Iisus Hristos…În anul acesta – 2014, se împlinesc 300 de ani de la sfârşitul mucenicesc şi martiric al Sfinţilor Brâncoveni, motiv şi prilej pentru Biserica Ortodoxă Română, la iniţiativa Părintelui Patriarh Daniel, să declare acest an drept unul jubiliar, omagial şi comemorativ… Cu alte cuvinte aşadar, răsplata martirului sau a mucenicului este preamărirea sa în ceruri (dar şi pe pământ), adică trăirea lui împreu*nă cu Iisus Hristos şi în unire veşnică cu Dumnezeu. De bună seamă, suferin*ţa îndurată aici pe pământ nu are comparaţie cu slava cerească de care s-a învrednicit. Mucenicul sau Martirul trăieşte în comuniune cu Dumnezeu în viaţa pământească, iar după sfârşitul său locuieşte în comuniune permanentă şi neîncetată cu Domnul, în viaţa cea cerească, cu*noscând în mod desăvârşit fericirea deplină în iubirea dumnezeiască. El va primi însutit ceea ce a lăsat aici, împărăţind împreună cu Iisus Hristos în veşnicie. Pentru jertfa sa şi pentru chinurile sale îngrozitoare şi mai presus de fire, el s-a făcut vrednic cu adevărat de o amintire nepieritoare, după cum spune Eusebiu din Cezareea. Dar mucenicii, chiar dacă au ajuns în unire desăvârşită cu Dumnezeu, rămân totuşi în Biserică în ajutorul fraţilor şi surorilor lor. De aceea Vieţile Sfinţi*lor au fost transmise Bisericii în scris, ca să arate urmaşilor modul de a se conduce în viaţă, după poruncile lui Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat!…

Adrian Pop
23.05.2014, 22:08
Nico Dimos (https://www.facebook.com/niked.demos) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/Nicodimos/photos/a.395907673873781.1073741828.395884157209466/476204085844139/?type=1) postată de Nicodimos (https://www.facebook.com/Nicodimos).
21 mai la 13:51

via Nicodimos https://www.facebook.com/Nicodimos
Domnitorul care a înfruntat trei imperii - Constantin Brâncoveanu, Domn al Ţării Româneşti, condamnat la moarte pentru că era ortodox şi.... ultra-naţionalist
Aviz obedienţilor iubitori de euro-atlantism de azi, vremelnici diriguitori ai destinului Neamului
‪#‎Ortodoxie‬ (https://www.facebook.com/hashtag/ortodoxie?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎DreaptaCredinţă‬ (https://www.facebook.com/hashtag/dreaptacredin%C5%A3%C4%83?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎MartiriiBrâncoveni‬ (https://www.facebook.com/hashtag/martiriibr%C3%A2ncoveni?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎ConstantinBrâncoveanu‬ (https://www.facebook.com/hashtag/constantinbr%C3%A2ncoveanu?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎RomâniaEternă‬ (https://www.facebook.com/hashtag/rom%C3%A2niaetern%C4%83?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎SufletRomânesc‬ (https://www.facebook.com/hashtag/sufletrom%C3%A2nesc?source=feed_text&story_id=10154072066355391)



https://scontent-b.xx.fbcdn.net/hphotos-prn2/t1.0-9/s600x600/10329288_476204085844139_8023649907484761074_n.jpg
(https://www.facebook.com/Nicodimos/photos/a.395907673873781.1073741828.395884157209466/476204085844139/?type=1)


Domnitorul care a înfruntat trei imperii - Constantin Brâncoveanu, Domn al Ţării Româneşti, condamnat la moarte pentru că era ortodox şi.... ultra-naţionalist
Aviz obedienţilor iubitori de euro-atlantism de azi, vremelnici diriguitori ai destinului Neamului
‪#‎Ortodoxie‬ (https://www.facebook.com/hashtag/ortodoxie?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎DreaptaCredinţă‬ (https://www.facebook.com/hashtag/dreaptacredin%C5%A3%C4%83?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎MartiriiBrâncoveni‬ (https://www.facebook.com/hashtag/martiriibr%C3%A2ncoveni?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎ConstantinBrâncoveanu‬ (https://www.facebook.com/hashtag/constantinbr%C3%A2ncoveanu?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎RomâniaEternă‬ (https://www.facebook.com/hashtag/rom%C3%A2niaetern%C4%83?source=feed_text&story_id=10154072066355391) ‪#‎SufletRomânesc‬ (https://www.facebook.com/hashtag/sufletrom%C3%A2nesc?source=feed_text&story_id=10154072066355391)

Adrian Pop
29.05.2014, 00:18
https://scontent-b.xx.fbcdn.net/hphotos-xpf1/t1.0-9/10341698_777435122275707_4057721978369637976_n.jpg

Adrian Pop
08.06.2014, 14:50
https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xpf1/t1.0-9/p480x480/10373992_634977229929406_5145808089376673714_n.jpg

Adrian Pop
16.06.2014, 23:35
https://scontent-b.xx.fbcdn.net/hphotos-xpf1/t1.0-9/10463921_1468774460032862_6653369379384768526_n.jp g

Adrian Pop
18.08.2014, 08:51
Biserica din Drăgănescu (https://www.facebook.com/bisericadraganescu) a distribuit clipul video (https://www.facebook.com/photo.php?v=258840770993139) postat de Cărarea Împărăției (https://www.facebook.com/ocalesenina).acum 22 ore (https://www.facebook.com/bisericadraganescu/posts/358848067597746)


Cum a murit Constantin Brâncoveanu şi copiii sai. Au fost sărbătoriţi pe data de 16 August.

Sfinţii Martiri Brâncoveni - Cărarea Împărăţiei (https://www.facebook.com/photo.php?v=258840770993139)
16 August 2014. Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache.

de Valeriu Marza



https://fbexternal-a.akamaihd.net/safe_image.php?d=AQBWz-zacM739_Ei&url=https%3A%2F%2Ffbcdn-vthumb-a.akamaihd.net%2Fhvthumb-ak-xpa1%2Ft15.0-10%2F1095439_258840954326454_258840770993139_10665 _271_b.jpg&jq=1004:06 (https://www.facebook.com/photo.php?v=258840770993139)




1 distribuire (https://www.facebook.com/shares/view?id=358848067597746)Îmi place (https://www.facebook.com/bisericadraganescu#)Îmi place (https://www.facebook.com/bisericadraganescu#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=99&appid=2309869772&p[0]=299807710168449&p[1]=358848067597746&profile_id=299807710168449&share_source_type=unknown&__av=100002378853251)

Adrian Pop
19.08.2014, 04:57
Elena Latan (https://www.facebook.com/elena.latan) si Cazacu Nicu Lucian (https://www.facebook.com/cazacu.n.lucian) au distribuit actualizarea de stare (https://www.facebook.com/christianadventure/posts/825521097482849)postată de Christian Adventure (https://www.facebook.com/christianadventure).
https://scontent-a-fra.xx.fbcdn.net/hphotos-xfp1/v/t1.0-9/p370x247/10325393_825520870816205_3768222125235923598_n.jpg ?oh=189b2a2a50ee258ef3e72a6ecbd2f29a&oe=5470E822
(https://www.facebook.com/christianadventure/photos/pcb.825521097482849/825520870816205/?type=1)
(https://www.facebook.com/christianadventure/photos/pcb.825521097482849/825520870816205/?type=1)https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xfp1/t1.0-9/q81/p235x350/10384832_825520874149538_3670632723998666282_n.jpg
(https://www.facebook.com/christianadventure/photos/pcb.825521097482849/825520874149538/?type=1)
(https://www.facebook.com/christianadventure/photos/pcb.825521097482849/825520874149538/?type=1)

Christian Adventure (https://www.facebook.com/christianadventure?ref=stream) a adăugat fotografii noi (2).
„Iată, toate avuţiile şi orice am avut am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei! Să nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa voastră pentru viaţa şi lumea aceasta...” - Constantin Brâncoveanu, 1714 (Gheorghe Şincai, Cronica românilor şi a mai multor neamuri).
15 august 1714 - 15 august 2014

Adrian Pop
14.10.2014, 22:56
Dana Mustăția (https://www.facebook.com/dana.self) a creat un document (https://www.facebook.com/notes/mi%C5%9Fcarea-patriotic%C4%83-rom%C3%A2n%C4%83/arsenie-boca-cum-au-murit-constantin-brancoveanu-si-copiii-sai/799891996739580).








Arsenie Boca: “Cum au murit Constantin Brancoveanu si copiii sai” (https://www.facebook.com/notes/mi%C5%9Fcarea-patriotic%C4%83-rom%C3%A2n%C4%83/arsenie-boca-cum-au-murit-constantin-brancoveanu-si-copiii-sai/799891996739580)


Inca de dimineata sultanul Ahmet se puse intr-un caic imparatesc si veni la seraiul zis foisorul Ialikiacs, pe canalul MArii Negre, in fata caruia era o mica piatra, unde au adus pe Brancoveanu Voievod, pe cei patru baieti ai lui si vistierul Vacarescu, i-au pus in genunchi unul langa altul, la oarecare departate, un gade le-a scos caciulile din cap si sultanul i-a mustrat facandu-i haini. Apoi le detera voie a face o scurta rugaciune.
Inainte de a se ridica securea asupra capului lor, fura intrebati de voiesc sa se faca turci si atunci vor fi iertati.

Glasul cel inabusit de credinta la batranului Brancoveanu rasuna si zice, spaimantat de aceasta insulta: “Fii mei! Iata, toate avutiile si tot ce am avut, am pierdut. Sa nu ne pierdem insa sufletele! Stati tare si barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte: priviti la Hristos, Mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit; credeti tare intr-u acesta si nu va miscati, nici va clatiti din credinta cea pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta.”

La aceste cuvinte, Ahmet se facu ca un leu turbat si porunci sa li se taie capetele.

Gadele infiorator, ridica securea si capul marelui vistier Enache Vacarescu se rostogoli pe pamant.

Apoi incepu cu uciderea copiilor.

Cand gadele ridica securea la capul feciorului celui mai tanar al domnitorului, Beizadea Mateias, numai de 16 ani, acesta se ingrozi de spaima. Sarmanul copil, vazand atat sange de la fratii lui si de la Vacarescu se ruga de sultan sa-l ierte, fagaduindu-i ca se va face turc. Insa parintele sau, domnul al carui cap cazu in urma, infrunta pe fiul sau si zise: “Mai bine mori in legea crestina, decat sa te faci pagan, lepadandu-te de Iisus Hristos, pentru a trai cativa ani mai mult pe pamant!”

Copilasul asculta si, ridicand capul cu glas ingeresc zise gadelui: “Vreau sa mor crestin, loveste!”

In urma ucise si pe Brancoveanu.

O, Doamne! O, Doamne! Pana imi tremura cand va scriu, Excelenta, ceea ce am vazut…

Ma intreb [daca] putut-a fi de fata cineva sa nu fi plans, vazand capul nevinovatului Mateias, tanar-tinerel, rostogolindu-se pe jos langa capul parintelui sau, care se apropiase de al copilului… parea a-l imbratisa…

Gadele, stropit de sangele cresitinesc, face un salut sultanului si se retrage. Sultanul, insotit de plenipotentiarii Germaniei, Rusiei, Angliei, se ridica sa plece. Vazandu-i cu ochi lacrimati, spuse sultanul ca regreta acum ceea ce a savarsit.”

Adrian Pop
02.11.2014, 17:37
Jertfa lui Constantin BrancoveanuData: 2 noiembrie 2014 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2014/11/02/)
Administrator (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/admin/)